Moraitika, o surpriza placuta

TIPĂREȘTE

Moraitika este situată pe coasta de est a insulei, la aproximativ 20 km de capitala insulei, Kerkyra. Iniţial un sat de pescari, acesta s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani astfel încât în prezent doar râul Messonghi îl mai separă de localitatea învecinată. Staţiunea se întinde de-a lungul plajei în timp ce satul vechi, Ano Moraitika, încă există pe dealul din apropiere, înconjurat de plantaţii de măslini.

În Moraitika am petrecut un sejur de 7 nopţi, în perioada 28.06 – 05.07. Mare parte din timp am vizitat şi alte staţiuni/obiective turistice de pe insulă, dar am avut şi câteva zile în care am străbătut staţiunea la pas, plăcut impresionată de această localitate.

Încă din prima seară am mers să ridicăm maşina pe care o rezervasem de acasă prin e-mail. Învăţasem lecţia din Thassos când pierdusem câteva ore bune până am găsit o maşină şi la un preţ mai mare. După mai multe răspunsuri de la diferite firme de închirieri, am convenit cu cei de la NIK să ne păstreze un Fiat Punto, Fiatul Sceinto pentru care optasem iniţial nefiind disponibil. Rezervarea s-a făcut doar pe baza unui e-mail, fără să plătesc nimic şi am primit o mică reducere faţă de preţul de listă. Tariful pentru 3 zile a fost de 100 euro cu asigurare completă, care este mai mult decât recomandată în Corfu. Firma am găsit-o uşor, este situată pe partea dreaptă a arterei principale venind dinspre Kerkyra, vizavi de o benzinărie. De la vila unde eram cazaţi am făcut în jur de 15-20 minute. Când am ajuns, maşina tocmai fusese spălată. Domnişoara de la recepţie ne-a întâmpinat cu multă amabilitate, ca pe nişte cunoştinţe mai vechi, ne-a prezentat şi un Renault Clio pe care l-am ales în final datorită kilometrajului mai mic. Am semnat un contract, am primit o hartă pe care ne-au fost încercuite obiectivele pe care nu trebuia să le ratăm şi cam asta a fost tot. Am primit asigurarea că nu vom plăti nimic în caz că se întâmplă ceva şi am fost rugaţi să îi sunăm întâi pe ei în cazul unui incident. Am fost totodată avertizaţi asupra traficului mai agitat, aspect de care ne-am convins puţin mai târziu, când am mers în capitală dar şi asupra drumurilor înguste, cu vizibilitate redusă, care urcă spre partea de nord a insulei.

Benzina în Corfu este mai scumpă decât pe continent, noi am alimentat doar de la o benzinărie Shell din apropierea capitalei, cu 1,7 euro litrul. Am făcut în total 400 km pe insulă, cumpărând benzină de aproximativ 40 euro.

Staţiunea este foarte bine aprovizionată, pe o parte şi alta a şoselei care străbate localitatea se găsesc o mulţime de magazine alimentare, taverne, baruri, localuri fast-food, o cofetărie cu prăjituri foarte bune, un punct medical cu ambulanţă şi, în capătul spre Messongi şi alte firme de închiriat maşini, scutere şi ATV-uri. La 5 minute de vila Fire Fly (impresii aici), în capătul de nord este magazinul universal COOP unde găseşti de toate pentru toţi. Patronul este foarte amabil, mai mereu îţi oferă ceva spre degustare sau din partea casei.

În Moraitika preţurile sunt mai mici decât în zona de nord a insulei dar mai mari decât la noi. Apa este foarte convenabilă, până la 1,5 euro baxul de 6 sticle de 1,5l. O cutie de 1l de suc este în jur de 1-2 euro, un iaurt mic 1 euro, pâinea proaspătă 80 de cenţi, fructele aproximativ 2 euro/kg, o cutie de bere 70-80 cenţi în supermarket, o prăjitură 1,80 euro, o îngheţată 1,5-2euro. Un fel principal fără băuturi costă la tavernă de la 7 euro în sus, mai ieftin doar la localurile fast-food unde celebrul gyros costă până în 2 euro.

Plaja staţiunii este cu pietriş în partea de nord şi mai îngustă, însă treptat devine tot mai lată şi cu nisp. Intrarea în apă este lină, se înaintează foarte mult până se adânceşte, drept pentru care este potrivită pentru familile cu copii mici. Apa era foarte limpede, la mal se puteau zări chiar şi peşti mai mici iar nisipul de pe fundul mării este foarte fin. La sfărşitul lunii iunie apa nu era foarte caldă dar nici rece, la începutul lui iulie se încălzise bine. Marea este totuşi mai caldă în Moraitika cam cu 2-3 grade decât în zona de nord a insulei, în special la Paleokastritsa unde era extrem de rece. Plaja este mărginită de un podeţ din lemn, foarte bun pentru părinţii cu cărucioare dar unde se poate face şi jogging dimineaţa.

Plaja este amenajată cu terase, se pot închiria şezlonguri şi umbrele, nu mă pot pronunţa asupra tarifelor. Se pot practica diferite sporturi nautice, închiria hidrobiciclete. O hidrobicicletă costă 8 euro pentru o oră, 5 euro jumătatea de oră. Şi aici există vânzători ambulanţi, de regulă de culoare, care comercializează gogoşi, fructe, ceasuri şi alte mărunţişuri dar şi asiatici care încearcă să îţi ofere diferite servicii de masaj. Dacă îi refuzi politicos te lasă în pace.

Se poate merge de-a lungul plajei până aproape de port, despărţit de staţiune de râul Messonghi care se varsă apoi în mare. Pescarii se oferă să te treacă de partea cealaltă cu barca contra sumei de 1 euro/persoană, se poate ajunge pe partea cealaltă şi pe jos dar se ocoleşte destul de mult, pe lângă complexul Messonghi Beach. La sfârşitul sejurului ne-am dus în port pentru a ne interesa de excursiile cu barca. Nu ne-am dat seama că la ora aceea grecii îşi fac siesta şi nu era nimeni în port. Am găsit doar câţiva fluturaşi cu excursiile spre insulele Paxos/Antipaxos, Laguna albastră, Corfu Town by night şi încă câteva. Excursia la Laguna Albastră costa 28 euro, la fel ca la agenţia românească iar programul era acelaşi. Am hotărât să ne încercăm norocul a doua zi dimineaţa, când plecau vaporaşele dar din fericire am găsit la întoarcerea în staţiune, pe artera principală, mai multe agenţii. Excursia la lagună costa aici doar 25 euro/persoană, cuprindea o oprire la Sivota, un sat pescăresc pitoresc situat pe coasta de vest a Greciei, plajă şi baie la laguna unde se spune că s-a filmat celebrul film cu acelaşi nume, masa de prânz sub formă de barbeque pe vapor şi încă o oprire într-un sat pescăresc, în funcţie de vreme. Despre această excursie frumoasă şi relaxantă voi scrie separat.

În timpul zilei staţiunea este mai puţin animată, în special dimineaţa şi la prânz, însă magazinele sunt deschise. Tavernele se aglomerează seara, unele organizează spectacole tematice de genul karaoke, seară grecească, seară Elvis, există un local unde se pot urmări competiţii sportive. Eu recomand terasa Golden Beach situată pe malul mării. Aici au loc în fiecare seară spectacole live cu dansuri greceşti alternate de dansuri latino. Căpitanul Kostas şi ceilalţi dansatori ştiu să creeze atmosferă cu numerele prezentate, este spectaculos momentul în care acesta dansează ţinând o masă doar cu gura, sau când dansează cu o sticlă de şampanie pe cap fără să stingă lumânarea aprinsă aflată în interiorul acesteia. Mi-au plăcut şi dansurile latino. Intrarea este liberă, se plăteşte doar consumaţia care este mai scumpă decât la alte localuri (7.5 euro o carafă de vin de 0.5l) dar spectacolul face toţi banii. Spectacolul a început la 22:00 deşi era anunţat pentru orele 21:00 şi a adurat două ore. Este bine totuşi să ajungeţi mai repede şi să ocupaţi o masă aproape de ringul de dans. Văzînd că întârzie, noi am crezut că nu se mai ţine spectacolul şi când am revenit am mai găsit masă liberă doar în grădină dar şi aici a fost frumos. În timpul serii sunt antrenaţi la dans şi spectatorii, neştiind ce mă aşteaptă nu m-am împotrivit dar trebuia să execuţi întocmai paşii sau mişcările care nu erau chiar cele mai simple. Se organizează şi mici concursuri cu premii constând în excursii sau consumaţii la bar. După spectacol, la miezul nopţii, tot aici se organizează o mini discotecă în aer liber. Mi-a părut rău că am descoperit terasa târziu dar timpul a fost destul de scurt.

La sfârşitul sejurului am ajuns şi în satul vechi, Ano Moraitika, situat la intrarea în Moraitika dinspre capitală, înainte de magazinul Coop se face un drum îngust dar asfaltat spre dreapta. Poţi vedea aici casele vechi ale localnicilor, unele renovate, altele părăsite, multe flori dar şi lămâi, portocali şi mandarini. Aici am văzut cele mai multe citrice din staţiune, multe erau căzute, la fel ca merele la noi. Sunt şi câteva taverne unde se serveşte mâncare tradiţională, cea mai renumită fiind Bella Vista cu o panoramă superbă asupra întregii zone. Se poate ajunge uşor pe jos, drumul este semnalizat, indicat este să se meargă seara când este mai răcoare. Aş fi vrut să pot admira un apus de soare de aici dar de fiecare dată am ajuns prea târziu. Foarte frumoasă este şi biserica ortodoxă de aici, din păcate de fiecare dată am găsit-o închisă. Mi-a plăcut foarte mult acest colţişor liniştit cu străduţe înguste şi case din piatră, acoperite de flori colorate unde localnicii îşi duc viaţa netulburaţi de forfota turiştilor din partea nouă a localităţii.

Moraitika mi-a lăsat o impresie plăcută, în perioada în care am fost eu am întâlnit puţini români dar nu au ieşit niciodată în evidenţă... Localnicii sunt primitori, te întreabă de unde eşti şi, auzind de România, spun cuvinte în româneşte, un grec ştia şi nume de echipe de fotbal de la noi. La fel de fericiţi sunt şi când îi saluţi sau le mulţumeşti în limba lor. Singurul inconvenient al staţiunii este faptul că este mai departe de punctele de atracţie din nordul insulei şi la întoarcere trebuia să ne planificăm bine timpul pentru a nu ne prinde noaptea prin munţi sau livezi de măslini pe unde am şi reuşit să ne rătăcim.

Impresii despre locurile vizitate voi scrie într-un articol viitor.

Rog să se ataşeze ca ilustraţie muzicală videoclipul de mai jos, chiar dacă este din 2008, redă foarte bine atmosfera din timpul spectacolului la care am asistat pe terasa Golden Beach din Moraitika. Mulţumesc.

http://www.youtube.com/watch? v=gPD806UCK5I&feature=related

---

VIZUALIZĂRI: 5862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI