Repetir ”Thanasis Kebap” – City break Atena Martie 2015 – (IV) Evzonii și caii dresați

TIPĂREȘTE

După două zile și jumătate de de hoinăreală, timp în care am vizitat și am admirat locurile și lucrurile despre care am povestit în review-urile anterioare, ne-au mai rămas încă două, pe care doream să le valorificăm cât mai eficient, una duminică și cealaltă luni.

Există două lucruri, pe care dacă vrei să le vezi, la Atena, trebuie să prinzi neapărat o zi de duminică și anume, schimbarea gărzii la Palatul Parlamentului și Piața de Vechituri din Atena. Dumincă fiind, am ales să vedem schimbarea gărzii pentru că aceasta este un spectacol deosebit.

Așa dar, am pornit pe jos, spre Piața Syntagma unde se află Palatul Parlamentului. Am făcut până acolo cam douăzeci de minute. Când am ajuns, deși mai erau vreo patruzeci de minute până să înceapă ceremonia, lateralele platoului din fața Parlamentului erau deja plin de lume și mă întrebam dacă voi reuși să fac fotografii și să filmez evenimentul.

După mai multe încercări de a găsi un loc mai în față, am reușit să mă instalez în spatele unui grup de copii, elevi la o școală din Salonic veniți în excursie, din câte am înțeles dintr-o discuție purtată în limba engleză. De aici am reușit să filmez, dar din păcate nu am făcut și fotografii pentru că era destul de dificil să schimb aparatele fără a pierde momente din desfășurarea ceremoniei.

Schimbarea Gărzii la Palatul Parlamentui, se face din oră în oră, în fiecare zi. O singură dată pe săptămână însă, se face cu parada unității de gardă, în sunetele fanfarei militare. Aceasta se întâmplă în fiecare duminică la ora 11.00.

Serviciul de gardă a clădirii Parlamentului Grec, este executat de soldați ai unei unități de gardă, selecționați din trupele de infanterie ale armatei grecești. Ei se numesc ”Evzoni”. Alegerea membrilor acestei unități de elită, se face după anumite criterii. Primul dintre ele este acela că înălțimea candidatului, trebuie să fie de peste 1,8 m., apoi se are în vedere, condiția și aspectul fizic al acestuia. Uniforma lor este una tradițional grecească. Astfel, pe cap poartă o beretă tradițională, de culoare roșie cu un ciucure atârnând de ea. Îmbrăcămintea, este formată dintr-o tunică roșie sau neagră, sub care se află o cămașă cu mâneca foarte largă, purtată peste pantalonii foarte strâmți, care sunt de fapt niște ițari. Pantofii sunt îndoiți în sus la vârf, unde sunt împodobiți cu un pampon, un fel de ciucure mare. Un amănunt care nu trebuie să ne scape este faptul că la vârf, pantofii sunt potcoviți. O potcoavă întocmai ca aceea de pe copitele cailor.

De fiecare dată când se schimbă garda, aceasta se face conform unui ritual ce nu poate fi schimbat. Astfel din locul de staționare, soldații de schimb, se îndreaptă în pas de marș către colegii pe care urmează să îi schimbe și care așteaptă nemișcați lângă gheretele de serviciu. Ceea ce este spectaculos la această ceremonie, este tocmai pasul de marș al soldaților, care constă în ridicarea foarte sus a piciorului drept, urmat de ușoară oprire în aer, după care se lasă în jos fiind urmat de mișcarea cu piciorul stâng care face un pas normal, reluându-se apoi de fiecare dată mișcarea descrisă, a piciorului drept.

Ajunși la aliniamentul de serviciu, soldații se opresc, iar sergentul de schimb face inspecția ținutei, pe care le-o aranjază dacă este cazul. După aceea ritualul continuă cu o altă mișcare prin care cei doi soldați ridică simultan piciorul drept întins și apoi îl indoaie din genunchi după care îndreptându-l din nou, îl lasă încet în jos, dar nu îl așază lângă stângul, ci trec cu el în spate, izbind pământul cu potcoava de pe vârful pantofului și abia după aceea revine cu el lângă stângul care rămâne nemișcat. Mișcarea este reluată de două sau trei ori după care se realizează schimbul între santinele în pași asemănători celor descriși. Mișcarile efectuate de soldați cu piciorul drept, se semănă foarte mult cu pașii cailor dresați în arena circului.

De fapt, după cum ne spunea ghida care ne-a însoțit în urmă cu un an, în turul orașului Atena cu autocarul, originea acestor mișcări ale piciorului soldatului în timpul ritualului, s-ar regăsi în cultul pe care militarii greci îl aveau în vechime pentru cal, reprezentând cinstirea, sau venerația pentru acest animal deosebit, care era tovarășul lor credincios în lupte.

După ce se realizează schimbul, soldații ieșiți din serviciu, se îndreaptă spre formație după care în pas de marș, unitatea se pune în mișcare în sunetele muzicii de fanfară părăsind platoul din fața Parlamentului.

Din locul pe care l-am găsit în spatele copiilor am reușit să filmez întreaga ceremonie, dar nu am obținut calitatea pe care aș fi dorit să o realizez, datorită aglomerației în care mă aflam.

După terminarea ceremoniei, mulți dintre spectatori rămân pe platou, pentru a face fotografii alături de soldații din gardă. Trebuie specificat că este permis să faci fotografii lângă aceștia, dar nu este voie să îi atingi în vreun fel, pentru că în poziția de gardă acești soldați nu au voie să facă nici un fel de mișcare. În situațiile când din cauza căldurii transpirația este foarte puternică, sergentul lor poate să îi tamponeze pe față cu o batistă pentru a absorbi apa ce li se scurge pe obrajii.

Pentru că timpul era foarte închis și stătea a ploaie, am renunțat să mai mergem la piața de vechituri, dar am vizitat Muzeul de Numismatică din Atena.

Muzeul de Numismatică din Atena este găzduit în vila lui Heinrich Schliemann, costruită de el în anul 1831, de aceea muzeul mai este cunoscut și sub numele de Casa Schliemann. El se află foarte aproape de Piața Syntagma la nici două sute de metri de clădirea Parlamentului.

Clădirea muzeului are o arhitectură deosebită, iar interioarele au finisaje aparte pentru fiecare încăpere, ceea ce se observă încă din momentul intrării.

În muzeu sunt expuse peste 600.000 de monede începând cu cele apărute în cele mai vechi timpuri și terminând cu cele din epoca modernă. De asemenea mai pot văzute acolo câteva cîntare vechi și greutățile folosite, precum și matrițe pentru fabricarea monedelor.

Din păcate în muzeu nu este voie să se folosească flash-ul la aparatele de fotografiat, așa că fotografiile făcute acolo nu sunt foarte reușite.

După vizita la muzeu ne-am întors spre hotel tot pe jos. Am întrat în unul sau două dintre foarte puținele magazine deschise duminica pe acest traseu și am mai făcut câteva fotografii. Intenționam să mergem undeva să mâncăm dar ne-am răzgândit, hotărând să luăm masa la cameră.

Pe strada unde se afla hotelul, foarte aproape de el se află un un fel de patiserie care își vinde produsele la niște vitrine aranjate pe trotuar. De fiecare dată când treceam pe lângă ea ne lăsa gura apă la un fel de pița cu aluatul foarte crescut, pe care era un strat gros de brânză ornată cu bucăți de mezeluri ce păreau foarte apetisante. Așa că am luat o porție din această pița care se prezenta în formă dreptunghiulară de mărime, ... cam cât un format A5 ca să zic așa. Am mai luat și un fel de plăcintă cu brânză și cu o felie de bacon la mijoc, la fel de apetisantă. Totul a costat 5 euro.

În ziua următoare, care era și ultima a scurtului sejur la Atena am fost să vedem și să fotografiem Poarta lui Adrian și Templul lui Zeus Olimpianul. Din păcate nu am putut să intrăm în parcul unde se află templul, pentru că lunea acesta se închide la orele 15.00, iar cu o oră înainte nu se mai permite accesul acolo.

Pentru că vremea era excelentă și pentru că timp aveam destul, am pornit într-o nouă plimbare prin Plaka, zonă care se află foarte aproape de aceste monumente. Vizita în Plaka a fost asemănătoare cu cea din prima zi, decât că eram mai relaxați cunoscând de acum locurile pe unde ne plimbam. Am încheiat plimbarea cu o nouă vizită la O. Thanasis și cu același meniu, așa cum spuneam în prima parte a povestirii mele.

De aici am plecat pe jos către hotel pe strada Atena, intrând prin magazinele care se află inșirate pe ea. Ajunși la hotel am început să pregătim bagajul pentru plecare. A doua zi dimineață la ora 06.00 trebuia să fim în aeroport.

Aș vrea să nu închei fără a spune câteva cuvinte și de spre împresia pe care mi-au făcut-o grecii. Am simțit nevoia să fac asta, după ce am citit un review în care autorul spunea că îi vede triști și plini de grija zilei de mâine.

Sincer vorbind trebuie să spun că eu nu am avut un astfel de sentiment. I-am văzut pe stradă, la metrou venind probabil de la locurile lor de muncă, i-am văzut la muzee sau plimbându-se prin Plaka, ori stând la masă discutând și râzând la tavernele de care este plin orașul. Nu i-am văzut încruntați. Din contră sunt prietenoși Iar vânzătorii sau ospătarii intră ei în vorbă cu turiștii. I-am văzut amabili răspunzând cu plăcere atunci când îi întrebam despre o stradă sau care este direcția în care să luăm metroul pentru a ajunge undeva și nimic pe chipurile lor nu arăta vreun semn care să ducă la concluzia că ar fi foarte frământați de ceva aparte.

Am citit undeva, că atunci când te pregătești să mergi într-o țară străină, mai ales ca turist, este bine să înveți câteva cuvinte din limba țării respective, pentru că locuitorii acesteia se simt flatați dacă le spui un cuvânt în limba lor. Am încercat asta în Grecia și așa este. Când aud că îi saluți sau le mulțumești în limba lor, devin foarte amabili și doresc să se revanșeze. Te întreabă de unde ești, iar când aud că ești din România îți spun, aaaa... și pronunță numele unuia sau mai multor orașe de la noi, Constanța, Brașov, Timișoara fără să înceapă neapărat cu Bucureștiul. Un astfel de comportament te face să te simți bine la ei.

Este adevărat am văzut și priviri mai dârze, mai ales la tineri. Am spus dârze, nu dușmănoase așa cum vezi uneori pe la noi. Am interpretat acele priviri ca fiind ale unor oameni hotărâți, dornici să realizeze ceva și doar atât. Foarte mulți tineri, poartă barbă. O barbă tunsă într-un fel care te duce cu gândul la soldații greci de pe basoreliefurile antice. Parcă îi vezi cu scutul și sulița în mână și cu coiful metalic pe cap.

În concluzie, doresc să spun că excursia noastră de cinci zile la Atena a fost una foarte plăcută și a însemnat o experiență reușită, cu amitiri frumoase și cu dorința de a o repeta, pentru că Atena îți va oferi de câte ori vei merge acolo, posibilitatea de a vedea ceva nou, chiar și atunci când vezi pentru a doua oară același loc sau același lucru. Cu alte cuvinte, ... mai vreau la Atena.

---

VIZUALIZĂRI: 2822 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI