Atena, visul unui copil devine realitate (partea I)

TIPĂREȘTE

Iubesc Grecia... Am iubit-o aproape dintotdeauna, fara sa o cunosc, fara sa-i fi simtit vreodata mirosul pinilor, adierea tandra a brizei si nisipul fin rasfatandu-mi talpile, fara sa stiu ca in Grecia soarele e mai stralucitor si apa mai albastra si mai cristalina ca oriunde.

Eram in clasa a V-a cand, captivata de istoria, cultura si civilizatia antica a batranei Elade, mi-am cumparat si am citit primele carti de literatura, in afara programei scolare, doar la indemnul profesorului de istorie, un om cu mult talent si daruire pentru meseria de dascal: erau Legendele Olimpului - Zeii si Eroii, de Alexandru Mitru. Asa ca lumea mea fantastica nu era animata de balauri si zmei, ci de atotputernicii zei cu chip uman, care coborau printre oameni si se amestecau cu viclenie in viata lor cotidiana, schimbandu-le destinele dupa bunul plac, imi imaginam viata atenienilor de rand, care se reuneau in agora pentru discutii politice, sau participau la extraordinare piese de teatru puse in scena de celebrii Eschil, Sofiocle si Euripide si ma intrebam cum arata oare oracolul de la Delphi si prin ce magie reusea Pythia sa le prezica viitorul miilor de vizitatori veniti din toate colturile Eladei, si nu numai.

Asa ca prima mea vizita in Grecia a fost planificata sub forma unui tur, care a cuprins obligatoriu Atena si alte cateva locuri pe care le credeam candva atat de indepartate si de inaccesibile, un veritabil proiect pentru implinirea unui vis al copilariei. Prima oprire pe traseul nostru a fost la Meteora, dupa care ne-am continuat drumul catre Atena, unde aveam 4 nopti de cazare inainte de a parasi continentul spre Zakynthos. Cum distanta intre Kastraki (satul de la poalele Meteorelor) si capitala Greciei este de doar 350 km, ne-am permis sa facem un ocol pentru a vizita Termopile, locul celebrei batalii dintre cei 300 de spartani in frunte cu Leonidas si persii condusi de Xerxes, fiul lui Darius.

Aici se afla Monumentul lui Leonidas, ridicat in onoarea regelui spartan iar vis-a –vis de acesta se poate urca pe dealul Kolonos, unde ultimii spartani si-au gasit sfarsitul sub ploaia de suliti persane. In varful dealului veti gasi o piatra comemorativa pe care este gravat Epitaful lui Simonides: „Spune-i, drumețule, Spartei, că noi ce aici căzut-am, ne-am jertfit împlinind sfintele legi ale patriei. ” Apoi ne-am indreptat spre Delphi, central religios si spiritual al Greciei antice, locul in care s-au intalnit cei doi vulture eliberati de Zeus pentru a indica omphalosul, buricul pamantului. De la Delphi mai sunt 180 km pana la Atena, iar prima parte a drumului este foarte pitoreasca, cu sate traditionale de munte, intre care Arachova mi s-a parut o splendoare, dupa mai bine de un an inca ma gandesc la el, si avand mereu in stanga noastra Muntele Parnas, dedicate in antichitate zeului Apollo.

Dar sa trecem la Atena…care, la prima impresie e un oras destul de agitat, cu trafic rutier cam zgomotos si haotic. Insa daca ii acordati cateva zile, si o luati usor la pas pe strazile intortocheate, nu e cu putinta sa nu va indragostiti de capitala Greciei. Articolul de fata cuprinde impresii adunate pe parcursul a doua vizite in Atena, cea de anul trecut, de 4 nopti, si cea de anul acesta, mai scurta, de doar 1 zi, timp suficient insa pentru a complete o serie de obiective pe care le-am scapat anul trecut.

O solutie foarte buna pentru vizitarea Atenei daca aveti la dispozitie macar doua zile, este achizitionarea unui tur combinat Atena – Piraeus, la pretul de 22 euro (18 euro daca vreti doar Atena, adica ruta rosie, insa cei 4 euro in plus pentru portul Pireu sau ruta albastra merita cu prisosinta). Biletul este valabil 2 zile, timp in care puteti urca si cobora de cate ori doriti din autobuzele turistice Hop On-Hop Off, iar pe durata calatoriei beneficiati de audioguide, in care vi se explica ce anume puteti vizita la urmatoarea statie. Astfel nu mai pierdeti timpul orientandu-va pe harta, autobuzul va lasa chiar in fata obiectivului si tot de acolo il puteti lua pe urmatorul pentru a continua traseul. Autobuzele turistice circula intre orele 08:30-20:00, la un interval de jumatate de ora, iar daca hotelul la care sunteti cazat nu are de vanzare biletele, nu va faceti griji, se gasesc la mai toate colturile strazii. Am uploadat o poza si cu ruta autobuzului turistic, ca sa va faceti o idee despre cum arata turul Atena&Piraeus. Iar pentru obiectivele turistice exista un bilet combinat valabil 4 zile, la pretul de 12 euro, care cuprinde Acropole, Agora Antica + muzeu, Cimitirul Antic Kerameikos + muzeu, Templul lui Zeus, Biblioteca lui Hadrian si Agora Romana. E foarte important de stiut, studentii din Uniunea Europeana au gratuitate, asta e un lucru pe care l-am apreciat foarte mult la greci, in alte tari carnetul de student iti asigura, in cel mai bun caz, un discount de 2-3 euro, dar aici accesul la toate obiectivele este gratuit, trebuie doar sa ai bunavointa de a le vizita.

Noi le-am luat la rand, sistematic, in ordinea statiilor, asa ca fiind cazati in apropiere de Piata Omonia (o zona pe care va recomand sa o ocoliti cand cautati cazare in Atena, orientati-va spre Plaka, Koukaki sau cartierul select Kolonaki) primul obiectiv care ne-a iesit in cale a fost cimitirul antic Kerameikos, cu intrare de pe strada Ermou.

La cateva minute de mers pe jos gasiti Agora (piata publica), practic inima Atenei antice, centrul democratiei ateniene, locul unde se desfasurau diferite activitati sociale, comerciale si religioase si unde se tineau discursurile politice si filosofice. Cele mai importante monumente sunt Templul lui Hefaistos, care este si cel mai bine conservat templu de pe pe teritoriul Greciei, si Porticul lui Attalos, care adaposteste muzeul Agorei. Porticul a fost complet si fidel restaurat in anii 1950 de Scoala Americana de Arheologie, asa ca aveti o ocazie unica sa vedeti o cladire asa cum arata in forma ei originala.

Tot aici a avut loc in 2003 ceremonia de semnare a tratatului de aderare la Uniunea Europeana a celor 10 noi membre: Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria... In partea dinspre sud a Agorei se afla colina Areopagos, de unde puteti ajunge usor la intrarea pe Acropole. Noi am ales varianta ocolitoare, cu autobuzul turistic, pentru ca voiam sa ajungem inainte la Noul Muzeul Acropole, care se afla in partea opusa. Asa ca intre timp am avut ocazia sa vedem in trecere, de la etajul descoperit al autobuzului, Piata Syntagma, Arcul lui Hadrian si templul lui Zeus Olimpianul, dupa care am coborat la statia muzeului.

Noul Muzeu al Acropolei este unul dintre cele mai frumoase muzee pe care le-am vazut pana acum, nu doar datorita obiectelor extrem de valoroase pe care le adaposteste, dar si datorita arhitecturii sale spectaculoase, o combinatie de fier, beton si foarte multa sticla, cu aspect futurist, dar totusi in stransa legatura cu peisajul inconjurator. Proiectarea muzeului a fost o adevarata provocare in sine, data de trei cerinte speciale: sa aiba in permanenta contact vizual cu monumentele de pe Acropole, sa poata adaposti sculpturile si frizele Parthenonului exact in forma in care sunt ele dispuse in realitate si sa pastreze nealterate descoperirile arheologice facute chiar in timpul sapaturilor pentru fundatia muzeului. Aceasta descoperire a dat peste cap conceptia initiala si a intarziat data deschiderii, programata initial pentru Olimpiada din 2004, pana in 2009.

Solutia aleasa de proiectanti a fost o baza de sticla prin care se poate admira asezarea preistorica recent descoperita, prin care coboara pana in fundatie peste 100 de stalpi de beton. Muzeul este structurat pe 3 nivele, dar cel mai important si spectaculos este ultimul, care gazduieste frizele Parthenonului dispuse pe o structura rectangulara din beton, avand aceleasi dimensiuni si aceeasi orientare ca Parthenonul, iar metopele acestuia sunt dispuse intre coloanele din inox din exteriorul structurii din beton, aceleasi ca numar cu cele ale Parthenonului. Aceasta solutie de expunere a fost aleasa mai ales pentru a pune o presiune mai mare pe British Museum, unde se afla o parte din frizele Parthenonului si una din cariatidele Erechteionului, furate si vandute de Lordul Elgin in timpul stapanairii otomane. De fapt, insasi construirea muzeului a avut ca fundament dorinta grecilor de a-si primi inapoi artefactele. Momentan insa problema „marmurelor Elgin” nu a fost solutionata si constituie un subiect spinos la nivel diplomatic. Personal, sper ca data viitoare cand voi ajunge sa vizitez muzeul, acestea sa se fi intors acasa, acolo unde le e locul si unde sunt respectate si apreciate mai mult ca oriunde in alta parte, iar adevarata lor valoare e pusa in evidenta ca facand parte dintr-un tot unitar, si nu ca niste bucati de marmura rupte din context.

Pentru ca stiu cu certitudine cat de mult isi respecta grecii istoria, am fost martora la cateva evenimente care m-au facut sa inteleg ca pentru ei trecutul lor e o mare mandrie si e un lucru sacru, de pilda la Delfi o persoana care-si daduse jos tricoul pentru a se racori putin, sub un soare efectiv naucitor, a fost rugat politicos sa se imbrace si sa se comporte decent in preajma exponatelor, iar la Delos nu mai spun... la coborarea de pe vas erai intampinat de un panou pe care erau insirate o serie de NU-uri, printre care si acela de a nu face baie pe teritoriul insulei, de a nu te poza in muzeu alaturi de artefacte si de a nu fuma pe insula (asta si din motive de siguranta). Mi se pare absolut corect si de admirat, nici prin gand nu mi-ar fi dat sa nu ma comport cu respect sau sa murdaresc in vreun fel acele locuri cu totul speciale, pana la urma ele reprezinta istoria noastra, a tuturor... Revenind la muzeu, la etajul 1 am fost martori la procesul de restaurare al Cariatidelor, extrem de interesant de vazut pe viu.

Restaurarea a inceput in 2010, specialistii alegand sa nu mute statuile intr-un laborator pentru a nu risca vreo degradare suplimentara si pentru a ne permite noua, vizitatorilor sa observam si sa intelegem mai in profunzime tehnicile folosite si dificultatea unui asemenea procedeu, o experienta absolut fascinanta oferita de conducerea muzeului. Este important ca inainte de a parasi muzeul sa vedeti filmul ce ruleaza in incinta muzeului, in care este prezentata istoria Parthenonului, pentru a fi mai bine pusi in tema cu ceea ce urmeaza sa vedeti, in cazul in care alegeti sa vizitati muzeul inaintea sitului arheologic. Noul Muzeu Acropole poate fi vizitat de marti pana duminica intre orele 08:00-20:00, iar pretul biletului este de 5 euro.

Lasand muzeul in urma, ne-am indreptat in sfarsit spre cea mai mare comoara a Atenei, Acropole sau „Orasul de Sus”. Pe panta de sud-vest a Acropolei gasiti Teatrul Lui Dyonisos, unde dramaturgii Eschil, Sofocle si Euripide isi puneau in scena operele si Odeonul lui Herodes Atticus, o constructie din marmura care poate gazdui 5000 de spectatori, complet restaurat intre anii 1950-1961. Aici se desfasoara in fiecare an, Festivalul de vara din Atena, precum si alte spectacole de muzica si dans.

Senzatia traita cand am avut in fata ochilor Propileele, intrarea monumentala in sanctuar, realizata din marmura pentelica, a fost o experienta ce nu poate fi descrisa in cuvinte, efectiv mi s-au inmuiat genunchii si de vina nu era caldura infioratoare a amiezii. Ani de-a randul mi-am imaginat cum e sa fii acolo, fata in fata cu istoria, dar momentul in care imaginatia a capatat o forma reala a fost pur si simplu coplesitor... Informatii si date tehnice asupra a ceea ce puteti vedea pe Acropole se gasesc, in cele mai mici detalii si aici pe site, si pe alte site-uri de specialitate, asa ca voi zabovi foarte putin asupra fiecaruia din obiective, insa suficient sper pentru a va trezi interesul pentru aceste comori de o valoare inestimabila pentru intreaga omenire:

Templul Atenei Nike, sau Atena Victorioasa, amplasat in dreapta Propileelor este un templu de tip ionic din marmura pentelica, ridicat in perioada 426-421 i. Hr, cu dimensiuni reduse: 8.2 m lungime, 5.5 m latime si 7 m inaltime, avand cate 4 coloane pe laturile scurte. In interiorul templului era amplasata o statuie a Atenei Nike, lipsita de aripi, spre deosebire de statuia zeitei Nike inaripata din Samotraki, pentru a nu mai putea zbura niciodata departe de oras. In anul 1686 templul a fost complet demolat de turci, iar materialul a fost utilizat pentru a construi in fata Propileelor un zid de aparare impotriva venetienilor. Procesul de restaurare a fost unul laborios si a insemnat reasamblarea si rearanjarea componentelor templului in pozitia initiala.

Erechteionul, construit in partea de nord a Acropolei in perioada 421-406 i. Hr. din marmura pentelica, a fost un templu dedicat in egala masura zeitei Atena si a lui Poseidon, zeul marilor. A suferit o multime de abuzuri si avarii grave de-a lungul istoriei, incepand cu incendierea lui in totalitate de catre generalul roman Sulla in sec. 1 i. Hr. si continuand cu transformarea lui in biserica in perioada bizantina, pentru ca apoi sa devina harem si resedinta a comandantului turc in perioada otomana. In anul 1801 una din cariatide a fost luata de Lordul Elgin, ambasadorul Marii Britanbii la Poarta Otomana pentru a-si decora vila scotiana, insa mai tarziu a fost vanduta Muzeului Britanic, unde se afla si in prezent. Exista o legenda ateniana care spune ca in noapte se putea auzi plansul celor 5 cariatide ramase, dupa sora lor pierduta, cert e insa ca templul a ramas, din acel moment, mutilat pentru totdeauna. Ulterior, in timpul razboiului de independenta a Greciei, templul a fost, pentru ultima oara, bombardat. In perioada 1977-1988

Erechteionului i s-a redat gloria de altadata, in urma unui amplu proces de restaurare, fiind si primul monument de pe Acropole a carui restaurare a fost finalizata. Indrazneata lucrare a fost distinsa cu Premiul „Europa Nostra”. Cele 5 cariatide ramase au fost mutate in vechiul Muzeu Acropole, fiind inlocuite in sit cu replici fidele, pentru a le feri de eroziunea provocata de fenomenele naturale. In data de 9 decembrie 2007, cu ajutorul un sistem elaborat cu macarale prima dintre cele 5 cariatide a fost transportata cu succes in Noul Muzeu al Acropolei, muzeul fiind premiat in anul 2012 de catre Institutul International de Conservare din Viena pentru programul sau de conservare si restaurare al cariatidelor.

---

VIZUALIZĂRI: 3434 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI