Castelele Bavariei - Linderhof

TIPĂREȘTE

Am parasit Hotelul Schwarzer Adler din mica localitate austriaca Golling (vezi impresii) si ne-am indreptat spre Germania. Urma sa petrecem o zi deosebita in Alpii Bavarezi, vizitand doua dintre cele mai admirate realizari arhitecturale din Europa: Linderhof - fost castel de vanatoare si refugiu al regelui Ludovic II si Neuschwanstein - maretul castel neterminat al aceluiasi rege.

Ca intotdeauna, autocarul ne-a lasat in cea mai apropiata parcare de unde, pietonal, am continuat pana la intrarea in parcul castelului. Achizitionarea biletelor a fost in grija ghidei care le rezervase cu o zi inainte (8 euro/pers. in grup). Vizitarea castelului in interior se face numai la ora programata, de aceea, cu ochii pe ceas, am facut o mica abatere (stanga, din aleea principala) pentru a vedea - exterior - Pavilionul marocan.

Conceput pentru a reprezenta Marocul la o expozitie organizata la Paris in 1878, pavilionul a fost cumparat de regele Ludovic II al Bavariei in acelasi an si instalat in afara parcului Linderhof, aproape de cabana de vanatoare Hunding. Dupa moartea regelui pavilionul marocan a fost vandut, pentru ca mult mai tarziu, in 1982, sa fie readus la Linderhof si instalat in parc. Aceasta este singura realizare arhitectonica a regelui bavarez - in stil oriental - care a fost importata si nu realizata de mesteri europeni. Interiorul pe care l-am vazut doar prin geamurile usilor de la intrare, lucrat cu multa grija pentru detalii, este foarte incarcat si mi-a amintit de celebrele porti marocane de la Fes.

Castelul Linderhof - mai curand o vila regala - a fost construit in opt ani (1870-1878) cu terasa, bazin si fantana, intr-un loc deosebit de frumos, o regiune muntoasa din sudul Bavariei in care regele Maximilian II, tatal lui Ludovic, avea o casa de vanatoare.

Nu voi intra prea mult in amanunte. Site-ul oficial precum si alte surse ofera informatii suficiente si detaliate nu numai despre personalitatea originalului rege bavarez, dar si despre constructia, stilul arhitectural, monumentele si parcul care inconjoara castelul Linderhof.

Voi mentiona doar ca Ludovic II a fost marcat de frumusetea castelului Versailles din Franta si a incercat sa-l copieze in masura in care acest lucru a fost posibil. Personal, inca n-am vazut castelul din Versailles, asa incat nu pot face o comparatie. In asteptarea momentului in care organizatorii ne-au dat unda verde la intrare, am ramas pironita locului contempland cladirea alba, nu prea mare, decorata cu atata migala artistica. Statui, basoreliefuri, coloane decorative, ferestre arcuite, grilaje dantelate aurite la usi si balconase, toate contribuie cu farama lor de frumusete la intregirea bijuteriei arhitectonice care este Castelul Linderhof. Dimensiunile sale atat de reduse se datoreaza faptului ca regele a dorit ca acesta sa fie doar un loc de refugiu pentru el si suita sa. De altfel Linderhof, resedinta preferata a lui Ludovic II, a fost singurul castel terminat pana la suspecta sa moarte din 1886.

In vestibul, prima sala in care am intrat, pe un soclu de marmura neagra, se afla statuia ecvestra, in bronz, a regelui francez Ludovic XIV. Aici am fost intampinati de un ghid care mai intai ne-a atentionat ca fotografiatul este interzis, apoi ne-a insotit prin toate incaperile oferindu-ne - electronic - explicatii in limba romana.

Scara somptuoasa duce la incaperile de la etaj dispuse simetric. Pe una dintre laturi, de o parte si de alta a Salii oglinzilor se afla doua incaperi cu tapiterii dintre care una este denumita si Sala de muzica pentru ca adaposteste un original instrument muzical de epoca. Sala oglinzilor, desi nu este foarte mare, datorita efectului de multiplicare a imaginii produs de oglinzile dispuse peste tot, pare imensa. Bineinteles, totul este foarte bogat ornamentat.

Sala de audiente si sufrageria - si ele deosebit de minutios ornamentate - sunt flancate de niste incaperi mai mici denumite dupa nuanta predominanta a tapiteriilor: camera aurie, camera liliachie, camera roz si camera albastra.

Tipic pentru Ludovic II caruia ii placea viata retrasa, in singuratate, sufrageria era dotata cu un fel de elevator pentru masa care cobora in bucataria situata la subsol, apoi urca incarcata cu bucate fara ca suveranul sa fie deranjat de vreun servitor. Ne-a amuzat aceasta idee, dar am fost si surprinsi afland ca slujitorii trebuiau sa puna patru tacamuri. Regelui ii placea sa-i aiba ca oaspeti la masa - imaginar - pe Ludovic al XV-lea, pe Madame de Pompadour si pe Maria Antoaneta, personaje pe care le admira si ale caror portrete erau etalate si pot fi vazute si acum in incaperile castelului.

Dormitorul regelui este cea mai mare incapere din Castelul Linderhof si este de o opulenta fara margini: un candelabru imens, sculpturi in marmura, stucaturi, tavan pictat cu scene mitologice, decoruri aurite si bineinteles un pat regal cu baldachin albastru brodat cu blazonul bavarez.

Dupa terminarea turului interior, iesirea s-a facut prin spate, direct spre o cascada in trepte care incepe la Pavilionul de muzica si sfarseste langa castel, la Fantana lui Neptun. Si partile laterale ale castelului sunt flancate de mici bazine cu apa, flori, statui si un Amor aurit tragand cu arcul din care tasneste apa. Dar cea mai frumoasa parte a gradinii se afla in fata castelului, dincolo de terasa si scarile grandioase.

Un bazin marginit de flori, statui si vase ornamentale, are in mijloc un grup statuar aurit cu zeita Flora din care, la anumite intervale, porneste spre inalturi un puternic jet de apa. Langa bazin, am asteptat cateva minute bune acest moment pe care l-am si imortalizat in cateva etape. Oare din ratiuni economice fantana nu functioneaza continuu? Sau poate cineva s-a gandit sa adauge splendorilor de la Linderhof inca una? In orice caz, in apropierea momentului declansarii jetului de apa care urca treptat pana la o inaltime de vreo 30 de metri, in jurul bazinului se aduna multi admiratori cu aparatele foto pregatite.

In parcul de la Linderhof exista si alte puncte de interes pentru turisti. O alee frumoasa, prin padure, duce la Grota lui Venus si Pavilionul maur.

Grota lui Venus este o pestera totalmente artificiala, cu stalactite si stalagmite, ghirlande de flori, un lac pe care pluteste o barca si un perete pictat, de fapt o ilustrare a primului act din opera Tannhäuser de Richard Wagner, compozitorul mult apreciat de rege. In pestera se intra pe o parte si se iese pe o alta. Strabatand culuare luminate difuz, in armonii wagneriene, se ajunge in zona centrala care - marturisesc cu sinceritate - nu mi-a placut deloc. Fata de frumusetile naturale sau realizate de mana omeneasca vazute pana acum la Linderhof, Grota lui Venus mi s-a parut un kitsch.

Nu foarte departe se afla Pavilionul maur o alta cladire cu influente orientale care da parcului un aer aparte. Realizat de un arhitect berlinez pentru expozitia de la Paris din 1876, pavilionul a fost cumparat, renovat si decorat impecabil in interior creand o ambianta specifica in care regele si suita sa, invesmantati in stil oriental, isi petreceau o parte din timp. Mai presus de orice decoratie, aici impresioneaza tronul. Imbracat in matase, acesta este incadrat de doi pauni, cel de-al treilea, mai mare, fiind in spate. Penajul cozilor deschise in evantai, de foarte mare efect, este realizat din sticla colorata de Bohemia.

In gradinile terasate care se afla in fata castelului, dincolo de fantana, Templul lui Venus, un edificiu rotund, adaposteste statuia zeitei sculptata in marmura alba. Desi mai aveam doar putin timp pana la reunirea grupului pentru plecare, am dat fuga pe scari pentru a vedea constructia mai de aproape si bineinteles pentru a fotografia castelul si din aceasta perspectiva.

La plecare, in autocar, ghida ne-a spus ca in parc se afla un tei de 300 de ani. Acesta a dat numele domeniului si castelului lui Ludovic II (in germana linden = tei). Bineinteles, pentru a picanta prezentarile turistice, se vehiculeaza ideea ca excentricul rege a avut un adapost in copac si lua uneori micul dejun ascuns printre ramuri, dar nu exista nici o dovada in acest sens.

Inchei relatarea fara a va spune daca mi-a placut si fara a va face recomandarea de a vizita castelul. Stiu ca veti merge si acolo daca va veti afla in Bavaria. Sa-mi spuneti daca v-a placut!

---

VIZUALIZĂRI: 5272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI