Blitz-krieg excursie in Germania (III)

TIPĂREȘTE

Dupa ce am trecut prin Dresda, Berlin, Hamburg, Koln si Bonn, in a saptea zi a excursiei noastre am ajuns intr-o dimineata insorita in cochetul orasel Boppard de unde aveam sa incepem o croaziera de cateva ore pe Valea Rinului.

Boppard este cel mai important centru viticol de pe Rinul Mijlociu. Este un orasel vesel cu case impodobite cu traverse de lemn vopsit in rosu, cu statui comice pe trotuare si cu o imensa aglomerare de flori de toate culorile. Pana la sosirea vaporasului numit Lorelei care avea sa ne duca pe Rin pana la St. Goar ne-am plimbat pe stradutele in panta respirand din linistea acestui oras.

In vapor am preferat sa stam sus pe coverta pentru a putea privi ambele maluri. La un moment dat in dreptul stancii Lorelei vantul s-a intetit atat de tare pe Rin incat unui turist i-a smuls sapca de pe cap azvarlind-o in fluviu iar eu a trebuit sa ma tin strans de sotul meu ca sa nu ma darame.

Am mers in josul Rinului si am admirat din loc in loc pe ambele maluri castelele medievale cocotate pe pantele muntilor Taunus.

Rolul acestor castele era de a vamui ambarcatiunile care transportau marfuri pe Rin dar si convoaiele care se deplasau terestru. Intre feudalii proprietari izbucneau deseori conflicte terminate cu distrugeri sau incendieri in scopul obtinerii sau mentinerii dreptului de control. Asa se explica faptul ca din multele castele existente in sec. X-XII au ramas doar cateva, restul fiind ruine. Oamenii simpli traiau si ei bine din contrabanda.

In portiunea pe care am strabatut-o pe Rin am putut admira castelul celor doi frati dusmani, castelul Soarecelui, castelul Pisicii, stanca Lorelei pe malul stang al fluviului si castelul Reinfelds pe malul drept la St. Goar. Fiecare din aceste castele are legenda lui. Astfel ruinele celor doua castele despartite prin Zidul Dusmaniei ascund o poveste romantica cu dragoste neimpartasita si moarte. Doi frati s-au indragostit de aceeasi femeie, o fata din popor care a raspuns iubirii unuia dintre ei. Plecat in cruciada tanarul sot a revenit pe locurile natale cu o alta nevasta. Fratele cel mare scandalizat de purtarea mezinului a ridicat un zid al dusmaniei intre cele doua palate. Tinerii s-au intalnit in biserica unde au inceput sa se dueleze. Sotia parasita a incercat sa-l salveaze pe sotul infidel punandu-si trupul scut in fata iubitului dar fu strapunsa in inima de sabie iar cei doi au murit luptandu-se in continuare.

Castelul Soarecelui isi datoreaza numele unei intamplari despre lacomia omeneasca. Un feudal percepea taranilor dijma sub forma de grane. Intr-un an secetos taranii au venit la castelan sa se imprumute cu grau dar acesta i-a inchis intr-un hambar si le-a dat foc. O armata de soareci l-a pedepsit pe stapan devorandu-l in mijlocul granelor sale.

Din pacate, desi am fotografiat-o, stanca Lorelei inalta de 130 m nu se evidentiaza din fundal. Ea este amplasata in mijlocul fluviului intr-o portiune ingustata la numai 90 de m. Aici curentul devenind foarte puternic, in timpul furtunilor in ceata stanca ia conturul unei femei iar zgomotele valurilor involburate au fost asemanuite de pescari cu chemarea unei sirene. Pescarii ademeniti de cantecul sirenei mureau izbindu-se de stanca Lorelei.

In aval de aceasta, fluviul redevine calm. La St. Goard am parasit vaporasul nu inainte de a ne mai arunca o privire catre castelul Rheinfels asezat destul de aproape de matca fluviului. Pana la Frankfurt am Main, cei 120 km au fost strabatuti intr-o ora si ceva ochiul odihnindu-se pe terasele plantate cu vita de vie, pe castelele mai putin spectaculoase de la marginea soselei si pe nenumaratele campinguri cu rulote.

Frankfurtul este centrul financiar al Europei si nu degeaba i se spune Mainhatten. Aici isi au sediile principalele banci germane si europene gazduite in zgarie-nori. In 1989 Messerturn cu varful sau taiat era cea mai inalta constructie de birouri din Europa cu o inaltime de 265 m. Aici are loc anual cel mai mare targ de carte din lume. Au urmat alti zgarie-nori care gazduiesc Deutsche Bank, Bursa, Bundesbank, Banca Centrala Europeana. Prin contrast, Alte Opera reconstruita dupa bombardamente, aminteste ca Frankfurtul este si un oras de cultura, ca aici s-a nascut si a locuit Goethe la a carui casa impozanta ne-am oprit pentru cateva clipe. Printre cladirile vechi scapate de urgia bombardamentelor sau reconstruite se afla Kaiserdom construit in sec. XIII-XIV din piatra si marmora roscata si in care au fost incoronati zece imparati ai Sfantului Imperiu Roman si biserica Sf. Nicolae (sec. XIV).

Centrul istoric al Frankfurtului este cartierul Romerberg locul unde sunt amplasate primaria (inca din anul 1400), teatrul, palatul de justitie si fantanile Dreptatii si Minerva. Cele sase cladiri cunoscute sub numele de Ostzeil au acoperisuri triunghiulare si sunt decorate cu modele geometrice de culoare rosie. Pe un perete se afla o placa comemorativa care aminteste de vizita lui J. F. Kennedy in Frankfurt in iunie 1963.

La o departare de 225 km de Frankfurt pe care autocarul a strabatut-o in cca 2 1/2 ore se afla frumosul oras Nurnberg. Inainte de a-l vizita, il asociam cu procesul de la Nurnberg si mi-l inchipuiam un oras cenusiu cu cladiri lungi si fara personalitate. Cine isi mai aduce aminte de filmul lui Stanley Kramer in care au jucat monstrii sacri ai anilor ’60 Spencer Tracy, Burt Lancaster, Maximilian Shell, Richard Widmark pe care i-am mai vazut si in alte filme la Cinemateca? Dar Judy Garland si Marlene Dietrich in roluri episodice?

Cladirea in care s-a judecat procesul exista, am vazut-o si in ea acum e Curtea de Apel a Nurnbergului.

Am inceput vizitarea Nurnbergului cu castelul Kaiserburg aflat pe o colina si oferind o priveliste superba asupra orasului. Prima fortificatie a fost facuta in 1050 de Heinrich al III-lea. Kaiserburg a avut o mare importanta pana in se. XVI intrucat aici avea loc alegerea electorilor imperiali. Turnul Sinwell (sinwell =rotund) este emblema castelului. Nu departe se vad ruinele castelului Burgrave, mai putin conservat. Coborand scarile se ajunge in fata unei case pe zidul careia se ridica statuia Sf. Gheorghe imbracat in armura si omorand un dragon. Casa a apartinut in sec. XIII unui armurier, Pilatus. Chiar in fata acesteia o placa comemorativa indica locuinta lui Al. Durer (1470- 1530). In semn de omagiu adus marekui pictor, se poate admira o statuie de bronz infatisand un iepure stilizat. Strada Durer pastreaza case din Evul Mediu, armonia nefiind distrusa de niciun modernism.

Nurnberg are cateva biserici cu o valoare artistica deosebita: St. Sebald si biserica Fecioarei Maria amplasate aprope de Fantana Frumoasa din Piata Mare, cat si biserica Sf. Lorenz cu cele doua turle.

Am parasit Nurnbergul cu impresia ca am vazut un oras de o frumusete desavarsita.

Am ajuns pe seara la Munchen. La receptie ni s-a prezentat un domn in varsta, ghid local care nefiind nici roman, nici sas nici cu rude in tara, vorbea o romana perfecta, invatata numai din carti. A fost un ghid daruit.

Vizita a inceput cu castelul Nymphenburg situat in apropierea Munchenului. Acesta a fost resedinta preferata a electorilor bavarezi din familia Wittelsbachs. Constructia castelului a inceput in jurul anilor 1660 dar a durat mai bine de un secol, fiecare elector contribuind la dezvoltarea si infrumusetarea sa. Cladirea nu este inalta dar dezvoltarea sa pe orizontala lasa impresia de forta si soliditate. Salonul principal este la parter si este decorat in stil rococo. Sunt de remarcat marea si mica galerie a frumusetilor in saloanele carora sunt expuse zeci de portrete de epoca. Mobilierul camerelor cat si picturile si stucaturile tavanelor imita pe cele de la Versailles si fac din acest castel unul din cele mai rafinate si elegante din Germania. Parcul castelului este imens. In el sunt grajdurile si un muzeu al trasurilor care au apartinut familiilor princiare.

In Munchen am facut un tur de oras ghidat cu autocarul sau pietonal in care am vazut Marienplatz, Primaria inflorita, Biserica Fecioarei Maria, teatrul national, Odeonplatz. Eram la sfarsitul excursiei si lumea era obosita de norma de informatii pe unitatea de timp. Am intrat cu totii in beraria lui Hitler Hofbrauhaus in care era aceeasi forfota ca in anii ’30 cand isi tinea discursurile. Un mim in fata berariei parodiindu-l pe fuhrer astepta un euro de la trecatori.

A doua zi am luat autocarul spre aeroportul din Praga nu inainte de a vizita Karlovy Vary despre care v-am scris (vezi impresii).

Am ajuns acasa tarziu in noapte multumiti ca ne-a ajutat Dumnezeu sa facem si aceasta excursie frumoasa; multumesc si minunatului sait AFA cu ajutorul caruia putem sa ne adunam gandurile, pozele si amintirile si citindu-ne sa ne bucuram de ce am vazut noi si ceilalti.

---

VIZUALIZĂRI: 2253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI