La pas prin Berlin

TIPĂREȘTE

Anul 2009 se încheiase. Pentru noi a fost un an bun în ce privește călătoriile cu mașina în exteriorul României. In acel an am îndrăsnit să ieșim cu mașina din țară și am fost plecați de două ori, o dată la Praga și Karlovy Vary și apoi la Viena. Atunci am simțit din plin plăcerea de a călători în străinătate și căpătasem și puțină experiență. Ne-am zis, dacă am putut să ajungem până acolo, ne-am propus să mergem și mai departe și am ales Berlinul. Ne doream să fim și noi acolo, ca pietoni printre nemți, să vedem clădiri monumentale, mari piețe, parcuri și zone încărcate de istorie. Toate acestea se întâmplau în luna ianuarie 2010.

Am mai discutat noi despre această destinație și ne-am gândit că este păcat să mergem direct la Berlin traversând Ungaria, Slovacia și Cehia, sau varianta Ungaria, Austria și fără să vedem câte ceva din aceste țări de tranzit. Și uite așa, s-a născut ideea unui circuit care a fost Brno-Praga-Dresda-Berlin-Munichen-Viena.

Durata excursiei a fost de 21 de zile și am parcurs 5157 km.

Pentru efectuarea excursiei, am început documentarea care a însemnat trasee, distanțe, obiective turistice de vizitat în fiecare oraș, am navigat zeci de ore pe internet cu pixul în mână și un bloc-notes alături. Printr-o agenție de turism sigură din Ploiești, am rezervat camere în 6 hoteluri și am plătit și costul cazării.

Și a sosit și ziua plecării. Era în 29 mai 2010. Înarmați cu hărți, ghiduri turistice, bloc-notesul cu însemnări, GPS, aparat de fotografiat, camera video și mai ales mult elan, am plecat în acest circuit.

In Berlin am stat în zilele de 7-8-9-10 iunie 2010. Ne-am cazat la Hotelul Amano, adresa este August Strasse nr. 43 care avea parcare subterană. Și uite așa, visul nostru a devenit realitate, eram ajunși în Berlinul cel mult dorit.

Am început cu Alexander Platz unde am ajuns ușor. Din stația de metrou Rosenthaler Platz aflată la cca. 300 metri de hotel, am mers cu metroul trei stații. La coborâre ne-am dat seama că suntem la km. zero al transportului public din Berlin. Am ieșit la suprafață. Acolo chiar dacă nu ști limba germană, este suficient să fi atent la indicatoare și nu ai cum să te rătăcești.

Ajunși la suprafață, în primul rând ne-a atras atenția Ferensehturm (Turnul de televiziune), înalt de 365 de metri și a fost construit în anul 1969. Aproape de vârf este un restaurant rotativ la cota 207 metri (aceste date sunt obținute de pe internet). Este o construcție care impresionează. Tentația a fost să urcăm în turn dar am avut un pic de ghinion. Am ajuns acolo după sosirea unui grup de turiști, cred că erau cca. 50 de persoane care așteptau la un rând destul de mare și atunci am renunțat. Am intrat totuși până la baza turnului, să-mi fac o impresie. Atunci biletul de intrare cost 18 euro/persoană. Controlul bagajelor de mână cât și corporal era similar ca la aeroport. Nu era permis să ai asupra ta obiecte susceptibile de un atac și recipiente cu lichid în ele. Acolo, ne-am mullțumit să facem înregistrări video și fotografii. In partea opusă în turn am întâlnit Ceasul Lumii care arăta ora în diferite fuse orare de pe glob. In apropiere era Hotelul Park Inn, foarte înalt. Alexander Platz are o deschidere foarte mare, cu blocuri de locuințe jur-împrejur. Atrage atenția Complexul comercial Saturn în care am intrat și noi. Are 4 etaje și acolo găsești mărfuri de tot felul. Noi am cumpărat un aspirator de frimituri de pe fața de masă pentru că era 100% produs nemțesc. Am mai întâlnit în această piață magazinul alimentar „Gourme” unde găseai tot ce era necesar pentru o masă și de acolo am cumpărat de câteva ori alimente pentru cina de la hotel. In mare, cam acesta este Alexander Platz.

In zilele cât am fost acolo nu voiam să ratăm Poarta Brandemburg, simbolul Berlinului. Încă de acasă ne-am dorit să ajungem la ea și chiar să o atingem cu mâna, ca să fim siguri că este adevărat. In fața ei este Pariser Platz cu o largă deschidere. Acolo se află și renumitul Hotel Aldon unde vin mari personalități ale lumii. Întâmplător am fost în fața acestui hotel când am observat poliție și mai mulți agenți îmbrăcați civil și înarmați vizibil. Am rămas pe aproape să văd ce urmează. Din hotel a ieșit un bărbat îmbrăcat cu costum și cravată si purta pe cap un turban. A traversat trotuarul spre limuzină printr-un coridor de agenți înarmați până în dinți. Când a plecat, limuzina avea antemergător o mașină a poliției. Tot în fața acestui hotel am văzut o „trăsură fără cai” întreținută impecabil, cu un motor pe axa din spate. Am fotografiat-o și am să v-o arăt și vouă.

Din Parizer Platz începe sau se termină renumitul bulevard Unter den Linden. Am mers puțin pe el, pe dreapta apoi la întoarcere pe partea cealaltă, pentru că era foarte lung. Cu autoturismul l-am stăbătut în întregime când am plecat din Berlin. Nu am părăsit Pariser Platz până ce nu am cumpărat o machetă a Porții Brandemburg pe care și acum o am în vitrină pe care o privesc cu drag și nostalgie și-mi spun în gând, „Am fost și eu acolo” .

Dincolo de Poarta Brandemburg, în partea dreaptă, la cca. 200 metri este clădirea Reichstag-ului sau Bundestagul german, în care nu am intrat dar am făcut fotografii.

Din Pariser Platz trecând dincolo de Poarta Brandemburg, începe Bulevardul 17 iunie. Acesta traversează marea grădină Tiergarten și este în linie dreaptă 1,7 km. unde se ajunge la o mare intersecție. In mijloc este Coloana Victoriei, foarte înaltă. La plecarea din Berlin și ca să fiu în ton cu ghidul vocal al GPS-ului, am intrat în sensul giratoriu și l-am părăsit pe a treia ieșire (spre Munichen).

Să vă povestesc în continuare pe unde am mai fost în Berlin. Incă de acasă, fiica noastră ne-a spus să nu cumva să nu vizităm Sony Center și am fost si acolo. In Berlin transportul public este fooarte bine pus la punct. Cu harta liniilor de metrou, în orice loc ai fi în Berlin, ajungi ușor la Postdamer Platz. In afară de aceasta, aveam cu noi și GPS-ul care fiind trecut în regim pietonal sigur ne-ar fi dus acolo. Când am ieșit la suprafață din stația de metrou, am fost uimiți de frumusețea clădirilor, unele zgârâie-noori și o piață largă cu zone verzi bine întreținute. Sony Center este la cca. 2oo m. de piață. Este o construcție futuristă, cu o mare deschidere în interior, cu multe terase, plante mari în ghivece, magazie și un Cine Star. Acoperișul este splendid, în formă semiconică, cu laturi semitransparente în culorile bleu și verde., dar am aflat că noaptea mai are si alte culori. Am stat acolo cca. 2 ore și nu ne mai înduram să plecăm. Chiar merită să fie vizitat.

Unul din reperele noastre la Berlin a fost Complexul comercial Ka De We (Kaufhaus des Westens), recomandat în Ghidul Turtistic al Berlinului. Era destul de departe, 13 stații de metrou am mers de la Alexander Platz. La ieșirea din stația de metrou l-am găsit puțin mai greu din cauza unor lucrări, pentru că nemții dacă nu construiesc ceva, nu se simt bine. Complexul este într-o clădire cu mai multe etaje, nu este o construcție nouă și din exterior nu pare a fi un complex comercial dacă nu ar avea firma deasupra. In loc să vă spun ce este înăuntru, mai bine vă dau un citat din Ghidul orașului Berlin - Top 10, pag. 60, editor Vidrașcu, Editura Litera Internațional. „Indiferent ce căutați, veți găsi aici cel mai mare centru comercial din Europa. Pe cele 8 etaje ale sale, venerabilul Ka De We oferă peste 3 milioane de produse. La etajul de alimente, fosta vitrină a Berlinului de Vest, puteti alege dintre 1800 de feluri de brânză, 1400 de produse de panificație și patiserie, precum și 2000 de produse din carne. Expozițiile și curțile interioare, merită de asemenea vizitate”. Am încheiat citatul. Am intrat înăuntru și ne-a intimidat eleganța și curățenia. Mersul prin Complex este bine semnalizat cu indicatoare. Ne-a trebuit o jumătate de zi să-l parcurgem din mers, și nu l-am văzut tot. Acolo prețurile sunt mari, deh, se plătește eleganța. Am cumpărat o sticlă de Havana Club - 18 euro și niște cutii elegante cu bomboane de ciocolată pentru cei de acasă. Am ieșit de acolo puțin după ora prânzului. După ce l-am vizitat, cu riscul că autorul ghidului s-ar putea supăra, cred că sunt puțin exagerate cifrele. Este adevărat că sunt extrem de multe de varietăți de produse, dar cine stă să le numere. Un lucru rămâne cert. Este un Complex de admirat.

In fata Ka De We erau câteva restaurante cu terase și am intrat în unul din ele. Se numea Fastus. Acolo am servit pui grill cu carfofi pai, salate și bere. Au costat 41 euro + 4 euro bacșișul. Poziția restaurantului și calitatea serviciilor au meritat banii.

Ca să nu mă dezic de titlu, mai am ceva de scris.

Eram în ultima zi, după-amiază, zi însorită și am plecat pe jos, la o plimbare. Am plecat de la hotel pe Rosenthaler Strasse având ca punct de reper cupola Domului din Berlin și am ajuns chiar pe maulul râului Spree, pe partea cealaltă fiind Domul. Era o faleză frumoasă, cu statui pe balustrade, râul era navigabil și se făceau plimbări cu vaporașele. Acolo am stat și admirat zona cca. o oră. Am întâlnit și ceva inedit. De la un acordeon se auze cunoscuta melodie românească Valurile Dunării (compozitor Ivanovici din Galați). Ne-am închipuit că ar putea fi un român și ne-am îndreptat într-acolo cu camera videro deschisă. Pe un pod peste râul Spree, în amonte de Dom, era o femeie bruntetă la față care cânta la acordeon. I-am dat bună ziua în limba noastră și ne-a răspuns. I-am spus că am camera video deschisă și ea nu a obiectat, astfel că discuția cu aceasta este înregistrată la început video apoi numai sonor. Ne-a spus că este din Bacău, venită cu soțul si fiul său și sunt de 4 ani în Berlin. Am întrebat-o cât câștigă într-o zi și mi-a spus, 50-60 de euro. A mai spus că și-au cupărat casă în Adjud de 400 milioane lei. I-am pus și eu niște bani în farfurie pentru că am întrerupt-o din lucru, cât a stat cu noi de vorbă. Am discutat mai multe, dar nu comentez.

De acolo am plecat pe jos având ca punct de reper Turnul de televiiziune și am mders cca. 2 km. Am străbătut locuri frumoase și las fotografiile să vorbească. Când am ajuns la Rosenthaler Platz era încă ziuă și am mders într-un parc din apropiere, cu o pajiște mare, un lac cu nuferi și oameni care se odihneau pe iarbă (la nemți este permis așa cava). Si acolo am făcut câteva fotografii. Din cele 4 zile, una a fost rezervată pentru Potsdam despre care am scris deja un review vezi impresii.

Si uite asa am petrecut 4 zile in Berlin .

Din parc am mers la hotel si am preg[tit lucrurile pentru plecare. In ziua urmatoare ne astepta un drum lung de 584 km pana lu Munichen unde aveam rezervare la Hotelul Drei Loven.

Intrebat fiind daca asi mai merge la Berlin, raspunsul ar fi spoontan. DA.

Daca v-a placut, atunci mergeti si voi acolo si o sa va convingeti ca eu am dreptate. Nu va fie teama. In Germania, daca esti corect, nu are nimeni treaba cu tine. Excursii placute celor care au avut rabdare sa citeasca aceste randuri.

---

VIZUALIZĂRI: 4371 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI