La pas in Peninsula Giens

TIPĂREȘTE

Anul acesta planurile de concediu le-am facut relativ tarziu. Desi aveam cateva destinatii in plan, nu ajunsesem inca la o decizie. Un ”ajutor” a venit din partea unor prieteni din Elveția, care ne-au făcut o invitație in Lugano, in prima parte a lunii septembrie. Nu puteam sa refuzăm o așa invitație dar vroiam totuși să vedem puțin și marea. Și pentru că mi se făcuse un dor mare de Franța, ne-am hotărât ca inainte de a ajunge in Lugano să mergem in sudul Franței, mai précis la Hyeres.

De ce? Pentru că vroiam să stau cat mai mult pe plajă, să inot, să mă plimb, să mă rup pentru cateva zile de tot ce insemna agitația zilnică de acasă, iar Hyeres și Peninsula Giens mi s-a părut locul ideal.

Și nu am regretat.

In scurta mea documentare de acasă, citisem că sunt câteva plaje frumoase și că de aici se putea ajunge ușor pe Insulele de Aur (Porquerolles, Port-Cros și Levant), trei insule mici și foarte frumoase, declarate rezervații naturale.

Dar locul mi-a depășit cu mult așteptările. Am inconjurat pe jos aproape intreaga peninsulă, pe Sentiere du Litoral, un drum de coasta, marcat, asemănător cu cărările de pe munții noștri. Și când spun asemănător nu mă refer doar la ingustimea cărărilor, sau la faptul că de multe ori mergeai deasupra mării la o inălțime considerabilă, ci și la faptul că urcai și coborai susținut, pe un drum stâncos, care de multe ori mă trimitea cu gandul la recenta mea ascensiune in Munții Făgăraș.

Giens este o peninsula legată de continent printr-un tombolo dublu, două cordoane litorale formate din nisip și sendimentele aduse de curenții marini. Cele două tombolo sunt separate intre ele de laguna Pesquiers, unde se află o rezervație ornitologică. Acest tombolo dublu este o formațiune geologică rară, existând doar 5 in lume dintre care trei sunt in Europa (in Franța, Italia și Spania)

Voi porni spre peninsulă parcurgând tombolo vestic, sau La Route du Sel, un drum ingust, lung de aproximativ 4 Km, mărginit pe o parte de dune de nisip și plaja l'Almanarre iar pe cealaltă parte de mlaștinile de sare – Le Salins D'Hyeres.

Drumul este separat și protejat de dunele de nisip prin așa numitele ganivelle, șipci verticale din lemn, legate intre ele cu sârmă la o distanță care să permit circulația aerului, evitând astfel dărâmarea lor de vant. Am mai intâlnit astfel de ganivelle și pe plajele din Gascogne, pe Cote d'Argent.

Route du Sel este inchis circulației auto din octombrie până in mai, când vântul bate cu putere iar drumul poate fi de multe ori acoperit cu nisip și apă. In zilele frumoase din perioada iernii, drumul este folosit de localnici pentru plimbări pe jos, cu bicicletele sau cu rolele.

Plaja l'Almanarre, este o frumoasă plajă acoperită cu nisip fin, lată de aproximativ 15 metri și cu o lungime de 4 Km. Intrarea in apă se face lin, iar când nu bate Mistralul și nu sunt valuri, este un loc perfect pentru inot, plimbări lungi prin apă sau bălăceala copiilor mai mici.

Când bate Mistralul insă lucrurile se schimbă. Valuri mari se sparg de țărm, nisipul se ridică și se imprăștie pe drumul alăturat, iar plaja și marea este ocupată de iubitorii de kite și surf. Am avut norocul să prind și eu o zi in care Mistralul ne-a arătat că este locuitorul permanent al Provence-ului. Am fost atunci pe plaja l'Almanarre la apusul soarelui, pentru câteva fotografii. Timp de aproape două ore am stat ghemuită pe plajă (pentru că vântul care bătea era și destul de rece) și am privit zmeiele colorate care zburau pe deasupra mării, mânuite de la un capăt al altuia al plajei de iubitorii de kite.

După ce parcurgi cei 4 km ai Route du Sel, șoseaua se desparte in două: o parte pleacă spre dreapta șerpuind pe lângă mare pâna in La Madrague, iar cealaltă spre stânga, spre Port du Niel și Tour Fondue.

Pentru inceput vom merge spre La Madrague, un mic sat din peninsula Giens, punct de plecare pe unul din cele mai frumoase trasee din Giens.

Ajunși in La Madrague, principala grijă este găsirea unui loc de parcare. In afară de șoseaua principală (D 559) pe care am ajuns la portul La Madrague, toate străduțele care dau in acest drum sunt foarte inguste, parcarea pe marginea acestor străzi fiind imposibilă. Există și două parcări ”amenajate”, in sensul că a fost folosit un mic teren viran, neasfaltat, unde cu puțin noroc puteai găsi un loc de parcare. Se mai putea parca și pe marginea șoselei principale, in locurile unde era mai lată. Parcarea era peste tot gratuită.

Am lăsat mașina, ne-am luat rucsacii in spate, și am pornit la drum.

Traseul are o lungime de 6 Km și are o formă circulară, plecând și intorcându-se in La Madrague.

Pe indicator scrie că se poate parcurge in trei ore, dar, având in vedere lungimea lui, e de preferat să fie făcut in două sau mai multe etape, ca să ai timp să admiri pădurile de stejari de plută și pădurile de pini, să urci și să cobori stâncile din șisturi de mica și să inoți in apa azurie.

Noi am impărțit acest traseu in două etape, pentru că atunci când am ajuns in La Madrague nu știam exact despre ce inseamnă parcurgerea lui. Știam că ar fi un drum pe lângă mare, dar nu mă documentasem destul de serios. Astfel, in prima zi, când nici nu eram incălțați adecvat, am mers numai până la jumătatea drumului și ne-am intors in altă când zi l-am parcurs in intregime.

Punctul de plecare este Pointe de l'Hermitage, in apropiere de care se află plaja Camping Olbia, cu nisip nu foarte fin, dar cu intrare lină in apă. De aici drumul urcă pe sub bolți vegetale apoi pe o cărare ingustă care merge pe deasupra mării până la Pointe des Chevaliers. In stânga, relativ aproape de țărm, sunt insulele Redonne, Longue și Ratonniere, trei insule foarte mici, mai degrabă niște stânci mai mari care se ridică din mare. Este greu să mergi fără să te oprești după numai câțiva pași ca să admiri priveliștea ireal de frumoasă, și care se schimbă aproape la fiecare pas, la fiecare cotitură a drumului. Pe lângă țărm, din mare se ridică un șirag de stânci, cu diferite forme, care sporesc frumusețea peisajului.

Ajunși la Pointe des Chevaliers, după ce ne-am tras puțin sufletul și am făcut câteva fotografii, am făcut un popas pe plaja Chevaliers, ca să ne răcorim puțin in apa mării.

Mai departe am mers pe lângă Calangue du Ble până la Pointe d'Escampobariou. Pe drum, arbuștii care au reușit să crească pe stâncile aride (ienuperi, rozmarin), formeaza un covor verde, inclinat de vânt. Sunt și mulți pini de Allep, care se apleacă deasupra mării, contribuind la frumusețea locului.

La Pointe dEscampobariou se află ruinele unei baterii de coastă și ale unui vechi far cu ulei, construit la inceputul sec. al XIX-lea.

Locul a fost folosit si in timpul celui de al doilea război mondial. Am coborat pe treptele inclinate spre far iar de aici, pe niste trepte din piatră, inguste, am coborât spre o grotă marină, unde se afla o mică platformă stâncoasă, de unde se putea sări in mare. Era o piscină naturală, mărginită de stânci verticale, cu o apă cristalină, tocmai bună pentru inot. Cu greu ne-am despărțit de acest loc.

Drumul urcă incontinuare pe deasupra mării, trece pe Pointe du Rabat, coboară spre o mică plajă (Plage du Pontillon) și ajunge la punctul final - Plage des Darboussieres.

Această plajă este formată din mai multe golfuri foarte mici, acoperite cu posidonia, pe care puteai să stai intins la soare ca pe un covor moale. Ne-am oprit mai mult timp aici, pentru a ne bucura de soare, de apa mării și de frumusețea locului.

In afara plajelor marcate pe hartă, mai sunt multe locuri unde, cu puțin curaj, se poate coborî spre mici golfuri, unde găsești o plajă numai pentru tine. Am coborât pe două asemenea plaje.

De la Plaja Darboussieres am mai parcurs o mică distanță pin pădure până la intrarea in La Madrague.

Așa cum spuneam, de la Plaja l'Almanarre, drumul care ajunge in Giens, se bifurcă, iar partea dreapă merge spre Port du Niel, un port pentru ambarcațiuni mici.

De aici, pleacă două trasee, unul spre Plaja Darboussieres și celălalt spre Tour Fondue.

Spre Darboussieres drumul este mult mai scurt decât cel dinspre La Madrague, dar tot așa de frumos. Este și mult mai ușor, doar cu un mic urcuș pe Pic du Niel.

Spre Tour Fondue este un traseu care rivalizează ca frumusețe cu Madrague-Darboussieres. Acest traseu l-am străbătut in ziua in care vantul a inceput să bată cu putere, agitând marea ale cărei valuri se spărgeau zgomotos de stâncile inșirate de-a lungul țărmului, sporind frumusețea locului.

Traseul urcă pe coastă și merge chiar deasupra mării până in Port du Auguier, un mic port construit intre insulele de lângă coastă. Trecând prin Plage du Pradeau se ajunge la Tour Fondue, capătul traseului.

Cunoscut și sub numele de Bateriile Pradeau, Tour Fondue este un vechi fort construit in anul 1634 din ordinul lui Richelieu, cu scopul de a apăra insula Porquerolles. Intre anii 1775 și 1795 și 1810 și 1822 au fost desfășurate lucrări de reconstrucție a unor incăperi și de extindere, pentru ca mai târziu, la inceputul secolului al XiX-lea să fie dezafectat. Tour Fondue a fost lăsat in ruină până in anul 1987 când a fost declarat monument istoric. In prezent se efectuează lucrări de consolidare și de restaurare, motiv pentru care accesul turiștilor este permis foarte rar, la anumite sărbători.

Din portul Tour Fondue, din iulie până in septembrie, pleacă vapoare spre insula Porquerolles zilnic, din oră in oră, iar in celelalte luni la două ore. Prețul unui bilet este 19,50 Euro.

Nu pot să inchei plimbarea mea prin Giens fără să spun câte ceva și despre Les Salins des Pesquiers.

Alături de Les Vieux Salins și de L'Etang Redon, Les Salins des Pesquiers fac parte din rezervația naturală Les Salins d’Hyeres. După oprirea expoatării de sare, in anul 1995, aceste locuri au devenit casa a sute de specii de păsări.

Les Salins des Pesquiers are o suprafață de 550 ha, și este situată intre cele două tombole. Sunt peste 300 de specii de păsări aici, unele migratoare, altele care rămân și pe timpul iernii, dar atracția principală o reprezintă păsările Flamingo Roz. Aceste păsări delicate și foarte frumoase nu cuibăresc aici, cu toate eforturile depuse de a le incuraja să rămână tot timpul anului. Prezența lor cea mai numeroasă este in lunile septembrie-octombrie, dar există cazuri când pot fi văzute și iarna.

Salinele nu se vizitează decât in grupuri organizate, in anumite zile, motiv pentru care este destul de greu sa vezi păsările și să le fotografiezi. Este un punct de observație pe Route du Sel de unde se pot vedea bazinele Les Salins des Pesquiers și se pot face fotografii. Cel mai bun moment al zile pentru a vedea cât mai multe păsări este dimineața sau la apusul soarelui. Cu greu am reușit să surprindem in fotografii câteva Flamingo.

Am petrecut cateva zile minunate in Giens, unde ne-am bucurat de mare, de natură și de multă liniște. Pentru cei cărora le-am trezit interesul pentru aceste locuri, trebuie să le mai spun că traseul in jurul penisulei mai poate fi parcurs și pe mare, cu caiacul de 2 persoane. Avantajul este că te poți opri pe unele plaje inaccesibile de pe țărm. Pentru cei care vor alege totuși traseul terestru, trebuie să le spun că este recomandabil să aibă incălțăminte sport, cremă de soare, ruccsac și obligatoriu apă.

Cu greu am ales câteva fotografii, dar spre ca ele să spună câte ceva despre Giens.

Vă rog, dacă se poate meloda htps://www.youtube.com/watch?v=fd_nopTFuZA

---

VIZUALIZĂRI: 2616 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI