Turism in Bretania (Mont Saint Michel / Saint- Malo)

TIPĂREȘTE

Excursia spre cele doua locatii sus-mentionate a fost inclusa in cadrul unei burse de formare profesionala continua Socrates -Commenius si a inclus si alte obiective turistice in afara Mont Saint Michel -ului si Saint-Malo-ului.

Noi veneam dinspre Rennes, orasul tinerilor, cum este supranumit, avand, dupa spusele ghizilor locali, cel mai mare numar de studenti din Franta, raportat la numarul de locuitori (20 de mii din totalul de 210 mii, studentii fiind atrasi din toata regiunea Loire- Atlantique).

Excursia a fost programata de organizatoare (institutul numara numai reprezentante feminine, fiind unul de profil filologic, unde, de obicei, doamnele si domnisoarele detin numarul covarsitor, daca nu exclusiv, cum a fost cazul de fata) la putin timp de la debutul stagiului de formare (tocmai) in ideea de a ne cunoaste mai bine, intr-un cadru natural binecuvantat de Dumnezeu si bine conservat de Om.

Excursia s-a efectuat cu autocarul, iar soferul era un personaj "politic corect ", sa-i spunem, adica politicos in aparenta, dar, dincolo de pojghita lui de buna-crestere se citea lejer lehamitea, lipsa oricarui chef de a ne face noua pe plac, asa cum ni s-ar fi parut noua firesc.

Un ghid specializat n-am avut, dar ne-am atasat si noi unui grup care fusese mai norocos, o data ajunsi la destinatie si am ascultat (cu religiozitate aproape) explicatiile, daca nu pentru detaliile specifice, culturale in primul rand, macar pentru franceza autentica pe care-o auzeam in direct, de la un vorbitor nativ (nicidecum naiv, n. a. )

Bineinteles ca ne-am cumparat brosuri si pliante explicative, pe care-aveam sa le aprofundam in intimitate, cand aveam sa fim "numai noi da noi " (vorba unui personaj din Tiganiada lui Budai- Deleanu), oricum nu se puteau retine toate informatiile si nuantele exprimate de ghid, dar noi, sau eu cel putin, voiam sa ma impregnez de "spiritus loci " (spiritul locului) si sa cuprind cu privirea fiecare detaliu, (o utopie, evident) si nu puteam sa scap de sentimentul ca fiecare calatorie este o continua despartire, intrucat nu apuci prea bine sa privesti (si sa si vezi! ) ceva, ca trebuie sa treci mai departe...

Asa cum "nu te poti scalda de doua ori in apa aceluiasi (pa) rau " (de la Heraclit citire), deoarece si unul si altul se schimba, la fel si noi evoluam si starea de spirit pe care-am avut-o la prima intalnire cu (pen) insula Mont Saint Michel nu va mai fi niciodata aceeasi.

Am cunoscut un conferentiar universitar din Rennes care avea drept sarcina de serviciu (printre multe altele) sa conduca grupurile straine care veneau la schimburi universitare in Franta si era de-a dreptul sastisit de lucrul acesta. ("ras le bol ", un fel de "mi-a ajuns pana peste cap ").

Dincolo de afluxul de turisti educati, (se presupune), dar destul de galagiosi si curiosi (dar cu masura) era in atmosfera de la Mont Saint Michel ceva odihnitor, pas[h]nic, impaciuitor, mai ales in gradina bisericii, unde, fara prea mare efort de imaginatie te puteai crede (deja! ) in rai. Te auduceau la realitate calugarii care treceau ca niste umbre abia simtite prin gradina, manati de nevointe numai de ei stiute.

Turistii se fotografiau de zor, atingeau florile cu mana, parca pentru a spune: ''vreau sa te pipai si sa urlu: Este! '' (Arghezi), in sensul ca Edenul nu e doar o fictiune, ci chiar este intrupat aici, la Mont Saint- Michel.

De aici pana la orasul-cetate Saint- Malo nu a mai fost decat (ceva mai mult decat) un pas. (30 de minute de mers cu autocarul). Am facut un tur pe zidul cetatii, imbratisand cu privirea Atlanticul si stradutele inguste ale vechiului oras istoric.

Acum tocmai citesc un roman intitulat "Ces messieurs de Saint Malo '', aparut relativ recent in Franta, care trateaza despre devenirea, in timp, a unor mici negustori (de candele, initial) in 'domni ', prin cumpararea de titluri nobiliare din banii pe care i-au castigat brazdand marile si oceanele lumii. A fost sansa lor de a se fi nascut intr-un port. Saint -Malo a fost si ramne un loc ideal pentru deschideri catre toate orizonturile, loc ce i-a inspirat deopotriva pe Balzac, Julien Gracq, Flaubert.

Am un singur regret, ca nu ne-a aratat nimeni mormantul lui Chateaubriand de pe malul marii (ei zic "mare " si la ocean) si nici noi n-am intrebat (nostra culpa! ). A fost dorinta lui ultima de a fi ingropat la malul marii, dorinta care i-a si fost respectata, Eminescu neavand, din nefericire pentru el, aceeasi sansa. Inspiratia lui din ''Mai am un singur dor "[/ in linistea serii / sa ma lasati sa mor / la marginea marii "] trimite direct la romanticul François-René (de Chateaubriand).

Din orasul vechi am facut cumparaturi si-am observat ca produsele lor artizanale erau inferioare calitativ celor alor noastre, ori poate am fost eu (doar) subiectiva. In orice caz, preturile mi s-au parut exorbitante. Am dat 30 de euro pe un kitsch, dar acesta era (in mic) replica farului de la Saint- Malo, o 'veilleuse', care mi s-a defectat (aproape) de cum am ajuns acasa si-am desfacut-o din pachet (altminteri, impecabil ambalat! ).

Excursia nu s-a terminat aici, dar, intrucat "fisierul " nu contine si alte destinatii, voi continua descrierea intr-un rewiew viitor.

Sa va mearga bine!

ileana 45

---

VIZUALIZĂRI: 2788 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI