Ultimul tren (De la Gare de l, Est la Gare du Nord)

TIPĂREȘTE

Exact ca ăla care mesteca gumă din banc se uita la mine un tip în timp ce ieșeam din gura de metrou aflată în Piața 11 Noiembrie 1918 (Place 11 Novembre 1918) din fața Gării de Est din Paris. De fapt erau și alți tipi destul de dubioși prin preajmă așa că am renunțat să le zic bancul de care imediat mi-am adus aminte.

Și tot așa m-am simțit și stând la coadă la Versailles butonănd și citind pe telefon articole AFA am avut un fel de incident. Fără să-mi dau seama am depășit căteva persoane care n-au zis nimic până la momentul în care a sunat telefonul iar eu am vorbit românește cu cineva din țară. În acel moment mai multe persoane s-au luat de mine verbal (ceva de genul: tu..., acolo... și arătau capătul cozii) Pe una din acele persoane anterior l-am și ajutat el pierzând o haină acolo la coadă cu cheile înăuntru pe care l-am înapoiat. Nu am dorit să povestesc asta în articolele Versailles, este prea frumos acest loc. Am povestit acum pentru că este ultimul articol pe care îl scriu despre Paris. De acolo și titul: Ultimul tren. Deja m-am abătut prea mult de la subiect, adică gările din titlu și câteva obiective din jur.

În articolul care urmează voi descrie vizita mea la următoarele obiective: Gara de Est (Gare de l, Est, Biserica Sf. Laurențiu (Eglise Saint Laurent), primaria din arondismentul 10 (Mairie du 10e Arondissement), Poarta Sf. Martin (Porte Saint Martin seamănă cu un mic arc de triumf), biserica Sf Vincent de Paul (Eglise Saint Vincent de Paul) și Gara de Nord (Gare du Nord).

Gările fiind istorice și renumite mi-am dorit să le văd dar conform exepriențelor din plimbările trecute am fost sigur că o să mai descopăr căte un obiectiv turistic pe lângă.

Gare de l, Est

Gara de este din Paris s-a construită în 1849 de către Compagnie du Chemin de Fer de Paris a Strasbourg, adică compania de cale ferată Paris-Strasbourg. În cei 168 de ani de existență gara a văzut multe și dacă ar avea gură ar putea povesti căte ceva. De exemplu de aici a plecat primul tren Orient Express direcția Istambul în 1883. De aici au plecat soldații francezi pe front în primul și al doilea război mondial, mulți nu s-au mai întors, gara era ultimul lucru ceea ce au văzut din Paris.

Fațada frumoasă de cca 200 m lățime care este ca o carte de vizită gara a primit-o prin anii 1927 atunci când liniile de tren s-au înmulțit și au ajuns la un număr de 31. Gara este unul de tip terminal, capăt de linie așa cum le vedem în toate marile orașe, capitale din Europa. Arhitectul gării s-a numit Francois Duquesnay. În prezent folosind cele 30 de platforme pleacă trenurile de mare viteză TGV, trenuri regionale și Intercity de aici. Pentru legăturile din oraș există 3 linii de metrou pe care le putem lua de aici: 4,5 și 7. Intrând în clădirea gării din Piața 11 Noiembrie 1918 (de unde se pot lua mijloacele de transport RATP, taxi și se pot închiria autoturisme) care este o hală imensă dar foarte aspectuoasă având în vedere data construcției, vom găsi în afară de numeroase magazine, locuri de mâncat ghișeele de bilete, centru de informații, săli de așteptare inclusiv clasa business, locuri de predat/preluat bagaje, scări rulante pentru a coborâ la un nivel mai jos unde vom găsi alte magazine și stațiile de metrou 4,5 și 7. Din hala centrală în care se văd panourile imense cu mersul trenurilor se poate ieși la una din cele 30 de platforme pentru a urca în acest mijloc de transport, trenul.

Eglise Saint Laurent

Ca să ajungem la biserica Saint Laurent care se află la 5 minute de la gara de est ieșim din piața 11 Noiembrie 1918 și o luăm pe bulevardul Rue de Fauburg Saint Martin în direcția Porte Saint Martin dinspre fațada gării. Dar înainte s-o luăm în această direcție la dreapta de fațada gării după câteva clădiri istorice vom observa un parc măricel Jardin Villemin. Ca să vizităm parcul se va folosi Rue des Recoltes. Parcul are 2 hectare este amenajat în memoria lui Jean-Antoine Villemin fost medic celebru. Dincolo de parc se află canalul Saint Martin care are legătură cu râul Marna.

Dar lăsând parcul la o parte observăm imediat biserica care se află în V-ul format din bulevardele Rue de Fauburg Saint Martin și Boulevard de Magenta. Intrarea și fațada este dinspre bulevardul Magenta așa că m-am deplasat până acolo.

Biserica gotică Saint Laurent s-a construit în secolul XV dar datorită modificărilor și adăugirilor construcția clădirii din prezent s-a întins până în secolul 19. Așa cum am povestit în artiocolele trecute că aproape la fiecare lăcaș de cult a existat altă biserică înainte așa și aici a fost una din secolul 6 plus o mânăstire. Biserica poartă hramul lui Sf Laurențiu. Având în vedere vechimea bisericii (cea mai veche parte se află sub turnul clopotniță din secolul 12 deci de la fosta biserică distrusă în timpul invaziei normazilor) pentru mine a fost foarte interesant să găsesc multe elemente arhitecturale. Atracția exteriorului este fațada vestică acolo unde este și intrarea realizat de către Simon Claude Constant Dufeux în 1867 și turnul ascuțit care seamănă puțin cu cel de pe Notre Dame și în mare parte este din bronz. Biserica este compusă din 3 nave, nava principală construită în secolul 15 iar cele două nave secundare în secolele 16 și 17. Ceea ce am admirat în interior au fost arhitectura gotică folosită, chorul realizat de către Antoine le Pautre, orga lui Francois Ducastel, vitraliile lui Ernest Lami de Nozan, Jean Gaudin, Antoine Lusson și cheile de boltă aceste elemente decorative deosebite.

Mairie du 10e arrondissement

Ieșind din biserică și mergând mai departe spre Poarta Sf. Martin am observat o oarecare diferență între străzile ultracentrale și acesta din arondismentul 10, nu prea mare că zona tot bună este. Primăria din arondismentul 10 am observat-o imediat, este o clădire foarte deosebită proiectată de către arhitectul Eugene Royeur în stil renașcentist și construită în 1896. Construcția a devenit necesară după ce în Parisul din 1860 s-au reîmpărțit arondismentele. Așa a ieșit ceva frumoscu multe elemente decorative și sculpturi exterioare. Am aruncat o privire și în hol și mi-am dat seama că constructorul nu s-a zgărcit nici aici în privința elementelor decorative.

Porte Saint Martin

Imediat după ce am trecut de primăria arondismentului 10 am dat de o altă (fostă) poartă al orașului Paris și deja mi-am imaginat zidurile de apărare de lângă. Poarta este exact ca un arc de triumf, are 18 m înălțime 18 m lățime iar anul construirii a fost în 1674 cu Pierre Bullet arhitect. Atunci mi-am dat seama că gara de est și de nord actuale sînt amplasate în afara fostei cetăți medievale Luteția, Parisul de astăzi. Pe partea sudică a arcului scrie în latină: LUDOVICO MAGNO VESONTIONE SEQUANISQUE BIS CAPTIS ET FRACTIS GERMANORUM HISPABORUM BATAVORUMQUE EXERCITIBUS. PRAEF. ET AEDIL. P. C. C. ANN. R. S. H. MDCLXXIV iar pe partea nordică scrie: LUDDOVICO MAGNO QUOD LIMBURGO CAPTO IMPOTENTES HOSTIUM MINAS UBIQUE REPRESSIT. PRAEF. ET AEDIL. P. C. C. ANN. R. S. H. MDCLXXV Ambele inscripții ne dau de știre despre victoriile lui Ludovic cel Mare. Circulația rutieră nu se realizează pe sub arc (nici n-ar fi loc), este giratoriu iar în mijloc pe sub arc piață amenajată și pavată pentru turiști și pietoni.

Gare du Nord

Având în vedere apropierea între cele două gări gara de est și gara de nord am luat-o pe jos pe bulevardul Magenta dar înainte să ajung acolo la stânga am găsit biserica Saint Vincent de Paul. Am observat această biserică și de la Sacre Coeur dar atunci nu știam încă despre care este vorba. Biserica nu este chiar așa veche (1844) dar a fost construită pe locul unde se afla casa lui Vinzenz von Paul un preot care toată viața a ajutat bolnavii și săracii și fondatorul organizației Karitasului de astăzi (a nu se confunda cu escrocheria caritas din anii 90 din România) Arhitectul bisericii a fost Jean Babtiste Lepere.

Dar să revin la gara de nord. Dacă gara de est a fost înființată de către compania de cale ferată Paris-Strasbourg gara de nord a fost rezultatul companiei Paris-Lille în 1864. Este mai mare decât gara de est (cu cele 44 platforme de fapt al treilea din lume ca mărime) iar numărul pasagerilor depășește 700000 zilnic. În afară de trenurile regionale, de viteză (TGV) de aici pleacă trenul Eurostar spre londra folosind Eurotunelul. (în trecut nici nu mi-am imaginat că va exista un tunel sub mare unde se poate circula cu trenul și mașinile. Dar nu știm ce ne mai rezervă viitorul.) Pentru tranzit în afară de mijloacele de transport în comun RATP adică autobuz, metrou (liniile 2,4 și 5) trebuie menșionat și liniile de tren suburban RER (RER B și RER D) care se pot lua de aici (trenuri cu care am avut experiență cu ocazia excursiei din Versailles) Piața din fața gării de nord se numește Napoleon III.

Clădirea gării este asemănătoare cu cealaltă gară doar că este mult mai mare. În afară una sînt două niveluri subterane. Serviciile sînt mult mai numeroase decât în gara de est. Traficul descris de mai sus am observat și eu, mbilizate sînt și mai multe forțe de ordine în gară și în piața Napoleon III. După observarea gării și cătorva garnituri de tren de toate felurile am luat metroul din subteran și am luat-o spre locul de cazare pentru a beneficia de ultima noapte în Paris.

Recomand și acest loc pentru o plimbare turistică. Rog WM să atașeze, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=2ihm2vmjPXk

---

VIZUALIZĂRI: 2292 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI