De la Pont Alexandre III pâna la Arc de Triomphe

TIPĂREȘTE

După ce am trecut peste Pont Alexandre III cel mai superb pod din Paris de peste râul Sena (impresii aici) am continuat plimbarea în direcția Champs Elysees și Arcul de Triumf, dar nu într-un mod direct (ajungeam prea repede până acolo) ci ocolind atât la stânga cât și la dreapta pentru a vedea tot felul de obiective turistice. Cum am trecut de pod am observat imediat Grand Palais (marele palat) la stânga și Petit Palais (micul palat) la dreapta din bulevardul Avenue Winston Churchill (în trecut bulevardul Nicolae II)

Marele Palat a fost construit cu ocazia expoziției mondiale din 1900 Paris și în toată această perioadă din 1900 până în prezent a avut destințiea pentru ezpoziții.

Trei ani a durat construcția, arhitectul clădirii beau art și baroc clasic fiind Charles Louis Girault. 240 m lungime, 44 m înălțime, 5000 mp suprafață pentru expoziții sînt câteva dintre caracteristicile palatului. Văzând palatul din Turnul Eiffel mi-am dat seama că este mare dar nici nu am vista că întreg acoperișul este din sticlă. Nici din apropiere nu mi-am dat seama doar după ce am intrat. Din exterior seara dintr-un anumit unghi din depărtare se vede acoperișul transparent.

În fine tot din cauza acestui acoperiș distrus parțial probabil din cauza scheletului de fier ruginit) o perioadă lungă palatul a fost închis pentru lucrări de renovare. Dar în prezent este din nou deschis vizitatorilor turiști sau localnici, vizitând expozitii, muzeu sau pur și siplu participând la evenimente deoarece Grand Palais nu duce lipsa de așa ceva un link util fiind aici cu ce va urma acolo: grandpalais.fr/en/program ... ation?state=now

Programul este 10.00-20.00 iar taxa pentru vizită 13 euro. Accesul cu metroul se realizează prin stația Franklin D Roosevelt linia 1 și linia 9 ambele galbene pe harta acestui mijloc de transport. Sau linia 13 albastru deschis stația Champs Eysees Clemenceau (acesta este ceva mai aproape de obiectiv).

Un fel de marele palat în miniatură, acceași perioadă, stil arhitectural beaux art, arhitect (Charles Louis Girault), destinație. Lipsește în schimb acoperișul de sticlă, așa că acest muzeu (pentru că este muzeu și expoziții și aici) nu mai este atât de luminoasă. Are în schimb o curte faină, o cafenea-restaurant și un magazin. Taxa de intrare este 11 euro. Aceesul este la fel liniile de metrou 1,9 și 13. Dacă adaug și bus atunci sînt liniile 28,42,72,73,83,93. Chiar și cu trenul putem veni până aici RER C stația Invalides imediat dincolo de râu și pod Alexandru III. Nu am vizitat Petit Palais, lipsă de timp, fonduri, etc, am văzut doar exteriorul.

Părăsind zona cu palatele am ajuns imediat pe bulevardul renumit dar nu înainte ca la stânga de intersecție să observ rapid statuia lui Charles de Gaulle din Piața Clemenceau denumit după politicianul Georges Clemenceau (1841-1929). Am ajuns în partea de bulevard Champs Elysees unde predomină verdeața iar în loc de trotuare și pavaje există acel pietriș amestecat cu un praf galben care nu mai iasă nici măcar spălând încălțămintea. Zona se numeșteJardins Champs Elysees (grădinile Champs Elysees.

Plecând în direcția arc de triumf la stânga am găsit ceva frumos teatrul du Rond-Point. Este opera arhitectuluiJacques Ignace Hittorf din 1838. am vizitat doar exteriorul. Pe urmă am ajuns la un giratoriu în centrul căreia se află stația de metrou Franklin D Roosevelt. Acest giratoriu este și o graniță între zona de parc Champs Elysees și zona intensă-comercială cu renumitele magazine și alte atracții atât pentru turiști cât și pentru localnici.

Chiar și acest bulevard are istorie în 1616 Maria di Medici una din reginele Franței a hotărât construcția acestei căi de acces. Din punct de vedere geografic și lungime se extinde de la Piața Concorde până la Place de l, Etoile (acolo unde se află arcul de triumf) cu o lungime de aproape 2 km. Pe urmă s-a dezvoltat foarte mult, în prezent bulevardul împreună cu tortuarele are 70m lățime.

Arhitectura clădirilor este așa cum știm clădiri istorice care găzduiesc foarte mulți comercianți și foarte puțini locatari-chiriași că nu prea își permite nimeni în prezent chiria de pe Champs Elysees. Deci pentru mine sincer un decor obișnuit cu niște prețuri neobișnuite, punct. Dar este frumos, ca și idee recomand câteva clădiri / obective / magazine: din punct de vedere automobile: Atelier Renault (bineînțeles că este schowroom partea plăcută este că se pot vedea automobile istorice adică retromobile), același lucru este și la C_42 Citroen, Peugeot, Toyota, Mercedes Benz, Aviaton Club de France care este de fapt cazinou, din punct de vedere modă și parfumuri: Adidas Store, Louis Vutton, Guerlain, Lacoste, cazare: Hotel de la Paiva, Hotel Foquets Barriere, teatre Lido, Champs Elysees, magazine universale Drugstore Publicis, Virgin și altele.

Elysees Palace o găsim în căteva minute dacă virăm la dreapta pe Avenue de Marigni. Construit în stil clasic în 1718 având ca arhitect pe Armand Claude Monnet este sediul președinției franceze plus reședință oficială. Bănuiesc că nu trebuie să menționez faptul că este vizitabilă doar din exterior (așa cum am procedat și eu, altfel iei un glonț în cap)

Avănd în vedere că în ziua respectivă urma să mă întorc de la arcul de triumf pe același drum (Champs Elysees) pentru puțină diversitate am luat-o la stănga virând pe Rue Pierre Charon. Așa am ajuns până la lăcașul de cult American Catedral Holy Trinity. Acesta se află pe strada George V imediat după intersecția cu Pierre 1er de Serbie (continuarea cu str Pierre Charon) direcția râul Sena.

Am observat prima dată turnul clopotniță cu o înalțime de 85m pe urmă am dat și de restul. În 1830 o episcopie din Statele Unite la nevoile enoriașilor americani stabiliți în Paris a început servicile divine (adică slujbele de duminică și de sărbători) într-un loc atipic adică un hotel. După o perioadă și-au dat seama că este nevoie de o biserică, așa s-a construit catedrala Sfânta Treime în 1886 de confesiune romano-catolică. arhitect fiind George Edmund Street și Arthur Bloomfield. După vizita efectuată mi-am dat seama că lăcașul de cult este tipic americană (observație bazată pe faptul că acum un an am fost acolo în SUA vizitând mai multe biserici)

Ieșind din biserică și strada George V am ajuns înapoi pe bulevardul Pierre 1 er de Serbie. De acolo și până la intersecția cu bulevardul Marceau (care ne duce până la Arcul de Triumf) sînt 2 minute. La această intersecție am observat imediat biserica Saint Pierre de Chaillot.

Am devenit imediat foarte interesat aflând prin intermediul telefonului pe loc că a fost construită în secolul 11, est de confesiune romano-catolică. M-am întristat în schimb datorită faptului că clădirea văzută de mine a fost finalizată în 1938. Eu chiar am crezut că ceea ce văd este din secolul 11. Da așa este și nu s-a distrus niciodată dar au avut loc renovări adăugiri așa că fațada văzută este din 1938.

Am aflat de un eveniment petrecut în 1893 scriitorul francez Guy de Maupassant (care a fost rudă cu strămoșii lui Louis de Funes comicul pe care îl cunoaștem foarte bine datorită peliculelor care au rulat și la noi în România) deci aici în această biserică a avut loc slujba de înmormântare (pe urmă îngropat în cimititrul Montparnasse) Mi-a plăcut acestă catedrală și pe interior, nu prea este lumină dar așa sînt aceste catedrale vechi, orga pare să fie una nouă modernă nu se integrează în peisajul secolului 11.

Ieșind din catedrala Saint Pierre de Chailot am luat-o în sus pe bulevardul Marceau (deoarece este în pantă) peisajul seamană cu cel de pe Champs Elysees, magazine de modă, bijuterii, showroom auto, restaurante, terase, cafenele se văd pe aici. Am remarcat o clădire (voi atașa poză) cu un acoperiș verde adică terasă cu pomi, din care un pin de vreo 7 m înâlțime pe lângă alți copaci mai mici. Clădirea respectivă se află lângă Place d, Etoile cu arcul de triumf.

Ajungând la piață cred că erau mai mulți turiști decât localnici dar asta rămâne altă poveste data viitoare voi scrie despre drumul înapoi până la Piața Concorde pe Champs Elysees și descrierea altor obiective care se află aici plus povestea tristă cu atentatul din aprilie la care era căt pe ce să devin martor ocular (mă aflam la cca 1 km de acolo) Fotografiile atașate, adevărat sînt multe dar merită vizitate. Rog și pe web să atașeze video, mulțumesc

https://www.youtube.com/watch?v=Cl_cikeIDlQ

---

VIZUALIZĂRI: 1602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI