Minunatele grădini pariziene

TIPĂREȘTE

Din cele douăzecişidouă de grădini pariziene, mă voi opri numai asupra câtorva pe care le consider reprezentative pentru Paris, încercând ca în alt review să ne plimbăm pe ploaie sau nu prin parcurile pariziene.

Grădinile Tuileries

Se găsesc în arondismentul 1 şi sunt cele mai vechi şi cunoscute grădini din Paris. Suprafaţa lor este de 25.5 ha, comparabilă numai cu a grădinii Luxembourg, cu 3 ha mai mică. Din 1975 sunt incluse în patrimoniul mondial. Sunt cuprinse între piaţa Concordiei la vest, Luvru la est, (mai bine spus arcul de triumf Carusel), Sena la sud şi Str. Rivoli la nord. Intrarea principală este prin piaţa Concorde dar înafară de aceasta şi de cea din str. Rivoli mai sunt patru intrări. Accesul se face cu metro 1,7, 8,12,14 şi cu 15 linii de autobuz cu staţii în punctele de acces. Grădinile au fost create în timpul Caterinei de Medicis în 1560 odată cu construcţia palatului Tuileries astăzi distrus. Denumirea provine de la vechiul cartier în care erau ţesătorii în care se lucra o pânză fină numită tul. Peisagistul genial care a dat grădinii forma de azi a fost Le Notre în anul 1764. Bustul acestuia se află la intrarea dinspre Concorde a grădinii. El a desenat o alee centrală pe laturile căreia a amplasat un bazin circular şi unul octogonal. Mai târziu grădinile au fost dotate cu foarte multe statui clasice de Maillol, Rodin, Henry Moor, etc. La poarta principală făcută dintr-un grilaj aurit veghează zeul Mercur şi o zeiţă pe un cal înaripat. Ca şi în cazul grădinii Champs de Mars, aici au avut loc adunări populare şi festivităţi în timpul Revoluţiei din 1789. Spectacolele aveau regia epocii. În bazinul rotund s-a ţinut o ceremonie dedicată ateismului şi tot aici a fost adus sicriul lui Jean Jacques Rousseau. Robespierre a produs un incendiu care a încântat populaţia. În 1850 Napoleon al III-lea a construit aproape de intrarea dinspre Concorde două clădiri simetrice, o seră de portocali şi o sală dedicată unui joc la modă jeu de paume. Acestea au devenit muzee iar în Orangerie se găsesc celebrele picturi ale lui Monet, Nympheas. Din 2005 Tuileries au intrat sub administraţia muzeului Luvru. Specialişti de înaltă clasă peisagişti şi horticultori veghează la conservarea acestui muzeu natural expus poluării şi zecilor de mii de oameni care-l vizitează zilnic. Ca experienţă personală am intrat pe la Concorde întâlnind în faţa porţii o mulţime de şoferi de mici vehicule gen papa-mobil sau maxitaxi care pentru 10 euro te plimbau prin centrul Parisului. Fiind prima zi cu soare dintr-un şir de vreo zece întunecoase, la orele prânzului Tuileries era plin de lume. Parizieni şi turişti se răsfăţau pe scaune împrejurul bazinelor, se plimbau pe alei şi trebuie să recunosc că mulţimea asta fără număr, fără număr, aşa cum veţi vedea în poze, a stricat impresia generală. Mi-aduc aminte că în urmă cu mulţi ani am vizitat Tuileries la opt dimineaţa savurând în linişte toată splendoarea lor. Am mâncat binişor într-unul din chioşcurile amenajate chiar pe aleea centrală şi am părăsit grădina pe ieşirea de pe Rivoli, unde ca tot românul, am cumpărat nişte suveniruri ieftine.

Jardin du Luxembourg.

Este al doilea marele plămân al Parisului, situat în al şaselea arondisment cu o suprafaţa de 23 ha. Acces metro 12 şi 4 (nu foarte aproape) şi autobuz 83. Grădina a fost comandată de Maria de Medicis în 1612 după ce a cumpărat hotelul (palatul) ducelui de Luxembourg de la care a achiziţionat şi 8 ha. de pământ. Ea dorea să părăsească Luvrul şi să-şi crească fiul, viitorul rege Louis XIII într-un loc demn de un rege. A realizat o grădină în stil florentin şi pe locul vechiului hotel a construit un palat inspirat de palatul Pitti din Florenţa. A chemat cei mai celebri decoratori şi pictorului Rubens i-a comandat 24 de tablouri inspirate din viaţa sa. În timpul revoluţiei franceze palatul a devenit închisoare (Danton a fost închis aici) iar grădina lăsată în paragină. După ce a trecut din mână în mână, palatul inclusiv grădina au devenit proprietatea Senatului francez. Restaurarea şi mărirea grădinii a avut loc în prima jumătate a sec. XIX când a luat înfăţişarea de azi cu alei, pâlcuri de pădure, un lac circular, fântâni şi foarte multe statui. Lucrările de modernizare şi înfăţişarea de azi a căpătat-o după 1850 datorită baronului-arhitect Haussmann căruia i se datorează sistematizarea întregului Paris. Sub ocupaţia germană palatul a devenit sediul statului major al aviaţiei iar parcul a devenit loc de parcare pentru maşini blindate. După eliberare grădina a redevenit Luco aşa cum o denumesc prescurtat parizienii şi în palat a revenit Senatul. Ziua în care am vizitat grădina Luxembourg era întunecată şi cu mari şanse de ploaie. Ăsta a fost norocul nostru pentru că nu a fost aglomeraţie. De cum am intrat pe poarta de fer forjată, ne-au depăşit pâlcuri de tineri care făceau jogging. Este un obicei al francezilor de a alerga la orice oră şi pe oricare timp în grădini şi parcuri. Aproape de intrare am văzut fântâna Medicis comandată de Maria de Medicis care a dorit să-şi amintească de Florenţa. Grădina Luxembourg are 106 statui şi monumente din care cele mai importante sunt ridicate în amintirea reginelor Franţei începând cu Clotilde soţia lui Louis –Philippe (sec. V), soţia regelui franc Clovis. Statuile de regine sunt amplasate de jur împrejurul bazinului central. În grădină se mai găsesc statuia Libertăţii, statui de animale, scene mitologice şi ale unor mari personalităţi: monumentul lui Euge Delacroix, Beethoven, Flaubert, Beaudelaire, Chopin. Grădina este amenajată o parte în stil francez, alta ca parc englezesc. Ne-am plimbat prin pădurea în care copacii erau tăiaţi la aceeaşi înălţime, am stat pe bancă lângă bazin, am admirat explozia de flori de primăvară şi am părăsit grădina Luxembourg cu convingerea că e o bijuterie artistică.

Grădinile Trocadero

Se găsesc în arondismentul XVI şi se ajunge la ele cu metro 6 şi 9 din care coboară şi urcă anual 8.5 mil turişti cât şi cu auto 22,30,32 şi 63. Nu pot fi ratate de niciun turist care vine să vadă sau să urce în turnul Eiffel. Au o suprafaţă de 9.5 ha şi se întind între palatul Chaillot şi podul Yena de pe Sena. De la înălţimea palatului este o vedere excepţională asupra turnului Eiffel. Grădinile au fost executate în vederea expoziţiei mondiale din 1878; în 1937 au fost restructurate odată cu construcţia palatului Chaillot pe locul vechiului palat Trocadero care avea stil oriental. Sunt amplasate în pantă, atracţia şi unicitatea constând în celebra fântână Varşovia şi bazinele în cascadă deasupra cărora îşi ridică apele 20 de fântâni arteziene cu un debit de 5700 l/ sec. Statui clasice (cai auriţi, capete de taur, sculpturile unui bărbat şi al unei femei), trepte de marmoră pe care cobori de la palatul Chaillot, alei şi multă vegetaţie cu arbori seculari fac să fie unele din cele mai vizitate spaţii din Paris, fără îndoială datorită amplasării în mijlocul lor a celebrului turn Eiffel. În zilele călduroase de vară parizienii nu au reticenţă în a-şi răcori picioarele în bazinele cu apă.

Grădinile Champs de Mars

Reprezintă continuarea în spre sud a grădinilor Trocadero. Sunt mărginite la nord de Turnul Eiffel şi la sud de l´Ecole Militaire. Accesul cel mai simplu este cu metro 8 staţia Ecole Militaire dar şi cu autobuzele 42,69 şi 87. Ocupă o suprafaţă de 24.5 ha, fiind unul din plămânii din centrul Parisului. A apărut pe harta Parisului în 1780 după construcţia Scolii Militare cu destinaţia precisă de poligon şi câmp de manevre. Începând cu 1789 a fost confiscat de revoluţie pentru mari manifestări populare şi chiar pentru ghilotinări. Cu peluzele largi şi aleile umbrite este un loc de plimbare al turiştilor şi picnic pentru francezi iar seara de admiraţie a razei turnului Eiffel. Suprafaţa sa imensă a favorizat organizarea unor spectacole de mare anvergură. Jean Michel Jarre a ţinut în 1995 un concert care a atras 1.5 mil spectatori, Johnny Hallyday în 2000,600000 persoane, Sarkozy a organizat concertul Fraternităţii cu 600000 oameni, etc. La împlinirea a 120 de ani de la construcţia turnului Eiffel a fost organizat un concert la care au asistat mai mult de un milion de persoane.

Le jardin de la Place des Vosges

Grădina pieţii Vosges se află în vechiul cartier Marais în arondismentul 3. Acces cu metro 1,5, 8, place de la Bastille. Este o grădină mică de numai 1.8 ha dar unul din cele mai selecte locuri din Paris. Numită până în 1800 Le jardin de la Place Royale a fost desenată în sec XVII, fiind cea mai veche piaţă-grădină din Paris. Din 1954 a fost declarată monument istoric. A fost construită de Henric al IV-lea în 1605 pe locul unui fost palat (hotel) Tournelle de tristă faimă în care au avut loc asasinate şi morţi misterioase. A fost inaugurată în 1612 la căsătoria lui Louis XIII cu Anne d´Autriche. În această grădină înconjurată de palate somptuoase cu faţadele din cărămidă roşie şi acoperişuri cu pantă pronunţată aveau loc cavalcadele nobililor, turniruri şi dueluri. Un edict regal a impus ca cele 36 de clădiri care înconjurau grădina să aibă două etaje şi aceeaşi înălţime, să aibă arcade la parter cu excepţia palatului regelui la nord şi al reginei la sud care sunt mai înalte. În centrul parcului se află srtatuia ecvestră a regelui Louis XIII care a fost făcută după 188o înlocuind o statuie veche distrusă de revoluţionari în 1793. Aceasta este înconjurată de patru fântâni rotunde amplasate în mijlocul peluzelor şi alimentate din canalul Ourcq. În clădirile din jur au locuit Victor Hugo (care are aici si un muzeu) şi mai recent Annie Girardot, ex-preşedintele FMI Dominique Strauss-Kahn (cel cu scandalul), Colette, George Simenon. Fiind prima zi călduroasă după o suită de zile reci şi ploioase pe peluzele grădinii tineretul stătea tolănit la soare.

.

.

---

VIZUALIZĂRI: 4825 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI