Plimbare prin Paris: Hôtel de Ville, Palais-Royal, Opera Garnier, Madeleine, La Défense (II)

TIPĂREȘTE

Continuarea de aici.

---

După ce ne-am lăsat bagajele, am pornit, în preajma amiezii, la descoperirea Parisului. Prima zi era destinată unei plimbări în timpul căreia urma să vizităm doar obiective cu intrare gratuită şi să cumpărăm câte un Paris Museum Pass pe 6 zile, pe care să-l activăm a doua zi dimineaţă. Am coborât pe Strada Temple, o stradă îngustă, plină cu magazine de bijuterii, mai ieftine sau mai scumpe. Numele străzii şi al arondismentului 3 vine de la o fortăreaţă ce a fost, cu peste şapte secole în urmă, sediul Ordinului Cavalerilor Templieri, interzis şi deposedat de averi de către regele Filip IV cel Frumos. Construcţia a devenit apoi închisoare, acolo fiind întemniţaţi regele Ludovic al XVI-lea şi familia sa, în timpul Revoluţiei. După ghilotinarea regelui în 1793, închisoarea a devenit loc de pelerinaj pentru regalişti, fapt ce l-a deteminat pe Napoleon I să ordone demolarea ei în 1808.

Am ajuns apoi la Primăria Parisului (Hôtel de Ville), situată în fosta Place de Grève, piaţa în care aveau loc execuţiile capitale. Imensa clădire a Primăriei a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în stil neorenascentist. În imediata sa apropiere se află Turnul Saint-Jacques, singura rămăşiţă a bisericii cu acelaşi nume, distrusă în timpul Revoluţiei Franceze, iar, alături de turn se află statuia marelui savant Blaise Pascal. Urmează apoi Piaţa Châtelet, înfrumuseţată de o magnifică fântână, cu apa ţâşnind din gurile a patru sfincşi egipteni, în mijlocul căreia se află o columnă construită de Napoleon I.

Mergând mai departe în lungul Senei, am ajuns la Biserica Saint-Germain-l'Auxerrois, situată în faţa Luvrului. Construită în stil gotic flamboaiant, biserica era frecventată de membrii familiei regale, care locuia în Palatul Luvru în timpul dinastiei de Valois. Clopotele ei au dat semnalul masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu (23/24 august 1572), când protestanţii francezi, aşa-numiţii hughenoţi, au fost ucişi de către catolici. Portalul bisericii e decorat cu statuile unor sfinţi, iar în interior putem vedea frumoase vitralii cu scene biblice sau diferite monumente marcate de trecerea timpului.

Am trecut apoi pe lângă Luvru, pe Strada Rivoli, văzând în dreapta Biserica Protestantă, ce are în faţă statuia amiralului Gaspard de Coligny, unul dintre capii hughenoţilor în timpul războaielor religioase din secolul al XVI-lea.

Am intrat în curtea vechiului Palais-Royal, care adăposteşte astăzi sediul Consiliului de Stat. Clădirea a fost construită din ordinul cardinalului de Richelieu drept locuinţă privată a acestuia, fiind donată prin testament de către acesta regelui Ludovic al XIII-lea. Aici a locuit, pentru scurt timp, Ludovic al XIV-lea, în timpul minoratului său, clădirea căpătându-şi atunci numele de Palais-Royal. Palatul a trecut apoi în posesia familiei d'Orléans, redevenind reşedinţă regală pentru doar un an în 1830, la începutul domniei lui Ludovic-Filip. Astăzi, curtea palatului este decorată cu 260 de coloane de marmură (nu le-am numărat, dar am citit undeva!), de diferite înălţimi, vărgate în alb şi negru. Aparţinându-i sculptorului Daniel Buren, opera modernă a stârnit mari plemici în anii '80 în legătură cu oportunitatea plasării sale în curtea vechiului Palais-Royal. Grădina palatului cuprinde arbori aliniaţi ca în cartea de geometrie, statui, fântâni arteziene, flori. Aleile grădinii, la fel ca şi cele ale altor grădini din Paris, nu sunt asfaltate ca la noi, ci sunt acoperite cu un strat de pietricele de culoare albă care se potriveşte perfect cu mediul natural.

Străbătând străduţele din preajmă, am trecut pe lângă Fântâna Molière, cu o frumoasă statuie reprezentându-l pe acest părinte al Comediei Franceze. În apropiere, pe Rue des Pyramides, am găsit Oficiul de Turism, de unde fiecare adult ne-am cumpărat cu 65 de euro câte un Paris Museum Pass care ne dădea acces liber timp de 6 zile la circa 60 de obiective turistice din Paris şi din imprejurimile acestuia. Am constatat în zilele următoare că achiziţionarea acestui permis ne-a ajutat să economisim mulţi bani şi să evităm statul la unele cozi. Cei care petrec o perioadă mai scurtă la Paris îşi pot cumpăra permise pentru două sau patru zile. Copiii nu au nevoie de aşa ceva, deoarece, spre cinstea Parisului, ei au acces gratuit în majoritatea muzeelor pariziene, ca şi tinerii din Uniunea Europeană de până la 26 de ani.

Am ajuns, apoi, în faţa minunatei clădiri a Operei Garnier, numită aşa de la arhitectul care a construit-o, Charles Garnier. Edificiul, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, are o faţadă împodobită prin patru grupuri statuare, dintre care cel mai cunoscut este Dansul lui Carpeaux, al cărui original se află la Musée d’Orsay. Foarte frumos este acoperişul verzui din cupru, cu diferite decoraţiuni şi statui aurii. Am fi vrut să vizităm măcar vestibulul Operei, dar, din păcate, nu am reuşit, rămânând să ne minunăm de strălucirea şi luxul său doar din fotografii. În apropierea Operei am mai văzut celebrul Grand Hôtel, precum şi Galeriile Lafayette, unul dintre magazinele de lux ale Parisului.

În apropiere, am vizitat Biserica Madeleine, dedicată Sfintei Maria Magdalena. A fost construită în stil neoclasic între 1763 şi 1842, având aspectul unui templu grecesc cu coloane în stil corintic. Frontonul este decorat cu o friză înfăţişând "Judecata de apoi". În timpul revoluţiei şi al lui Napoleon I, construcţia urma să îşi schimbe destinaţia iniţială, de biserică, existând diferite proiecte să devină sediu al Convenţiei Naţionale, bibliotecă sau operă. Interiorul, sobru şi slab iluminat printr-o deschizătură în cupolă, conţine o serie de sculpturi, cea mai importantă fiind "Sfânta Maria Magdalena înălţată la cer", operă a sculptorului de origine italiană Carlo Marochetti.

Pentru a încheia ziua, am luat metroul şi am mers să vedem cartierul ultramodern al Parisului, La Défense. Pentru a nu strica armonia oraşului, acest cartier de zgârie-nori a fost construit în afara perimetrului Parisului, astfel că poţi ajunge acolo folosind linia 1 a metroului. Am coborât în penultima staţie, Esplanade de La Défense şi am străbătut cartierul, îndreptându-ne către Marele Arc (Grande Arche). La stânga şi dreapta noastră se înşiruiau giganţi din oţel şi sticlă, de diferite forme, adăpostind mii de birouri ale diferitelor companii. Zona e presărată cu lucrări de artă modernă, în mijlocul cărora am găsit şi statuia din bronz numită La Défense, ce a dat şi numele cartierului, ridicată în memoria ostaşilor ce au apărat Parisul în 1870, în timpul războiului cu Prusia. Am mers până sub Marele Arc, aflat pe aceeaşi axă cu Arcul de Triumf, Bulevardul Champs-Élysées, Obeliscul, Grădinile Tuileries şi Arcul de Triumf din Piaţa Carrousel. Am luat din nou metroul, îndreptându-ne spre apartament, la capătul unei zile atât de pline.

Partea a III-a: vezi impresii

---