Terapie pentru suflet, Cascada Rinului

TIPĂREȘTE

Se întâmplă ca deseori, din cauza timpului scurt avut la dispoziție, să te afli într-o zonă turistică de excepție și să nu mai poți vizita tot ce ți-ai propus la plecarea de acasă. Același lucru mi s-a întâmplat și mie vara trecută, când am vrut să cumulez o vizită la lacul Constanța (germană Bodensee) cu una la Cascada Rinului (germană Rheinfall).

Era păcat să nu profităm de faptul că lacul Constanța era în drumul nostru și să nu-l colindăm puțin. Numai că furați de peisajele satelor bavaraze, prin care am trecut, am ajuns cam târziu în zona lacului și a trebuit să mai tăiem din timpul alocat pentru această vizită. Ținta noastră principală era Cascada Rinului și nu voiam cu nici un chip să să o ratăm.

Aventura noastră a început din Lindau, un oraș german situat în partea de sud-est al lacului. De aici ne-am continuat drumul pe partea dreaptă a lacului, cu opriri scurte în două localități superbe, Friedrichschafen și Hagnau am Bodensee. Ajunși în orașul medieval Meerburg, am luat feribotul care traversează lacul și acostează în orașul german Konstanz situat chiar pe granița cu Elveția.

Am ales această variantă de a ajunge în Elveția nu neapărat pentru scurtarea distanței, ci pentru a ne relaxa și a ne delecta cu peisajele deosebite ale lacului. Am plătit pentru această traversare 19,10 euro (trei adulți plus mașina și șoferul). Am acostat în Konstanz și după ce am străbătut niște străzi întortocheate am intrat în Elveția, dar nu ne-am dat seama cam pe unde, pentru că nu există punct de trecere frontieră între Germania și Elveția.

De aici am setat GPS-ul pe Schaffhausen, orașul lângă care se află Cascada Rinului, și ne-am continuat drumul pe malul drept al unuia din cele două brațe din nord-vestul lacului Constanța. Am trecut prin sate și orașe frumoase, curate, ordonate, cu păduri de brazi în stânga și lacul în dreapta. Aș aminti printre ele Salenstein, orașul natal al lui Napoleon al III-lea și Stein am Rhein, un oraș medieval deosebit de frumos. Cred că ne trebuia o zi întreagă pentru a vizita aceste locuri de vis. Dar și așa am întârziat și am ajuns în Schaffhausen aproape pe seară.

Obsev că aproape toți membrii AFA, care au vizitat cascada, au făcut-o prin parcarea din Neuhausen, adică pe latura stângă a fluviului Rin, cu intrare pe la Schloss Laufen, un castel vechi de aproape 12 secole. Printre cei care au vizitat cascada pe la castel aș enumera pe @iulianic (vezi impresii), @ileanaexperta (vezi impresii), @marius gaudi și @puiuțea. Partea atractivă a acestui punct de vizitare este faptul că de aici avem o imagine panoramică a cascadei, a fluviului Rin și celorlalte obiective din jur.

Venind dinspre Schaffhausen, noi am ajuns în alt punct de vizitare ghidați de numeroasele panouri cu Rhine Falls întâlnite pe traseu. Acesta este situat aproape de gura de vărsare a cascadei, pe malul drept al Rinului. În această zonă sunt două locuri de parcare, una situată pe strada Nohlstrasse, iar alta pe cheile cascadei (Rheinfallquai). Ora fiind întârziată am găsit locuri libere în amândouă, dar am preferat-o pe cea din urmă fiind mai aproape.

Am parcat mașina și ne-am îndreptat spre aparatul de taxat să plătim. În față mai era o persoană și spre surpriza noastră era un tânăr din România. Acesta a plătit, ne pregăteam și noi, când o tânără asiatică ne zice ceva cu „free parking”. Mă uit mai atent pe instrucțiunile aparatului și așa era; după orele 18:00 parcarea era liberă (ca de altfel și vizita la cascadă). Bucuroși că am mai făcut economie de ceva „euroi”, am luat-o pe chei spre cascada care se zărea în depărtare.

Urmând aleea Rheinfallquai, am ajuns, după circa trei sute de metri, la marginea unui mic lac format în albia Rinului de căderea apei în cascadă. Acesta era înconjurat cu un gard din fier, de unde puteai privi din față revărsarea tumultoasă a apelor. Privind cuprinsul lacului și apoi al cascadei, am rămas un pic descumpănit; spectacolul generat de volumul mare de apă, însoțit de un vuiet puternic, era unul uluitor, nemaiîntâlnit pentru mine până acum.

Văzusem câteva cascade deosebite, prin locurile vizitate în ultimii ani, dar aceasta era cu totul altfel. Aproape fără înălțime de cădere a apei, Cascada Rinului impresionează prin lățime, dar mai ales prin debitul imens de apă revărsată situându-se din acest punct de vedere pe primul loc din Europa. Apa se prăvălește pur și simplu peste pietrele care îi stau în cale, cu un zgomot puternic și spumegând parcă de furie. În unele puncte ale cascadei, în căderea apei peste aceste pietre, se formează perdele impresionante de stropi.

În mijlocul cascadei se află un punct de belvedere, pe o stâncă, unde este arborat steagul Elveției. În acest punct se poate ajunge, contracost (15 SFr), cu o barcă ce se ia de la debarcaderul alipit de un fost castel, Schlossli Worth , transformat în restaurant și clădire administrativă. Acesta se află pe o mică insulă situată aproape de intrarea la cascadă.

De lângă castel admirăm de la distanță spectacolul, apoi ne deplasăm pe o alee în stânga lacului pentru a ne apropia cât mai mult de locul de revărsare a cascadei. Trecem de un punct de informare turistică, apoi de Restaurant Park am Rheinfall și ne oprim la o mică platformă-punct de belvedere, unde avem impresia că apa se năpustește peste noi. Câte un strop răzleț ne mai răcorește un pic spre amuzamentul tuturor participanților la spectacol.

În continuare aleea urcă prin stânga cascadei (văzută din aval), trecem un mic podeț și ne oprim la o minicascadă, unde apa învârte, prin cădere, o roată mare cu paleți din lemn. Următoarea platformă, protejată cu un grilaj de fier, se află la câțiva zeci de centimetri de apele învolburate ale cascadei. Aici aglomerație mare, stăm la rând, suntem stropiți de-a binelea, dar rezistăm și facem obișnuitele poze.

Urcăm la partea superioară a cascadei și de pe ultima platformă, într-o îngrămădeală de asiatici și arabi care parcă nu mai voiau să plece, admirăm și noi panorama cascadei în toată splendoarea ei. Este greu de descris în cuvinte ce emoții puternice am trăit aproape de creasta tumultoasei cascade. Aici am făcut cele mai multe poze, apoi am coborât spre mașină și ne-am mai oprit odată la prima platformă de vizitare de la marginea cascadei.

Prin căderea în lac apa formează niște unduiri și undeva în stânga, ca într-un golfuleț, se formează aglomerări de spumă. M-am dus special, să văd cam ce gunoaie adună apa în acel loc (cum se întâmplă la marginile barajelor de pe la noi) și nu am văzut nici măcar o hîrtie sau un muc de țigară; doar spumă rezultată în urma turbionării apei.

Înainte de plecare trecem un podeț pe deasupra Rinului și prin arcada unui turn intrăm în clădirea fostului castel. De pe o terasă a restaurantului avem ocazia să admirăm un nou spectacol unic al apei Rinului, partea stângă a cascadei, și să urmărim cum vaporașul se chinuie, în pofida valurilor puternice, să ajungă în punctul principal de belvedere.

Ce să mai spun despre acestă cascadă, decât că este un loc încântător ce merită vizitat și pe care nu-l poți părăsi ușor. Și noi ne-am despărțit cu greu de acest loc și ne-a părut rău că nu ne-am planificat mai bine timpul pentru vizita de la Rheinfall. A trebuit să plecăm în grabă, pentru că se făcuse seară și mai aveam de mers până la Basel, locul unde urmam să ne cazăm.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 6571 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI