Ecouri — scrise de mariana.olaru; [p.1 /66]

mariana.olaru, 16.06.19 13:45»@icata24:

Pentru că și eu am fost în vara anului 2016 împreună cu @Costi în vacanță în Polonia, vizitând printre altele orașele Gdansk și Sopot, tot așa review-ul tău mi-a resuscitat amintirile, unele foarte plăcute despre locuri de care am fost cu totul încântată și pe care mi-aș dori să le revăd, pentru că merită!

Dacă ar fi să facem o ierarhie a celor mai vizitate țări de către români, intuiesc că Polonia încă se află la coada clasamentului, deși, după părerea mea, este o destinație turistică de top sub toate aspectele care ar putea interesa un turist: natură, monumente și locuri istorice, tradiții, evenimente, cultură, gastronomie, sport, relicve religioase, infrastructură și civilizație. Poate clima mai rece să fie mai puțin îmbietoare pentru turiștii români? E drept, când am vizitat noi Polonia, deși era mijloc de august, timp de cinci zile din zece, acolo ne-a întâmpinat o răcoare ca de toamnă (temperaturi în jur de 15-16 grade). Dar, pe când la noi vara toridă îngălbenise și uscase aproape toată vegetația, în Polonia natura strălucea de prospețimea primăverii: verdele crud era culoarea predominantă în parcuri, pe câmpuri și pe pantele munților.

În sfârșit. lăsând nostalgia deoparte, aș vrea să te întreb: ție cum ți-a venit ideea acestui city-break destul de îndepărtat de Marea Britanie?

Și pentru că ai călătorit cu trenul de la Gdansk la Sopot, cum ți s-a părut gara din Gdansk? Știu că e declarată monument de arhitectură, am văzut-o și eu, dar doar pe dinafară, mai precis de peste drum. Este într-adevăr impresionantă, dar cum arată în interior și cât de civilizate sunt serviciile pentru călători, atât în gară, cât și în trenuri?

Mulțumesc pentru eventualul răspuns și-ți doresc să te mai întorci în Polonia, căci și celelalte orașe poloneze sunt demne de atenția turiștilor! Sunt sigură că vei fi impresionat la fel ca de orașele de la țărmul Mării Baltice

LA REVIEW Bijuterie la malul mării Baltice - scris de în rubrica Descoperă Gdansk si imprejurimile
mariana.olaru, 12.06.19 14:52»Excelent articol și cu adevărat un mini ghid AFA!

Dar mai mult ca orice prețuiesc modul cum te exprimi și scrii românește, mai corect și mai explicit decât oarecari compatrioți din afară și chiar din țară, care și-au cam uitat limba natală și nu se sfiesc să o mutileze cu expresii preluate de prin dicționare străine, nici s-o exprime în scris cu multe greșeli gramaticale.

Înțeleg că ai dobândit cetățenia italiană. Oare ai păstrat-o și pe cea română?

În ce mă privește, dacă va fi să mai vizitez vreodată Verona (am văzut-o deja de trei ori, dar mereu în aceeași zonă - centrul istoric) sigur voi cere o mână de ajutor din parte-ți în creionarea unui traseu de vizitare mai cuprinzător.

Toate cele bune îți doresc!

LA REVIEW Verona, orașul care l-a fascinat pe Shakespeare - scris de în rubrica Descoperă Verona și împrejurimile
mariana.olaru, 12.06.19 14:09»@tata123:

Jos pălăria pentru consecvența cu care încerci să promovezi destinații nu neapărat turistice, ci doar de suflet și aducere aminte, din țara asta care e pe cale să-și uite strămoșii și zestrea de cultură și civilizație perpetuată de secole, dar negată acum prin nepăsarea noastră, a tuturor și sortită uitării clipă de clipă, picătură cu picătură, cuvânt cu cuvânt.

Mă înclin și în fața erudiției tale, a efortului extrem de vizibil de a te documenta, atât la fața locului, cât și prin studiu personal! În ciuda diferenței de vârstă, pentru mine ești un model demn de urmat. De aceea mă mai mângâi cu gândul că dacă mai mulți tineri din generația ta ar fi și ar gândi ca tine, nu-i încă totul pierdut, mai putem nădăjdui că trecutul nostru, valorile noastre umane și materiale nu vor fi date uitării și că neamul acesta va supraviețui în acest ocean al globalizării.

LA REVIEW La Siliștea Gumești, urma lui Marin Preda se șterge ușor... - scris de în rubrica O zi în Roșiori și împrejurimi
mariana.olaru, 12.06.19 13:45»@Floria:

Care va fi oare soarta acestor sate vechi, atât de triste şi atât de frumoase, care şi-au pierdut oamenii prin ţările bogate ale lumii?

Cuvintele tale chiar m-au făcut să lăcrimez, căci așa de mult se potrivesc și uitatelor noastre sate prin locuri mai greu accesibile!

Iar review-ul mi-a plăcut grozav! Chiar dacă este unul de cazare, a reușit să creioneze o întreagă zonă rustică, pe care tare mi-ar plăcea s-o cunosc pe viu. Tu ai deschis poarta, mie nu-mi rămâne decât să trec de pragul ei...

Îți mulțumesc pentru plăcuta lectură care mi-a dat aripi de... Hermes, ca să pornesc la drum

LA REVIEW Dedovite Kashti - Casele Bunicului sau La Ciolan - scris de în rubrica Dedovo Houses / Dedovite Kashti [Stefanovo]
mariana.olaru, 07.06.19 15:39»@Rodel

Îți mulțumesc!

În Rusia, ca și în Ucraina și Republica Moldova, se organizează de multă vreme pelerinaje, sau circuite cultural -religioase (îmbină vizita în lăcașuri de cult cu vizita la obiective turistice consacrate, care au sau nu legătură cu religia).

Cu câțiva ani în urmă erau mai multe agenții turistice care aveau în portofoliu astfel de destinații. Probabil pentru că sunt ceva mai costisitoare, dar și pentru că, de multe ori, clienți interesați sunt mai puțini decât la circuitele obișnuite, numărul acestor agenții s-a împuținat. Astăzi, principalii tour-operatori pentru pelerinaje, sunt doar patru, câte unul în București, în Cluj, în Iași și în Bacău. Întrucât regulamentul site-ului interzice nominalizarea agențiilor turistice, dacă ești interesată, eu pot să-ți dau mai multe amănunte prin mesaj privat.

LA REVIEW Pași noi pe drumuri străvechi: Inelul de aur al Rusiei - scris de în rubrica Descoperă Rusia
mariana.olaru, 06.06.19 18:08»@dorgo

Afirmațiile din ecoul tău sunt perfect adevărate și le susțin la rându-mi. Dar n-au legătură (sau nu o întrezăresc eu) cu cele afirmate de mine în ecoul de mai sus. Pentru că oricât de manipulatoare și de frauduloasă din punctul de vedere al adevărului istoric ar fi publicitatea turistică, noi tot vrem să cunoaștem locurile astfel promovate.

Și dacă aș vrea să fac totuși vreo legătură cu ideea ecoului în discuție, pot spune că asumarea celor de mai sus nu înseamnă că trebuie să încununăm acele locuri cu aureole meritate sau nemeritate, nici să le dăm importanță mai mult decât li se cuvine.

În aceste coordonate am vrut să-mi exprim punctul de vedere, pe care îl reiau: cred că vizitarea unui reper turistic, fie el loc, natură sau zidire omenească, nu înseamnă neapărat că aducem osanale sau ne exprimăm venerația, recunoștința sau mai știu eu ce trăire față de personajele care au însemnat istoria acelui reper. Desigur, este loc și pentru acestea, dar fiecare cuantifică valoarea sau nonvaloarea și o răsplătește cu afecțiunea sa după cum îi dictează propria conștiință. De aceea, eu pot vizita Cuibul vulturilor fără să am sentimentul că aș aduce vreun omagiu lui Hitler și camarilei sale, pot vizita castelul Bran fără să mă gândesc măcar o clipă la legătura sa cu mitul lui Dracula, pot merge la Delphi, loc de adorare păgână cu sute de ani în urmă, fără să mă gândesc că pentru mine, în calitate de creștin, acest gest poate fi un sacrilegiu, când, de fapt este o incursiune de bunăvoie în istoria trecută a umanității. Și exemplele pot continua.

Ceea ce am vrut să punctez eu în conținutul ecoului, este că indiferent de modul cum este promovat sau de modul intim, personal, cu care privim un obiectiv turistic, el merită vizitat, fie și numai pentru a-l cunoaște și a-ți formula o părere în cunoștință de cauză.

LA REVIEW Prima zi - scris de în rubrica Descoperă Moscova
mariana.olaru, 05.06.19 17:34»Felicitări pentru review și pentru frumoasa escapadă moscovită!

Ca una ce am trecut de curând prin zona Pieței Roșii și în pofida afirmației tale (”Este roșie și la propriu și la figurat”), eu una pot să jur că piața asta nu e deloc roșie. Roșii sunt doar zidurile Kremlinului ce mărginesc latura sud-vestică a pieței și vreo trei clădiri impunătoare din juru-i (Mausoleul lui Lenin, Muzeul Național de Istorie, Catedrala Vasili Blajenîi și Catedrala Kazan). În rest, Piața Roșie e cam cenușie, așa cum dovedesc și fotografiile tale. Așa că denumirea mi se pare cam improprie, cred că de vină este acel paradox al traducerii, în care numele original (Красный рынок) poate fi tradus și ca ”piața frumoasă”, dar și ca ”piața roșie”, iar noi (și nu numai noi) am preferat varianta a doua, legând-o astfel de simbolul coloristic al sistemul comunist.

Apoi, mai trebuie să fiu o dată Gică contra, atunci când afirmi ”Sincer am vizitat și eu ceva cimitire, dar să-i aduc un omagiu tătucului nu face parte din opțiunile mele turistice. ”. Păi ce, dacă vizitezi un loc înseamnă că aduci neapărat un omagiu persoanei de care e legat acel loc?! Mie mi se pare doar un demers firesc, care te ajută să-ți faci o imagine și o impresie. Dacă n-ar fi așa, oare aș mai fi vizitat eu Cuibul Vulturului din Berchtesgaden, una din fostele reședințe ale lui Hitler, un personaj istoric pe care îl detest? E doar un exemplu

LA REVIEW Prima zi - scris de în rubrica Descoperă Moscova
mariana.olaru, 05.06.19 16:32»@Yolanda

Mulțumesc pentru aprecierile binevoitoare!

O stare de spirit, bucurie sufleteasca, pace în suflet pentru linistea sufletului. Altfel degeaba vizitezi aceste locuri.

Aș putea spune că în nicio ipostază vizita în aceste locuri nu e fără folos. Dacă ți-ai dorit să faci călătoria sau pelerinajul, cum vrei să le numești, într-o stare sufletească precum cea descrisă de tine, e foarte bine, căci vei avea multe prilejuri ca să te bucuri, cu sufletul, cu mintea și chiar cu trupul.

Iar cel ce a venit acolo din alte diverse motive, cu excepția cazului că este un hulitor de Dumnezeu și un dușman declarat al credinței, crede-mă că și el va avea motive să simtă satisfacție că a participat la un astfel de pelerinaj și să se întoarcă mai bogat din punct de vedere intelectual și sufletesc. Atâta etalare de artă, de obiceiuri, de istorie, întâlnim în sfintele lăcașuri încât eu cred că oricine va găsi acolo măcar un lucru pe care îl va prețui și-l va păstra în memorie. Mai mult chiar, cunosc și am auzit despre oameni care participând la un astfel de pelerinaj, s-au întors la dreapta credință, schimbându-și fundamental viața și prioritățile existenței lor. Iar eu consider că această nouă postură le este de mult folos.

LA REVIEW Pași noi pe drumuri străvechi: Inelul de aur al Rusiei - scris de în rubrica Descoperă Rusia
mariana.olaru, 04.06.19 15:01»Mulțumesc tuturor pentru aprecieri, ca și pentru îndemnul de a prelungi această călătorie spirituală și spre Sankt Petersburg, cunoscut fiind că și această zonă este un ”must see”, pe care putem să-l abordăm din orice perspectivă ne interesează: culturală, citadină, istorică, tradițională, regală, dar și... spirituală.

@mprofeanu

Îmi pare rău că spațiul nu îngăduie să postez mai multe fotografii și din interiorul sfintelor sălașuri. Toate sunt admirabile, desăvârșite, bine întreținute (sau poate doar recent reabilitate), încât vizitarea lor cu siguranță este interesantă și pentru cei care nu fac turism ecleziastic. În plus, rușii socotesc o împietate să faci fotografii în biserici, mai ales atunci când e în desfășurare o slujbă religioasă. Eu m-am sustras nu o dată acestei interdicții impuse explicit, prin avertizări sonore și vizuale, dar am receptat de fiecare dată și privirile dezaprobatoare ale celor din jur.

@ crismis

Deși în ultima vreme am cam pierdut plăcerea scrisului, promit să revin cu impresii mai multe din locurile care pe mine m-au impresionat mai mult.

@mihaelavoicu

După cum am mai spus și eu mai văzusem Moscova pe când nu împlinisem 30 ani. Imaginea care îmi rămăsese de atunci în memorie nu s-a potrivit câtuși de puțin cu ceea ce am redescoperit în această recentă vizită. Și asta în pofida faptului că și în 1979 vizitasem chiar mai pe îndelete Kremlinul (inclusiv ca spectator la o prezentare de balet în Palatul Congreselor), Galeriile Tretiakov, Parcul Alexander cu Memorialul soldatului necunoscut, plus Mausoleul lui Lenin și Muzeul panoramei de la Borodino. Astăzi, Moscova m-a captivat cu bulevardele sale largi, cu bogăția de parcuri și zone verzi, cu curățenia desăvârșită, cu clădirile unanim renovate și cu serviciile citadine impecabile. I-aș fi dedicat bucuroasă măcar trei zile în plus, ca să o cunosc mai bine și s-o descopăr mai din plin. Așa încât, socotesc că și pentru tine revizitarea Moscovei ar fi o premieră.

@tata123

Nici nu știi câtă dreptate ai! Nici vorbă de oboseală și nici urmă de durerile de încheieturi cu care mica mea artrită de la cotul stâng mă chinuia de ceva vreme. Chiar îmi făcusem griji cu privire la modalitatea în care ar fi trebuit să manipulez bagajul doar cu mâna dreaptă. N-a fost nicio problemă, întinerisem de-a binelea și trupește nu mă mai deranja nimic, în afară de bătăturile căpătate în talpă după atâta mers pe jos, încălțată în cizmulițe pe un timp neașteptat de cald, cu totul potrivnic prognozelor dinaintea plecării.

Cât despre frumusețea aparte a bisericilor ortodoxe rusești (de fapt a bisericilor de pe întregul spațiu al fostei Uniuni Sovietice) se vorbește mereu la superlativ. Mulțumesc pentru informațiile aduse în cuprinsul ecoului, ele vin să completeze cunoștințele noastre despre zidirile religiei ortodoxe.

E adevărat, bisericile rusești au o conformație și o arhitectură mai aparte, caracteristică spațiului slav. Numărul de turle și culorile cu care acestea sunt zugrăvite, au o simbolistică și ea caracteristică ortodoxiei ruse, iar ca ornamentație interioară n-au egal în lume, sunt din plin îmbrăcate în icoane, picturi și fresce puternic colorate. În comparație cu bisericile noastre, în biserica rusă încă mai este îngăduită aprinderea lumânărilor în fața altarului și a icoanelor, ceea ce în timp lasă o amprentă de nedorit asupra acestora, prin fumul pe care îl degajă.

Sunt doar câteva din caracteristicile bisericilor din Rusia, dar cum am mai spus, în cadrul acestei linii arhitectonice comune, fiecare biserică, mănăstire sau biserică are și propriile ei trăsături și canoane de frumusețe, încât pentru vizitator nu încape ideea de monotonie sau ”deja vu”, chiar dacă segmentul de vizitare e mereu același: sfinte lăcașuri cu istorie milenară și sfântă!

LA REVIEW Pași noi pe drumuri străvechi: Inelul de aur al Rusiei - scris de în rubrica Descoperă Rusia
mariana.olaru, 29.05.19 13:13»@ascarlat

Îmi pare rău, abia acum te-am descoperit! Și pentru că mi-a plăcut cum ne-ai descris experiența ta în Hong Kong, am mers ca și tine ceva timp în urmă și ți-am citit și alte review-uri. Toate sunt o lectură pe cât de utilă, pe atât de relaxantă și originală, pentru că ai avut șansa să cunoști colțuri de pământ spre care noi, românii de rând, abia îndrăznim să zburăm cu... gândul. Noroc cu cei ca tine, care ne fac tovarăși de călătorie virtuali la călătoriile lor în destinații mai puțin frecventate de români și ne deschid orizonturi de cunoaștere pe care unii chiar vor avea avea șansa de a le atinge aevea. Iar în acest caz, informația este cu atât mai prețioasă, cu cât ea vine de la unul care a experimentat-o.

Foarte frumoase și fotografiile, dar dacă ar fi fost însoțite și de o minimă explicație, ar fi fost și mai grozav!

LA REVIEW Calatorie epica pana la capatul lumii… si tot inainte! - scris de în rubrica Turist în Hong Kong
mariana.olaru, 26.05.19 13:34»Am vizitat Mănăstirea Cocoș în 2012, atunci când aplicarea mozaicului pe pereții naosului era abia la început, nu se finalizase la acel moment decât altarul și turla centrală. Totuși, spre deosebire de tine, mi-a plăcut și chiar am fost fascinată de strălucirea din prea plin aurită a icoanelor. De aceea, mă bucur că citind review-ul tău și contemplând pozele, am revăzut și eu mănăstirea terminată.

După Revoluție, Mănăstirea Cocoș și-a redobândit proprietățile, iar podgoria sa produce atât de mulți struguri, încât producția de vin poate acoperi nu doar propriile necesități liturgice, dar se constituie într-o importantă sursă de venituri. Dacă n-ai cumpărat măcar o sticlă de vin de la pangar, să știi că ai avut o mică pierdere, căci vinul acela este deosebit, cu adevărat binecuvântat de Dumnezeu.

LA REVIEW Descoperă Dobrogea; în vizită la Mănăstirea Cocoș - scris de în rubrica Mănăstirea Cocoş [Niculițel, TL]
mariana.olaru, 25.05.19 23:31»@dana_tm

Cea mai apropiată plajă, cea din vecinătatea hotelului Olympia (cel mai mare și mai cunoscut hotel din Vodice), este la o distanță de parcurs pe jos de cca 10 minute. Nisipul este mai zgrunțuros, dar nu sunt pietre nici pe plajă, nici la intrarea în mare. Există șezlonguri pe plajă, dar nu cunosc în ce condiții sunt disponibile celor doritori, pentru că la orele când ne aflam noi pe plajă (după ora 17,00), accesul era liber.

În prima decadă a lunii septembrie, atunci când am fost noi la Vodice, apa era foarte caldă (apreciez că peste 23 de grade), în condițiile în care am prins doar zile complet însorite. Asta după amiaza, când soseam noi la plajă. Dar o dată, mergând într-o zonă învecinată (insula Murter) am avut ocazia de a ne scălda dimineața (ora 10,00), iar atunci apa nu era foarte caldă, dar nici atât de rece să nu poți intra în mare.

Mulțumesc pentru aprecieri și-ți doresc un sejur perfect oriunde în Croația!

LA REVIEW Vila Ivona, cu bune și cu mai puțin bune - scris de în rubrica Villa Ivona
mariana.olaru, 09.05.19 19:55»Yersinia pestis

Mulțumesc pentru răspunsul binevoitor! Dar să știi, conversația noastră de pe PM o socotesc doar un ”hurried passage” și la propriu și la figurat, căci din pricina grăbitei mele plecări în Turcia la acel moment, n-am putut să continui dialogul, ca să lămuresc unele aspecte ale discuției care lăsau loc de interpretare, iar la întoarcere am considerat tardiv să mai răspund ultimului tău mesaj.

Cum ți-am mai spus, apreciez postările tale, așa că mă bucur că ai amânat ”punerea în operă” a hotărârii de a nu mai posta nimic pe AFA. Eu una aștept cu interes și povestea promisă despre călătoria în Republica Moldova

LA REVIEW Despre Sibiu și pe lângă - scris de în rubrica Descoperă Sibiul şi împrejurimile
mariana.olaru, 09.05.19 16:41»
Reiterez ideea că nu s-a vrut vreun ghid de urmat.

Ei, să știi, ai reușit chiar contrariul, adică un mini ghid autentic, cu o trecere în revistă a celor mai importante puncte turistice de interes din Sibiu și împrejurimi, fără abundență de descrieri și date tehnice sau istorice, dar cu un minim conținut de informații, utile și suficiente să te stimuleze a alege sau nu să vizitezi oricare din locațiile prezentate.

Chiar mi-a plăcut!

LA REVIEW Despre Sibiu și pe lângă - scris de în rubrica Descoperă Sibiul şi împrejurimile
mariana.olaru, 15.04.19 16:48»Emoționantă aducere aminte pentru mine! Am vizitat toate locurile pe care ni le-ai prezentat, mai puțin Biserica Mica Galileee, despre existența căreia nici măcar nu auzisem. Iată că acum am auzit și chiar am aflat câte ceva despre istoria ei, datorită ție! Mulțumesc!

Mai am un semn de întrebare în legătură cu Biserica Sfântului Gheorghe. În prima mea călătorie în Israel, am vizitat și eu o biserică purtând hramul Sfântului Gheorghe. Și ea se numea ”el-Khader”, și ea găzduia lanțurile Sfântului Mucenic Gheorghe și chiar o icoană ca cea pe care ne-ai prezentat-o. Numai că această biserică se găsește în Lodd (sau Lida), o localitate limitrofă capitalei Tel Aviv, la vreo15 km depărtare și este un loc foarte cunoscut și frecventat de creștini, pentru că la subsolul ei se află mormântul Sfântului Gheorghe. Biserica despre care ne vorbești tu, cea

dintr-un cartier de la periferia Bethlehem-ului, Al-Khader
, este o alta sau este vorba de o regretabilă confuzie în ce privește localizarea?

Informații pe Internet despre icoana făcătoare de minuni din Biserica Nașterii Domnului n-ai găsit, probabil pentru că ai ”botezat-o”

„Maica Domnului Belemita.”
Adevăratul ei nume este Maica Domnului Betleemița, sau Vitleemitissa și dacă dai o căutare sub acest nume, vei afla o mulțime de site-uri care vorbesc despre această minunată icoană. În ciuda faptului că i s-a dus vestea a fi singura icoană în care Maica Domnului este înfățișată zâmbind, realitatea este că mai sunt și alte icoane în care Născătoarea de Dumnezeu, este prezentată în această ipostază, multe dintre ele fiind făcătoare de minuni (Icoana Maicii Domnului din Koloci, cea de la Mănăstirea Rohia, Maica Domnului Donskaia, Znamenie din Novgorod, Cipriota de la Mănăstirea Secu, Icoana Maicii Domnului ”Aflarea celor pierduţi” și altele).

În altă ordine de idei , ar mai fi de precizat că nu există niciun canon al bisericii ortodoxe care să interzică mobilarea naosului bisericii cu catapeteasmă de zid . În țara noastră există destul de multe biserici care au iconostasul pe zid , condiția fiind ca acesta să fie împodobit cu icoane după tipicul bisericii creștin ortodoxe. Primul exemplu care îmi vine în minte este cel al Bisericii Domnești Sfântul Nicolae din Curtea de Argeș

Aștept cu plăcere urmarea poveștii tale, chiar dacă despre locurile pe unde ai trecut s-a mai scris. Impresia despre un loc sau altul este cu atât mai cuprinzătoare și mai reală cu cât este privită din mai multe perspective. Se spune că dacă câțiva oameni privesc același trandafir, fiecare trăiește o altă impresie: unul îl consideră floarea perfectă, altul apreciază doar coloritul, altul textura petalelor, alții observă și spinii sau faptul că floarea are porțiuni ofilite, sau crăpate, sau și-a pierdut polenul de pe stamine. Dar pe ansamblu, părerea poate fi unanimă: trandafirul este o floare minunată!

LA REVIEW „Și a fost întuneric, și a fost lumină. Și a fost ziua întâi” - scris de în rubrica Descoperind Israelul
mariana.olaru, 04.04.19 17:56»Dragă Alina, mi-a plăcut articolul tău, iar popasul literar prin acest loc plin de farmec, a fost ca sunetul unui ceas deșteptător care mă îndeamnă să mă scol repede și să pornesc la drum, ca să-l descopăr și eu aevea

Totuși m-aș fi bucurat dacă ne-ai fi furnizat măcar câteva date despre această minunată grădină, pe care, dintru început, luându-mă numai după nume, o localizasem hăt departe, prin Peninsula Italică. Aș vrea să știu cine a amenajat-o, cine o administrează, când a fost deschisă publicului și în general, care este istoria ei. Mulțumesc anticipat pentru un eventual răspuns

LA REVIEW I Giardini di Zoe [Banpotoc] - un loc desprins din povești - scris de în rubrica O zi în Simeria
mariana.olaru, 03.04.19 18:20»Nu știu cât contează pentru cititori, dar cred că se impune o mică corecție la cele afirmate de tine aici:
”Muntele Fericirilor (Har Ha Osher in ebraica) este locul unde se spune ca Isus, dupa ce a inviat, i-a intalnit pe apostolii sai si i-a indemnat sa devina ucenicii lui, in toate tarile si pentru toate popoarele lumii. ”

Potrivit Evangheliei după Matei 5.1-12, Fericirile au fost rostite de Isus nu după Înviere, ci la începutul activității sale mesianice, atunci când, alături de ucenicii săi străbătea toată Galileea, învățând, propovăduind Evanghelia împărăției și tămăduind orice boală și orice neputință care era în norod. Iar pentru acestea, i se dusese într-atât de mult vestea, încât ”după El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan”. ”Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; și după ce a șezut jos, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, a început să vorbescă și să-i învețe astfel: Ferice de... ”

LA REVIEW Muntele si Biserica Fericirilor - scris de în rubrica Descoperind Israelul
mariana.olaru, 14.03.19 17:13»@octaviann

Mulțumesc pentru vizită, pentru informații și pentru invitația demnă de avut în vedere dacă voi mai ajunge în Croația

LA REVIEW Vila Ivona, cu bune și cu mai puțin bune - scris de în rubrica Villa Ivona
mariana.olaru, 09.03.19 14:30»Mi-a plăcut review-ul ! Sincer, n-aș fi putut să trec în revistă atâtea repere demne de atenție spirituală sau doar turistică în Ierusalim, pe parcursul unui singur articol. Ce e drept, eu dau o mai mare atenție trăirilor sufletești și impresiilor intime, de multe ori subiective, decât ai încercat tu să faci pe parcursul acestui review. Dar nu contează, important este că ai reușit să deschizi paginile jurnalului tău de călătorie și să dai fiecărui cititor imboldul spre propria cunoaștere, mai profundă sau mai fugitivă, după cum e dorința și interesul fiecăruia.

Cu voia ta, am să fac câteva corecturi sau completări, după cum ți-e voia să le socotești:

-în Biserica Mormântului Maicii Domnului, cele două încăperi de pe dreapta, respectiv pe stânga scării de coborâre. găzduiesc doar paraclisele de închinare ale Sfinților Părinți Ioachim și Ana și ale Dretului Iosif, nicidecum mormintele lor.

- programul de vizitare a Sfântului Mormânt din Biserica Învierii este zilnic de la ora 4,00 la 19,00 în perioada de iarnă (octombrie-martie), respectiv 4,00-21,00 în perioada de vară (aprilie-septembrie). Sâmbăta noaptea Sfântul Mormânt nu se închide, ci e deschis pelerinilor pentru slujbele de noapte. Atunci poți avea șansa să te închini în liniște în fiecare paraclis sau altar și chiar să intri în Sfântul Mormânt, fără a fi zorit de slujbașii rânduiți pentru ordine.

-

inca din vremea cuceritorului Saladin s-a hotarit custodia bisericii sa fie exercitata de catre musulmani. Fapt continuat pina in ziua de azi. Astfel in fiecare dimineata d-l Waajeeh Nusseibeh deschide usile bisericii si le inchide seara la ora 19.

De fapt, este vorba de de o multiplă custodie: familia musulmană Judeh este custodele (păstrătorul) cheilor bisericii, iar familia Nusseibeh este cea care împlinește ritualul propriu-zis de deschidere/închidere a lacătului, după preluarea cheilor de la familia Judeh. La acest ritual participă activ și reprezentantul (paracliserul, sau gardianul, cum i se mai spune) desemnat prin înțelegere de una dintre cele trei comunități cu statut de custode la Sfântului Mormânt (greacă, armeană, franciscană), care e desemnat cu paza interioară a lăcașului. Acesta deblochează sau blochează, după caz, ușile pe interior, în prezența reprezentanților celorlalți doi custozi, apoi deschide/închide o fereastră din canatul drept al porții de intrare, coborând pe acolo o scară ce va fi preluată de reprezentantul familiei musulmane Nusseibeh. Acesta urcă pe scară și ajungând la nivelul lacătului, procedează la deschiderea/închiderea efectivă a acestuia. Deschiderea ușii o face paracliserul de servici de unul singur (un singur canat dacă deschiderea este una obișnuită), sau în comuniune cu portarul musulman (câte un canat fiecare, dacă deschiderea este una solemnă).

Niște fotografii de prin locurile pe care le-ați văzut nu ne arăți?

LA REVIEW La pas prin Ierusalim - scris de în rubrica La pas prin Ierusalim
mariana.olaru, 26.02.19 17:04»Foarte frumos review-ul și foarte frumoasă readucere aminte despre locurile pe unde și eu am trecut nu demult!

Dar ca să vezi cât de diferită este percepția noastră, a fiecăruia și cât de mult ni se deosebesc gusturile, trebuie să mărturisesc că Grădina Tea din Canionul Ihlara mie mi s-a părut cel mai kitschios și mai neîngrijit loc de popas din toate cele la care ne-am oprit, sau mai degrabă singurul de acest fel, în timp ce pentru tine a fost

un loc rupt din rai
Poate nu mi-ar fi părut chiar așa dacă n-ar fi plouat cu o zi înainte și totul acolo n-ar fi semănat cu un sărman sătuc de nomazi: mult noroi, mulți câini cerșetori, toate așternuturile de pe bănci îmbibate cu apă, mormane de rodii stricate abandonate din loc în loc. Vreo doi kilometri mai departe, în satul Belisirma se află o așezare asemănătoare, dar la momentul vizitei noastre mult mai curată și mai protejată de efectele ploii. Nici ea nu era chiar un colț de rai, dar arăta muuult mai primitoare și mai tentantă pentru a lua masa acolo.

În altă ordine de idei, cred că ați câștigat cu adevărat un loz câștigător, atunci când ați avut șansa să-l cunoașteți pe Jay. Înțeleg că în afara altor servicii binevenite, el a fost și cel care v-a facilitat achiziționarea celor două tururi de vizitare în Cappadochia. Ei bine, prețul lor (27, respectiv 24 euro) mi se pare cu adevărat un chilipir, dacă e să îl compar cu costul ce ni s-a perceput nouă la excursiile opționale. De exemplu, excursia de o zi doar în Valea Ihlara, începând cu Catedrala Selime și canionul Ihlara (pe jos, de la a doua intrare în vale- cea cu 300 de trepte- până în satul Belisirma, unde s-a servit și prânzul) a costat 45 euro de persoană! Asta înseamnă că pentru călătorii pe cont propriu în Cappadochia, este recomandabilă și absolut necesară cunoștința lui Jay .

LA REVIEW După 6 zile în Cappadocia, zborul cu balonul sau (și) altele? - scris de în rubrica Descoperă Cappadocia, o zonă magică
pagină generată în 0.0507969856262 sec

[C] Copyright 2008-2019 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată

Website Security Test