Ecouri — scrise de abancor; în 2019 SĂPT.41

abancor, 10.10.19 21:27»Nu am trimis către articolul ăla ca să plîngem de milă cuiva, ci ca să avem o perspectivă mai largă și ca să știm clar cum stă treaba. Și treaba stă așa: nu e încă în construcție niciun fel de stațiune, hotel sau ceva grandios, dar, din păcate, s-a dat deja autorizație de construire pentru o casă de vacanță. Asta e partea nasoală, pentru că e greu de anulat o autorizație.

Aș putea povesti mult despre probleme din astea, despre cum și cît durează să ataci în justiție un PUZ, sau să anulezi o autorizație de construire, dar nu e locul aici. Am fost de mai multe ori direct afectat de treburi din astea, de aceea le știu, din păcate încă din vremurile cînd nici nu prea aveai cu cine le discuta, pentru că păreau probleme ne-urgente. Din păcate, orașele noastre sînt distruse pentru următoarea sută de ani de lipsa de interes pentru urbanism, dar asta e altă discuție.

Anormalul a ajuns la noi normalitate. Deja oricine cumpără un teren fără să îl intereseze destinația și parametrii din PUZ, pentru că se știe că se poate apoi modifica PUZ-ul după bunul plac. E pentru ei de un firesc nechestionabil: vreau să fac un bloc, cumpăr un teren. Lasă că înălțimea maximă e P+2, schimbăm după aia PUZ-ul. Și cînd au parte pe alocuri de opoziția unor vecini, se miră că nu sînt lăsați să investească, are lumea ceva cu ei.

LA REVIEW Oare mai merită să sperăm? - scris de în rubrica Filozofări... turistice
abancor, 09.10.19 22:09»Am auzit și eu de isprava asta de la niște prieteni, pe urmă am și citit pe net, așa că m-am pornit și eu pe comentat, ca tot omu. Aș fi scris mai curînd, dar am un ghiveci de idei și am tot sperat că am timp să le ordonez. Nu mai aștept, că trece vremea, așa că iată răstorn și eu ghiveciul la nimereală.

Cred că pe oricine am întreba, ar prefera ca peisajul platoului să rămînă neschimbat, natural, necontaminat cu construcții.

Cu toate astea, nu pot să afirm că sînt din principiu împotriva oricărei construcții în natură. Că asta ar însemna să nu mai construim nimic, nicăieri.

În primul rînd, utilizez cu mare plăcere instalațiile de transport pe cablu și cabanele montane, în special iarna, la schi. Îmi convine faptul că Sinaia și-a extins domeniul schiabil în frumoasa zonă de platou a Bucegilor, unde schiorii au parte de unele dintre cele mai frumoase peisaje din țară (de pe pîrtiile de schi). Îmi convine că există o cabană unde pot opri la un vin fiert. Îmi convine că există o parcare unde pot lăsa mașina, ca apoi să pot face mișcare în aer liber, în natură. (Mă refer la parcarea din Sinaia, de la stația de gondolă).

În al doilea rînd, abia existența unei infrastructuri turistice poate duce la educarea „poporului”. Lumea vine, vede, înțelege...

Pentru că astea sînt cele 2 probleme ale compatrioților noștri: nu sîntem (în majoritatea noastră) un popor „umblat”, nu am „ieșit din sat, în lume”, așa că normal că nu știm să mîncăm cu furculița. Și 2: încă nu avem prosperitatea care să creeze o clasă de mijloc solidă și care să aibă și preocupări dincolo de masa de mîine și plata întreținerii iarna. Nu avem educația care să ne permită să identificăm ce e de nepermis (cum ar fi schimbarea planurilor urbanistice după voia investitorilor), asta după ce că oricum nu avem nici măcar preocuparea asta.

Ca și consecințe, avem și o administrație pe măsură: una dezorganizată, preocupată de postul și buzunarul propriu și lipsită de o cultură democratică. Culmea, aici sîntem cei mai „americani” europeni, dar venind din direcția cealaltă a democrației: marile idei trebuie născute și dezvoltate de public, de societatea civilă. Totul e lăsat la voia „pieței libere”. La noi se adună cetățenii și construiesc un spital, sau protejează patrimoniul național și monitorizează regulamentele de urbanism. De la guvern, primării, agenții și comisii nu prea ai la ce te aștepta.

Acu, despre cazul de față, strict tehnic vorbind, nu e nimic ilegal. În Parcurile Naturale se poate construi. În anumite condiții. Și, în mare parte, totul e la discreția primăriei, care în cazul de față, deși e vecină cu Sinaia, e în alt județ și e o comună incomparabilă cu Sinaia ca dezvoltare socială și edilitară. Și care are bineînțeles tot interesul să se dezvolte. Pentru asta, i-aș sugera să facă un parteneriat cu Sinaia și să extindă domeniul schiabil și pe teritoriul Moroieni, și să se abțină de la grandioase dezvoltări imobiliare, pentru care e destul loc în văi.

Altă chichiță: terenurile de acolo au proprietari. Dacă nu îi lași să își exploateze terenul atunci trebuie despăgubiți. Sigur, normal ar fi fost ca terenurile acelea să aibă pe vecie destinație agricolă - pășune. Și atunci știi clar ce ai cumpărat. Dar, venim iar la anormalitatea situației de la noi: pentru că acei cumpărători de pășuni au vrut să își facă case de vacanță acolo, a fost suficient să inițieze o schimbare de PUZ la primărie. Acum pot susține că le este îngrădit dreptul de folosință al terenului.

Evident, putem bombăni și jurnaliștii, care atrag atenția acum asupra unui PUZ adoptat în 2012. „O să se facă hoteluri, heliport, aoleu etc. ” De fapt, cum știe oricine s-a mai ciocnit de treaba asta, un PUZ trebuie să acopere o arie mai mare, și să reglementeze mai multe aspecte, dar asta nu înseamnă că tot ce e prevăzut acolo e proiectat și urmează să fie construit. Pe PUZ-uri din București apare autostrada de Brașov încă din anii 90, și în altă parte decăt s-a construit în final. Momentan un cetățean a început să își facă acolo o căbănuță de vacanță, legal. Restul e un alarmism tipic presei din ultimii ani, care e populată de jurnaliști inculți, fără cultura generală minim necesară ca să înțeleagă speța prezentată. Sau rău-voitori, căci scriu titluri și texte ambigue.

Așa că, pe scurt, ca să închei acest mesaj dezlînat la care scriu, cu pauze, de cîteva ore, sînt cîteva probleme:

1. pentru ce se poate milita, concret? (o dezvoltare mai cu atenție la mediu și mai ales la peisaj - din ce am văzut eu, de regulă, oripeunde am umblat, în golul alpin și pe platouri construcțiile sînt menținute la o densitate scăzută, spre zero - cabane, instalații de cablu și cam atît, vetrele construite de regulă sînt în văi; să fii atent la mediu e mai simplu, e o treabă tehnică; să protejezi peisajul e mai greu de definit, e o chestiune estetică, ține de preferințe personale, nu poți defini reguli stricte).

2. ce se întîmplă cu proprietățile private?

3. atenție la eventuale interese locale, să nu facem jocul unei primării, în „lupta” cu alta (conform obiceiului nostru, mai degrabă 2 primării sînt rivale decît colaboratoare).

Cred că oricine e preocupat poate ajuta, într-un fel sau altul, sponsorizînd sau fiind voluntar pentru fundațiile care se ocupă de mediu sau de urbanism. De la strînsul gunoaielor de pe platou, la monitorizarea actelor normative, măsurilor administrative și a regulilor de urbanism puse în discuție în primăriile vizate.

Haosul și lipsa unor decizii definitive se înțelege poate mai bine din articolul ăsta: adevarul.ro/locale/targov ... 4d1f/index.html

Uite și un articol mai cuprinzător decît știrile alarmante de la ProTV: romania.europalibera.org/ ... -/30173653.html

Ideea e că mai este destul timp, nu există niciun investitor care să construiască o stațiune pe platou. Deci, se pot elabora niște strategii care să țină cont de toate interesele.

LA REVIEW Oare mai merită să sperăm? - scris de în rubrica Filozofări... turistice
abancor, 09.10.19 19:23»O explorare aventuroasă și pasionantă prin savana valahă!

Foarte interesant a rămas în picioare pridvorul, și mai ales pisania, pesemne ajută faptul că e o singură bucată de piatră.

LA REVIEW Ruine în județul Dâmbovița – Văcărești (II) - scris de în rubrica Drumuri prin satele dâmbovițene
pagină generată în 0.0130660533905 sec

[C] Copyright 2008-2019 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată

Website Security Test