Muzeul Etnografic Split și parfumul tutunului vechi

TIPĂREȘTE

După ce am vizitat Muzeul Orașului Split, un alt loc pe care mi-am dorit să-l văd a fost Muzeul Etnografic din Split, unde cultura dalmată continentală este prezentată alături de cea puțin diferită, zona insulară. Situat și el tot în incinta fostului palat al lui Dioclețian, pot spune că a meritat, nu am pierdut timpul acolo. De fapt, dacă vrei să intri puțin în spiritul locurilor pe care le vizitezi, un popas la muzeele de acest gen este absolut necesară.

Probabil vă amintiți din articolul meu despre palatul lui Dioclețian dar și din recentul articol al colegului Zlatna, despre descrierea locului așa cum se prezintă azi vizitatorului. Vă spuneam în articolul meu că zona privată a apartamentului imperial, cubiculum, cele șase dormitoare, s-a distrus aproape în totalitate. Ei bine, la ce a rămas din acest apartament, începând cu sec. IV s-au adăugat noi ziduri iar prin sec. XIV familia de nobili Božičević-Natalis, majoritate umaniști, familie care a avut un rol important în administrația orașului până la jumătatea sec. XVIII când ultimul urmaș a decedat, a ridicat palatul care azi le poartă numele. Și aici, în acest palat renovat de curând se află Muzeul de Etnografie Split.

Muzeul se deschide vizitatorilor cu ce a rămas din biserica Sf. Andrei de Fensetris construită în sec. VII într-unul din dormitoarele personale ale lui Dioclețian.

Muzeul prezintă cronologic arta populară în costume, obiecte de uz casnic, instrumente muzicale, unelte agricole, toate din zona continentală și insulară. Deosebite sunt costumele populare cu lucrătura lor ce seamănă pe undeva cu cea românească din diferitele noastre provincii istorice, mai mult din zona sudică unde au trăit turcii. Cămășile, fotele, brâiele, ilicele croate sunt lucrate cu fir de mătase iar ornamentele sunt nu doar din mărgele ci și cu scoici. Practici, economi și adevărată artă din partea lucrătorilor!

Expoziția permanentă a acestui muzeu este amenajată în sălile largi, pe două nivele la care se adaugă o cameră de orășeni din sec. XIX și început de sec. XX, cu o bucătărie rustică amenajată cumva în podul clădirii. Impresia generală este de un muzeu plăcut, cu spații largi între exponate și cu dotări moderne din care unele fac totuși notă discordantă cu exponatele. Costumele populare sunt superbe, destul de sofisticate unele, cred că destul de greu de purtat, în special cele femeiești. Nici podoabele nu sunt mai prejos, multe dintre ele ar fi perfecte și astăzi. Zona dedicată dantelelor este cea care m-a atras. Îmi dorisem să ajung în insula Pag și să văd cum se lucrează celebra dantelă de acolo, meșteșug care a fost reluat de când turismul a înflorit în zonă și care aduce bani frumoși celor ce vând. Dar nu am avut timp pentru insulă așa că m-am mulțumit să admir doar produsele finite expuse aici. Parcurgând sălile muzeului poți admira obiectele expuse pe colecții: arme antice, turcești și moderne, apoi costumele populare speciale pentru jocurile și dansurile tradiționale de sărbători, zona obiectelor casnice, textile și costume populare ale zonei de coastă, costumele purtate de oamenii obișnuiți în zona urbană și suburbană, bijuteriile populare folosite obișnuit de locuitoarele insulelor și a coastei dalmate, ustensile folosite în agricultură dar și pentru diverse munci pe lângă casă, o cameră a unor orășeni obișnuiți dar și o bucătărie cu de toate, inclusiv o răzătoare sofisticată, probabil străbunica mult mai simplei răzătoare Borner.

La vizita noastră era perioada a ceea ce la noi este școala altfel, deci mulți elevi aduși în vizită, atrași cel mai mult de colecția de jucării de acum un secol și de cea a modului de a crește puii de om, de a-i hrăni, trata și distra. Erau mulți dintre ei surprinși de modul simplu în care înaintașii lor și-au petrecut copilăria cu jocuri în aer liber. A fost plăcut să le surprind inocența chiar dacă nu-i înțelegem ce vorbeau.

Aceasta expoziție permanentă se mai mărește din când în când cu exponate noi dar din păcate se și retrag exponate de mare valoare pe care le vezi pe pliant sau filmele de prezentare iar în vitrine locul e gol. Este totuși un loc plin de culoare, interesant și pot spune vesel.

La parterul clădirii se organizează mereu expoziții cu teme interesante din cultura Croației dar și a întregii lumi cum a fost cea intitulată Ibn Battuta Travel, despre viața și drumurile celui mai mare călător medieval (am răsfoit cartea expusă la magazinul muzeului). Urma o expoziție pe care mi-ar fi plăcut să o văd după cum arăta reclama, “Africa cu Goran Jovic”, expoziție ce urma să o înlocuiască pe cea prezentă în luna mai, despre istoria tutunului, “Smoke”. Despre tutun, deși nu sunt fumătoare - și nu regret asta- am mai scris la articolul dedicat Kavalei anul trecut. Îmi place să vizitez muzee cu această temă și la un moment dat mă gândisem să scriu despre istoria acestei plante și folosirea ei, este fabuloasă, dureroasă în unele momente ale istoriei dar și hilară. Expoziția de aici începe prin a povesti despre plantele de tutun și cum au fost folosite în ritualurile amerindienilor, cum a ajuns în Europa și China, cum europenii au declarat-o herba sancta și herba panacea, despre ceremonia de purificare “ I-ni-pi” când se adresau cereri Marelui Spirit - era chiar instalat și un cort autentic vechi din Lakota. Apoi o secție era amplu dedicată perioadei de fiscalizare masivă a producției și comercializării tutunului din zonele Slavoniei și Dalmației în comparație cu restul Europei. Interesantă zona unde se descriu influențele tutunului asupra politicii europene și mondiale, a războaielor, în viața femeilor și a politicienilor iluștri, scene celebre cu fumători în filme, prohibiția și multe altele. Ce n-am întâlnit la alte muzee despre tutun și nici pe net atât cât am citit eu, limbajul fumătorilor! Interesante și amuzante codurile dintre amanți sau serviciile secrete! Din păcate era doar o expoziție temporară, cred că una permanentă ar fi fost de mare succes.

Ideea organizării unui astfel de muzeu aparține directorului unei școli, inginerul arhitect Kamilo Tončić, în anul 1906. Adună material din zonă, organizează colecțiile în școală apoi în 1910 deschide aici la Split primul muzeu etnografic din Croația și al cărui administrator avea să fie până în 1944. Clădirea care l-a adăpostit până în 2004, deci cam 90 de ani, este vechea primărie medievală a orașului aflată în Narodni Trg / Piața Poporului. În 2004 se mută în clădirea unde este și azi, special renovată și transformată pentru acest muzeu.

Muzeul se află pe str. Vestibula nr. 4, la sud de Peristil și de zidurile care dau spre mare și este bine marcat pe hărțile turistice locale. Programul de vizitare este diferit iarna și vara, în plin sezon este de la 9 la 20 dar duminica doar 9 - 13, iarna este închis în această ultimă zi a săptămânii. Taxa de vizitare era în mai 15 kn și fotografiatul a fost gratis. Dacă se plătește separat pentru expozițiile temporare nu pot spune. La momentul vizitei mele bietul muzeograf era prins între două turiste obositoare, una indignată că flăcăul vorbea doar engleza și ioc franceza, alta se băga în vorbă doar în germană așa că în agitația creată m-am ales și cu ghidul pe care nimeni nu mi-a spus că trebuie să-l returnez la ieșire, de fapt câteva foi xeroxate.

Muzeul Etnografic Split merită un popas, mai ales că are un locușor pe care nu-l indică nici un ghid dar de unde poți privi de sus acel Oculus al palatului lui Dioclețian. Există și o ieșire pe terasa rotundă din jurul Oculus dar din motive de securitate e folosită numai pentru anumite grupuri de vizitatori.

Cred că am povestit în vara asta despre aproape toate locurile pe care le-am colindat în Split. Zona istorică este interesantă, misterioasa seara, este un loc ce merită vizitat o dată-n viață. De mai multe ori m-aș duce totuși la Zadar!

Webmaster, te rog dacă se poate youtube Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI