Hotel Bellevue, Plitvička Jezera

TIPĂREȘTE

De când scriu pe AFA, nu descrierea hotelurilor și a restaurantelor este pasiunea mea dar, asemeni tuturor călătorilor - turiști sau cu diferite interese - de fiecare dată când merg undeva, caut informații despre tot felul de lucruri - bani, transport, cazare, masă, obiceiuri locale, etc - așa că sunt și anul acesta conștiincioasă și vă descriu locurile pe unde am poposit, poate unora vă sunt de folos. Acum, după vacanță, îmi propusesem să combin puțin cazările cu obiectivele vizitate. Așa am început de altfel. Acum câteva zile însă m-a sunat cineva să mă întrebe despre cazarea de la Plitvice și după câteva minute de discuții: “ scrie tu articolul să-l citesc și eu când pot! ” Un alt mesaj de la cineva care dorește să se cazeze în Split m-a convins să scriu întâi despre toate locurile unde am înnoptat și apoi să trec la acele povești dragi mie. Azi “onorez” prima comandă, cazarea de la Plitvice.

Când am făcut traseul definitiv pentru vacanță, am ales să vizităm și parcul național Plitvice, fiind în drumul nostru, între Zagreb și Zadar. Ne-am dat seama că vizita nu este chiar așa ușoară, citisem tot ce s-a scris aici pe AFA despre această zonă frumoasă, așa că am căutat un loc de cazare cât mai aproape de una din intrările în parc. După multe tatonări, după schimbări de planuri și mult timp petrecut în fața calculatorului, am reușit să prind la data agreată de noi, o cazare de o noapte la hotelul acesta, așa că am anulat imediat rezervarea de la celălalt hotel aflat la poarta 1 a parcului, cazare care era mult mai piperată la preț.

Cazarea la hotel Bellevue era după programul obișnuit, adică începea la ora 14. Noi am plecat din Zagreb în așa fel încât aproape de ora 11 să ajungem la Plitvice. Drumul fără probleme, ajungem în zona parcului și după ce-i arătăm celui de la barieră rezervarea, tragem mașina în parcarea hotelului, pe locul cel mai apropiat de intrare căci un alt turist tocmai pleca (la intrarea spre hotel, bariera a fost doar ziua, cred că pentru a împiedica turiștii fără cazare să ocupe parcarea și să evite plata celei de la parc). La recepție am prins un moment mai liber și facem repede formalitățile, primim un bilețel cu numărul camerei a cărei cheie urma să o avem la ora 14 cel mai devreme. Plata urma a se face la plecare.

După câteva ore frumoase dar obositoare prin parcul Plitvice, revenim la recepție, primim cheia și ne urcăm în camera repartizată, la etajul 1.

Pentru a ajunge la cameră, a trebuit să trecem prin restaurantul hotelului, să coborâm și să urcăm câteva trepte. Coridorul este mochetat complet, bună treabă căci de dimineața până seara la acest hotel era un curs aproape continuu de turiști de toate națiile, de toate culorile, majoritatea trăgând de câte un troller.

Camera a corespuns celor văzute pe pozele de pe Booking.com. Se intră în holul mic, primul este cuierul cu oglindă și suport de valiză, corp comun cu șifonierul masiv unde am găsit pături de rezervă. Opus cuierului este baia.

Camera bună, nu exagerat de mare dar curată, cu o mochetă bună ce părea recent schimbată. Două paturi apropiate, lenjerie albă și destul de nouă, perne câte două și o pilotă subțire pentru fiecare. La fiecare pat câte o veioză, priză și o mică policioară pentru lucruri măruntei.

Un mic birou și un scaun completau mobilierul, acesta avea totuși un aspect învechit dar fiind în bună stare, nu ne-a deranjat. Televizor destul de bun, cam micuț, cu ceva programe dar nu în număr mare. Wi-fi a fost excelent, n-am avut nici un fel de problemă deși a doua zi am auzit niște plângeri de la alte camere.

Din cameră se poate ieși pe un balcon micuț dotat doar cu două scaune - la noi unul rupt și unul bun. Camera noastră avea vederea spre pădurice, spre drumul ce duce la parc. Dimineața, înfășurată într-o pătură, mi-am băut cafeaua mea pe balcon și am primit cu drag primele raze de soare printre brazi și în triluri de păsărele. Dar și admirând japonezii care deja făceau gimnastică sau își încheiau plimbarea de dimineață și veneau spre restaurantul ce urma să se deschidă pentru micul dejun.

Baia nu foarte mare însă curată deși setul ceramic era diferit la culoare, probabil ce s-a spart s-a înlocuit cu ce a fost ușor de găsit. Dușul cu cădiță de fontă, perdea cam micuță, consumabile suficiente și bune, chiar foarte plăcut parfumate. Am găsit un uscător de păr bun, priză, pahare de unică folosință și nu de sticlă, prosoape moi și suficiente, 3 de fiecare. Am avut apă caldă permanent iar noaptea s-a dat căldură ceea ce a adus un plus hotelului.

În prețul camerei intra și micul dejun. Soțul nu a vrut să vină de data asta, mai ales că știa din comentarii că este sărac. Așa a fost, cel mai prost mic dejun pe care l-am avut nu anul acesta ci de foarte mult timp. Am ales cu greu singura, unica prăjitură de pe platou și un pahar cu suc, am luat și două fructe, pere! , singurele existente. Oferta era cam așa: ou fiert dacă cereai și așteptai să se facă, o omletă gata expusă dar rece, crenvurști cam ciudați, puțină brânză și pâine destul de tărișoară, probabil să contracareze efectul perelor oferite dimineața. Margarină și nu unt plus doze unice de cremă de alune. Laptele se terminase așa că degeaba erau cereale, cafeaua avea o culoare ciudată - oricum o aducea cineva doar dacă o cereai tu - despre sucul de portocale ce să spun, cred că avea apă din cascade! Nu roșii, nu castravete sau ardei ceva, nimic. Un cuplu de tineri văzând că aleg doar foarte puțin, mi-a făcut semn de la distanță că am uitat dozele de cremă. De fapt, le doreau ei așa că le-am dat de înțeles că pot lua porțiile a două persoane, m-am ales cu mulțumirile când au trecut spre o masă afară. Atunci am înțeles de ce recepționera de seară, când am întrebat dacă putem mânca la restaurantul propriu, ne-a recomandat un altul în apropriere.

După așa mic dejun foarte rapid, dacă tot aveam portmoneul cu mine și tocmai ochisem momentul când grupul de japonezi pleca, am plătit cazarea. Am plătit cu cardul, nu am avut probleme ca la următoarele cazări. Și m-am orientat bine, la plecare holul recepției era iar plin de turiști care plecau și care deja veneau să facă check-in. Hotelul a fost ocupat complet în noaptea aceea și bănuiesc că așa este în toată perioada de vară.

Hotelul funcționează din 1963, a fost închis în perioada războiului de la sfârșit de secol 20. A suferit distrugeri mari în timpul luptelor - știți probabil că primii morți croați au fost la marginea parcului Plitvice - reparat după deminarea zonei a reintrat în circuitul turistic ca parte a administrației parcului.

Alături de intrarea principală este un atm și o sucursală a unei bănci croate unde se poate face și schimb valutar, sucursală ce deservește nevoile turiștilor. La 300 m de hotel este intrarea 2 în parc, intrarea 1 este la aproape 3 km, noi am folosit desigur intrarea 2. La 100 m de hotel se află un restaurant, la care am mâncat bine și unde se poate plăti cash sau cu card. Restaurantul acesta are și o linie de plimbă tava care funcționează ziua, de fapt intrarea este prin acea sală. Sunt două restaurante apropiate de hotel așa că nu este problemă cu cina sau prânzul.

Seara am făcut o plimbare prin zonă, plăcută mai ales că după o zi foarte caldă se lăsase o răcoare destul de accentuată dar parfumată de coniferele din jur.

Prețul cazării a fost cam măricel dar zona dictează, plus că ce era esențial am primit, adică o cameră curată și caldă noaptea, o baie bună, parcarea supravegheată și aproape de hotel, apoi distanța mică față de intrarea în parc, plus multă liniște și aer curat, doar un ușor și plăcut zgomot al cascadelor în depărtare.

Webmaster, te ro să atașezi dacă se poate youtube = ADPl6jn0siI / Hotel Bellevue

Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 1262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI