Dubrovnik Ragusa - arta Dalmatiei

TIPĂREȘTE

DUBROVNIK

Dubrovnik, in traducere libera „dumbrava” este un oras cetate asemanator La Valettei. Orasul, denumit Ragusa, in italieneste era in evul mediu cetate-stat, incercand sa rivalizeze cu Venetia in lupta pentru controlul comertului maritim in Marea Adriatica.

Vasul ancoreaza in larg, aceasta este croaziera cu cele mai multe transferuri efectuate cu barcile de salvare. Din larg se distinge un zid de aparare ce inconjoara tot orasul, avand numeroase turnuri de control. Ghidul, nascut crescut in Dubrovnik, ne preia de la debarcare, se prezinta, dupa care incepe sa laude orasul, care dupa el e cel mai cel mai din univers. Sigur e bine sa fii patriot, dar sa ai si un mic simt al masurii. Ne povesteste de orasul care s-a numit Ragusa, ca pe aici au fost jumate slavi, jumate italieni la un moment dat, dar italienii s-au retras in peninsula si uite asa a ramas orasul lor. Nu prea sufla o vorba de faptul ca orasul a inflorit si s-a dezvoltat tocmai pentru ca era predominant italienesc. Strabatem la pas orasul vechi, care nu are mai mult de 1 km, si ne urcam in autocar. Mergem pe coasta, chiar pe margine, serpentinele fiind o idee ametitoare, mai ales ca daca te uiti in jos, ai impresia ca ai cazut in prapastie. Trecem pe langa point panorama view, dar ghidul ne calmeaza. Mergem pana cand o sa intalnim o intersectie unde putem intoarce autocarul, apoi oprim pentru poze. Inainte de intersesctie, ghidul ne arata un un deal. Zice: „ Acolo e Bosnia” . Fara granita, fara sarme, fara nimic.

La punctul de oprire panorama este intr-adevar splendida. Orasul cetate se vede intr-un lateral, iar in fata este o insula impadurita, aparent nelocuita. Apa are reflexe bleu ciel. Pozele ies extraordinare, suntem la cateva sute de metri deasupra apei, aproape de creasta. Insula din apropiere de oras functioneaza ca o gradina botanica. Este locuita de cateva persoane care se ocupa de intretinere. Se poate vizita fie acostand cu iahtul, cum se intampla chiar in fata noastra, fie cumparand o excursie cu o ambarcatiune mai mare, excursie ce dureaza o ora si jumatate de navigatie si cateva ore liberi pe insula. O luam inapoi spre orasul vechi.

Partea noua din Dubrovnik este curata, intretinuta si placuta. Bloculetele sunt rare si nu depasesc 4-5 etaje, dar intalnim si hoteluri mai spre 10 etaje. Majoritatea covarsitoare a constructiilor o reprezinta vilele individuale, cu curti destul de generoase, nu inghesuite asemeni cartierelor bucurestene mai noi. Poluatia nu depaseste 50. 000 de locuitori dar, desi este un oras mic, a dat culturii croate cativa poeti si scriitori renumiti pe plan national. Numele lor, fireste nu l-am retinut.

Intram in orasul vechi si o parte a grupului se aseaza la coada in soare pentru a cumpara bilete sa viziteze zidul vestic de aparare. Este foarte cald, iar coada este drept in soare, preferam sa ne asezam la o terasa pentru o cafea. Nu avem decat euro, iar chelnerul face un schimb valutar mai ceva ca pe Lipscani prin anii 90. La oficial, dupa cum aveam sa aflam mai tarziu, cursul era undeva la 7. 50 Kuna, moneda croata, pentru 1 euro. Chelnerul valutist, ne schimba undeva pe la 6. 30 Kuna per euro, astfel ca mai trage un bacsis in buzunar, dar nu-i bai, 4 cafele si 4 sucuri au costat vreo 17 euro.

Dupa ce se termina de vizitat zidul de aparare marginit de steagurile Croatiei, mergem sa vizitam o biblioteca de cateva sute de ani si o farmacie. De ce farmacie? Pentru ca este cea mai veche farmacie privata din Europa, asa se mandreste ghidul. Desigur arata ca o farmacie normala, numai ca functioneaza in curtea interioara a unei cladiri vechi, vis-a-vis de biblioteca. Ultima oprire este la cea mai veche biserica din Dubrovnik, dar vizita este doar exterioara.

Ne raman cam 2 ore pentru plimbare prin oras. Intram in diverse magazine, inclusiv de haine, dar preturile sunt in medie de 1, 5-2 ori mai mari decat in Bucuresti. La suveniruri cu greu am gasit un magnet sub 6-7 euro, adica cu 4 euro si nu era chiar cel mai urat. Restaurantele afiseaza oferte speciala, de nerefuzat si te invita sa gusti specialitatea croata Plescovita, un fel de carne tocata cu cartofi prajiti, la „incredibilul” pret de 39 de euro de persoana. Si sa nu uit, avem inclusa si o apa plata. Deci, gratis, e inghesuiala mare la masa.

In rest, orasul este foarte foarte frumos, este o adevarata placere sa te plimbi pe stradutele inguste placate cu granit, este un adevarat monument de arhitectura. Atentie mare insa la preturi, sunt foarte mari totusi in raport cu ceea ce se ofera, mi se pare anormal ca un sejur sa fie mai scump decat in Venetia de exemplu.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 3609 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI