[In drum spre] Zadar, destinatie de vis!

TIPĂREȘTE

Prietenii mei soferi croati mi-au zis clar, du-te acolo si nu vei regreta, du-te in nordul Croatiei in orasul statiune Zadar si nu-ti va parea rau, pentru ca acolo este mai ieftinache la aceeasi calitate ca–n sud, ai ce vizita pentru ca orasul vechi este impresionant, ai unde sa faci plaja, Zadar fiind unul dintre cele mai reusite orase ale Croatiei.

Asta a fost inceputul vacantei mele, inceput continuat cu rezervari de apartamente (fiind 4 persoane), cu cititul de pe aici a cateva zeci de impresii despre Croatia, de facut rute, schimbat rute, de fapt asa cum ar proceda oricare dintre noi pentru ca vacanta lui sa decurga asa cum si-a planificat. Am plecat din Calarasi la ora 4 intr-o dimineata racoroasa de August, incarcati cu toate necesare, cu vocea Ioanei in gps de i-a auzit urechile vrute si nevrute si cu multa exuberanta.

Aveam de parcurs aproximativ 850 km pana in Zlatibor-Serbia, o statiune sarbeasca de mai mare frumusetea situata cam la 1000 de metrii, unde ne facusem rezervare pentru o oprire intermediara in drumul nostru spre Adriatica. Drumul prin Romania, fara evenimente, doar acceleratia mai apasata putin, pentru a compensa viteza in limita legala de 80 km/h de pe teritoriul Serbiei (in afara localitatilor), frica justificata prin ceea ce citisem pe diverse forumuri, precum ca politia din statul vecin si prieten este foarte drastica, iar amenda iti sare tam nesam in fata masinii.

Dupa ce am trecut granita pe la Portile de fier 1, am luat-o cantand pe riviera sarbeasca a Dunarii, drum spectaculos pe langa fluviu, cu urcusuri si coborasuri, care face toti banii, cat si indemanarea ta de sofer. Dar era d’abia inceputul!

Am schimbat euro in dinari pentru a avea si noi de –o inghetata, ele sotia si prietena baiatului meu, de-o bere, el fi-miu, si de-o bere fara alcool eu (spre supararea mea), soferul.

1 euro = 115 dinari.

Benzina = 5,8 lei dupa calculele mele

Ora Serbiei = cu 1 ora in urma, daca in Romania este ora 12, in Serbia este ora 11.

Si da-i bice pe drumuri mai slabute ca ale noastre, fara gropi, dar peticite, ca si cum s-a cautat sa se acopere in fuga urmele razboiului peste care au trecut cu capul sus acest minunat popor.

Ioana (gps-ul) ne-a indrumat intr-un final catre Zlatibor, sub o ploaie torentiala ce ne-a intins nervii la maxim, speriati fiind (pentru ca trebuia sa urcam pe niste pante abrupte in cautarea cazarii) de poisibilitatea ghinionista ca puhoaiele sa ne ia masina la vale, asa cum vazusem in stirile de groaza pe care tot la dau astia pe la PROTv.

Am oprit masina pe partea dreapta asteptand ca ploaia sa se opreasca, am sunat la vila unde aveam rezervarea, tipa de acolo fff amabila a trimis un taxi dupa noi, ca imediat sa ne si vedem urcati fara griji in apartamentul ca-n pozele de pe booking. Ce pot sa zic!!? Ca i-am oferit mai mult rusinat, 5 euro tipei de la receptie pentru gestul de a trimite un taxi ca sa ne recupereze dintre nori, ea luandu-i cu chin cu vai.Ca apoi ,spalati, coafati, si obositi, sa coboram la o bere in barul de la receptie, aceeasi tipa refuzandu-ne plata consumatiei in contul celor 5 euro, ea facandu-mi subtil cu ochiul !!?

Ce sa zic!!? Ca apartamentul cu doua dormitoare, cu living, si cu dotari de inalta calitate, care a costat pentru 4 persoane doar 70 de euro, ne-a lasat masca, ca peisajul care ni se oferea de la balcon era halucinant de frumos, ca piscina era inchisa la 10 seara spre nemultumirea mea, ca aste toate la un loc ne-a facut sa ne promitem ca vom veni aici pentru a ne odihnii cateva zile!!? In Zlatibor, Serbia!

Dimineata, la drum, ne astepta Sarajevo, urmatorul popas dar doar pentru 2 ore ca-n programarea facuta de mine, asa doar pentru a ne umfla burtile cu ceva haleala si a ne uita putin prin centrul orasului. Deci din Zlatibor pana-n Sarajevo, munti si iar munti, serpentine, condus cu atentie, respectat reguli de circulatie, ocolit cu indemanare o echipa a politiei sarbesti (am pus frana din greseala, pentru a ne uita la un panou cu directia de mers). Trecut granita in Bosnia-Hertegovina fara probleme, vamesul bosniac, parca sa zic ca s-a uitat mai in sictir la noi sugandu-si in acelasi timp o masea cariata. Romanski? ok!!

1 euro = 2 marci convertibile

Benzina = ~ 5,8 lei

Sarajevo, impresie placuta inca de la intrare, oras asezat pe coline, curatenie in jur, centrul lor ceva in genul centrului vechi al nostru pastrand proportiile, un oras intr-un amestec de culturi (am vazut si multi musulmani cu sotiile ascunse din cap panan-n picioare) si tineri simpatici plini de tauaje.

Am mancat relaxati mancare specifica de-a lor , adica ceafa cu cartofi prajiti, pizza, carnati de supermarket facut la gratarul lor electric (de, eram in centrul civilizat), facand ici colo cateo poza, iar o bere fara alcool cum ii sta bine unui sofer, ca apoi iar la drum. Si tot prin munti, spre Mostar!

La Mostar am ajuns dupa amiaza, cu gandul sa vizitam rapid Stari Most, podul construit de otomani si bombardat pena la distrugere tocmai de croati, dar refacut complet in 2004. Citind inainte istoria Mostarului, m-am cutremurat de mi sa facut pielea de gaina si m-am intrebat retoric cum de-n secolul 21 in Europa civilizata exista inca atata ura intre oameni. Calcand pe el, trecand raul Neretva din partea unde traiesc croati in partea unde bosniacii sunt majoritari, m-au cuprins emotiile, si numai bucuria familiei mele m-a determinat sa uit repede de ele. Am trecut rapid la mancat de inghetata pe bat , la cafea facuta la ibric si la cumpararea de mici atentii pentru cei de acasa .

Si cum kilometrii pe care ii mai aveam de parcurs pana-n Zadar ne presau nemilosi, am luat-o la drum rapid, nu inainte de a baga ceva benzina cu plata la pompangiu fara bon fiscal, si nu inainte de a mai bea o cafea turceasca ce ne-a pacanit urechile dar care (fara misto) ne-a revigorat ca si noi nascuti.

Intrarea in Croatia pe la Metkovic pe sosea dreapta ca-n palma, pe sub mandrete de curcubee, doua la numar.

Kilometrii ii lasam in urma aievea, sofam lejer pe drumuri europene, admiram altfel de peisaje in care muntii calcarosi gen Dobrogea la noi si vegetatie mediteraniana in care smochinii si maslinii erau la ei acasa, ne incantau privirile. Autostrada pe care am intrat ne-a lasat masca, autostrada printre munti care ne-a facut sa ne intrebam de multe ori “ ai nostri de ce nu sunt in stare de asa ceva? ”, autostrada cu multe tuneluri luminate, semnalizate, aerisite cu ventilatoare uriase, autostrada ce ne-a dus intr-un final la destnatia finala, Zadar, orasul statiune din nordul Croatiei, in care urma sa ne petrecem vacanta mult visata.

Intr-un alt rewiew, continuarea.

---

VIZUALIZĂRI: 3228 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI