Drumul spre Cap Nord trece prin Tarile Baltice

TIPĂREȘTE

Totul a plecat de la un vis: acela de a ajunge la Cap Nord – la capătul lumii. Un vis care după 4 ani de planuri, de insistențe, de gânduri … a ajuns sa devină realitate. Deși soțul a fost de la bun început neîncrezător, anul acesta de ziua mea mi-a spus: Dacă vrei la Cap Nord, atunci mergem anul acesta sau niciodată! Și am început sa scot de la naftalină toate planurile, toate hărțile, am început să socotesc distanțele dintre orașe, sa caut rezervări, să fac calcule … eram în al nouălea cer și de abia așteptam sa vină sfârșitul lui mai să plecăm.

…. și pe 23 mai, într-o joi, pe la ora 08.00 dimineata am plecat din Vâlcea pe direcția Oradea-Borș-Debrecen- Rzeszow -Warsaw. Drumul urmărește autostrada prin Ungaria, apoi prin Slovacia prima jumătate a distanței este tot autostradă, după care renumitele stațiuni montane din Munții Tatra Înaltă și Tatra Joasă au rămas undeva în stânga direcției noastre de mers, traseul spre Varsovia continuând pe drumuri naționale, frumoase, asemănătoare celor din țara noastră. Țin să menționez că am văzut nenumărate tir-uri și pe această rută (mai scurtă spre Varșovia), care traversează sate cu camere de radar. Slovacii și polonezii în general respectă limitele de viteză, dar eu am ținut aproape de un BMW X5 cu numere de Polonia, care mergea destul de tare, astfel încât timpul scos în ciuda limitelor de viteză a fost foarte bun. Oboseala ne-a cuprins în cele din urmă pe seară, astfel că am oprit la intrare in Rzeszow, unde am găsit un hotel draguț (aprox. 45 Eur cu mic dejun inclus). A doua zi dimineața am plecat spre Varsovia, unde vremea ne-a dat planurile peste cap. A plouat întruna, o ploaie rece și măruntă care totuși nu ne-a împiedicat să vizităm:

-orașul vechi, distrus in cel de-al doilea război mondial aprox. 80-90% și reconstituit în întregime;

-statuia micii sirene, simbolul orașului situat într-o piațetă boemă,

-castelul regal, care și el face parte din patrimoniul UNESCO și alături coloana lui Sigismund III Waza,

-palatul prezidential în fața căruia potopul de ploaie se întețea și cum pe margimea trotuarului erau vânzători ambulanți care vindeau… ce credeți? ... evident: umbrele! … iar noi eram amândoi zgribuliți sub o umbrelă cam șubredă și micuță… în fine, soțul mi-a cumpărat drept suvenir o umbrelă cu 40 zloți.

-am urmat aleea pietonală până am ajuns la un mormânt care comemorează soldații necunoscuți căzuți în război. Mormântul este situat sub arcada palatului Saski, palat distrus în cel de-al doilea razboi mandial, iar pe mormânt tronează o flacără care nu se stinge niciodată și care este păzită, iar noi am nimerit chiar la schimbarea gărzii;

-am plecat cu mașina apoi spre Palatul Lazienski, dar din păcate odată ajunși în parcare nu am putut plăti nici cu euro :) nici cu cardul, și întrucât ploaia nu ne dădea pace, ne-am continuat turul orașului cu mașina;

-din mers am văzut Palatul Culturii si Stiintei, cunoscută ca cea mai înaltă clădire din Polonia.

Dacă la ora prânzului când am intrat în oraș traficul era destul de lejer și până în centru am facut 20 min, la întoarcere spre American House Hennela (165 zloti camera dublă cu mic dejun) am făcut peste 2 ore, în momentul în care am ajuns în cameră am căzut lați de oboseală de parcă venisem pe jos din centru. Sincer la întoarcere m-am simțit ca în București:(.

Sâmbătă dimineața ne-am urcat în mașină și am plecat pe ruta Riga-Tallinn-Helsinki, traversând Lithuania (nivel scăzut de trai, case rare și amărâte, mașini vechi), apoi Letonia, nivelul de trai mult peste lithuanieni și nu în cele din urmă Estonia.

În Letonia am trecut invetabil prin Riga, o capitală draguța, cu drumuri proaste. Noi am intrat in Riga undeva spre 7 seara, orasul era liber. Mai intai am intrat in Piata centrală, acolo ne-a indicat GPS-ul un punct de informare turistică, de unde ne-am și procurat o hartă. Orașul nu este foarte mare și obiectivele sunt destul de bine grupate în centru. Noi nu am mers pe jos, ci tot cu mașina până pe malul raului Daugava care se varsă în Marea Baltică prin golful Riga. Acolo am lăsat mașina în parcările gratuite de vineri după 19.00 până luni dimineața. Am admirat podul peste raul Daugava, apoi în apropiere am văzut într-o gheretă un pescar în mărime naturală, considerat potrivit legendelor fondatorul Rigăi… se spune că pe vremuri pe malul raului trăia un pescar foarte inalt si bine făcut, care ducea oamenii de pe un mal pe celălalt, fără nici-o problemă prin apele învolburate ale râului. Într-o noapte a auzit scâncete de copil mic și deși era furtună afară și ploua, și-a luat inima în dinți și a scăpat de la înec un bebeluș, care nu se știe cum a ajuns în râu. La întoarcere spre cabana lui pescarul a simțit cum bebelușul începe să fie din ce în ce mai greu, brațele îi tremurau, dar el cu riscul de a fi înghițit de ape nu a dat drumul bebelușului și au ajuns teferi pe malul râului. De oboseală pescarul a adormit cu bebelușul lângă el, iar în dimineața următoare când s-a trezit, lângă el în locul bebelușului pescarul a găsit doar bani de aur, bani folosiți pentru ridicarea orașului Riga.

Am colidat apoi pe străduțele mici și înguste, am zărit Catedrala, Piața centrală – cu un aer boem, unde avea loc un concert de muzică clasică, statuia libertății aproape de centrul istoric, monument ridicat în memoria soldaților morți în războiul de independență din 1918.

Deși era ora 21.00 parcă ziua nu se lăsa dusă, iar întunericul nu îndrăznea sa pună stăpânire peste oraș. Am pornit din nou la drum spre Tallinn unde ne astepta îmbarcarea pe ferryboat spre Finlanda. Drumul Riga-Tallinn, aprox. 300 Km, este drum drept, cu o singură bandă de mers pe sens, care străbate păduri mici și cu cât înaintam spre Tallinn parcă timpul se oprea în loc. Aveam impresia că începe să se lumineze de ziuă, nicidecum că se apropia ora 22.00. La un moment dat soarele a căzut la propriu în spatele copacilor de pe marginea drumului, încât am avut senzația că pădurea întreagă a luat foc. La Tallinn am ajuns în jurul orei 01.00 noaptea, l-am traversat fugitiv căci eram obosiți și am ajuns în port. Am plătit 2 Eur parcarea pentru 24h și am pregătit sacii de dormit. Orașul noaptea mi s-a părut destul de frumos și animat, mai ales că pe faleză erau numai baruri de noapte (care însă nu ne-au deranjat).

Dimineața ne-am trezit și la 07.20 ne-am așezat la coadă, pe linia Viking Line (bilet cumpărat din Varșovia on-line de pe site-ul lor cu 67 Eur), iar la 08.00 fix am plecat înspre Finlanda, către alte tărâmuri cu un alt stil de viață, mult diferit de ceea ce întâlnisem până acum.

---

VIZUALIZĂRI: 4367 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI