O excursie reuşită: Jeep-Safari în peninsula Akamas

TIPĂREȘTE

În prima zi petrecută în Paphos, de cum am ieșit la plimbare spre castelul medieval, am fost îmbiaţi pe faleză de câţiva reprezentanţi ai diverşilor organizatori de excursii opţionale în zonă cu oferte fel de fel. Predominau croazierele de-o zi pe mare în diverse forme: mai scurte, mai lungi, cu prânz inclus sau ba, cu pauze la plajă sau nu, o excursie în munţii Troodos şi acest jeep-safari în peninsula Akamas. Recunosc că, încă din prima clipă, ne-a făcut cu ochiul genul ăsta de ieşire atât nouă cât şi perechii cu care ne împrieteniserăm, deoarece cuprindea multe puncte greu de atins chiar și dacă am fi închiriat mașină, darămite fără, cum eram noi.

Din discuţii am aflat că ar costa 30 euro/persoană, că se face cu maşini de teren de câte 8 persoane, că durează până spre seară, care este traseul ce va fi urmat şi cam ce se vizitează, în ce zi se face (care se plia perfect cu ultima zi a minivacanţei noastre), apoi am primit un flyer ce s-a dovedit foarte util. Am fi fost amatori și de o plimbare pe mare, dar cum ştiam că peste numai o săptămână aveam să fim în Istanbul unde urma s-o facem din plin, ne-am luat gândul de la mare. N-am dat răspunsul pe loc, dar după ce am stat un pic de vorbă toţi patru, vădit atraşi de program, am decis la unison să ne înscriem. Am plătit pe loc câte 10 euro/persoană, urmând ca restul să-l achităm în dimineața zilei excursiei, când avea să vină maşina să ne ia de la hotel.

A venit şi ziua aşteptată care, întâmplător, era 23 aprilie, ziua importantă a Sf. Gheorghe atât pentru ciprioţi cât şi pentru noi, a venit şi maşina să ne ia din faţa hotelului după ce luaserăm micul-dejun. Ne aştepta un Land Rover de teren, cam obosit ce-i drept, şi un domn trecut de a doua tinereţe, dar încă verde, care s-a prezentat ca numindu-se Christos. Am socializat un pic, ne-am împrietenit, am pornit la drum, urmând să luăm de la Coral Bay, o frumoasă ministațiune aflată la 6 km nord de Paphos, şi celelalte companioane ale noastre pe parcursul excursiei, patru lituanience foarte simpatice, de vârste diferite: două mai tinere, două mai în vârstă. Echipa fiind, așadar completă, am pornit-o la drum.

În ghidul meu de călătorie, Top 10 Cipru, care m-a însoțit și de data acesta, ca și acum doi ani, peninsula Akamas figurează ca unul dintre primele 10 locuri demne de vizitat din insula Afroditei. Este, în același timp, locul cel mai natural, cel mai puțin afectat de dezvoltare, special menținut așa pentru a păstra cât mai bine aspectul autentic, sălbatic cu care natura a înzestrat acest colț de lume. Pe de altă parte, în Akamas Afrodita prefera să se întâlnească cu iubitul ei, Adonis, cel puţin aşa se spune în mitologia greacă.

Peninsula, în suprafaţă de 230 kmp, are forma unui deget scurt şi reprezintă extremitatea nord-vestică insulei, fiind situată la 30-40 km de Paphos, este muntoasă, foarte verde pe lângă alte zone din Cipru, fiind un bun ecosistem pentru multe plante și animale. De fapt, flora şi fauna din Akamas sunt, poate, cea mai bogată zestre naturală de care dispune insula. Are un peisaj spectaculos și accidentat, golfuri cu nisip unde țestosele își fac cuiburi și unde se joacă delfinii, cu apa clară a mării, dar şi dealuri acoperite de păduri în care se plimbă muflonii sălbatici. Satele din Akamas sunt fie la malul mării, fie răspândite pe văile dintre coline și sunt micuțe, cu case de piatră, scunde și locuitori puțini. Drumurile sunt înguste și foarte înguste, asfaltate și nu prea, urcă și coboară pe înălțimile munților, iar cea mai potrivită mașină care să circule pe-acolo, din câte mi-am dat seama, e una de teren.

Akamas poate fi raiul celor care caută plaje sălbatice, neaglomerate sau chiar pustii, după cum poate fi locul în care se găsesc și alte atracții: locuințe din Epoca Pietrei, ruine ale construcțiilor bizantine și clasice. În Akamas, pe coline, am văzut foarte multe podgorii cu vinării aferente, dealtfel zona este faimoasă în Cipru pentru vinurile sale, și plantații întinse de banani pitici, la malul mării.

Prima oprire a excursiei noastre a fost, după numai câţiva kilometri, la Pegeia, la peșterile marine sau albastre, se pare că în multe locuri din lume este folosită această expresie care se referă la stânci frumos sculptate la țărm de apa mării. Peisajul este, realmente, de o frumuseţe rară, şisturile stâncoase albicioase din golful format sunt spălate de apa azurie a Mediteranei, de o claritate uimitoare. Ţărmul din această parte vestică a Ciprului este, în bună parte, stâncos, din loc în loc se pot întâlni golfuleţele înalte, majoritatea constituind puncte de belvedere pentru turiști.

Însă, aici un alt punct de atracţie majoră este o epavă a unei nave, pe nume Edro III. A fost un vas al unui albanez înstărit, dar sub pavilion Sierra Leone, care a naufragiat în octombrie 2011, în timp ce transporta plăci de gips carton din Limassol în Rhodos, cu şapte albanezi şi doi egipteni la bord. O furtună iscată brusc a dus la eșuarea vasului, echipajul a fost salvat integral, marfa pe jumătate. De atunci, zace în bătaia vântului, accesul pe acesta fiind complet interzis, însă e pe cale să devină un simbol așa cum este și Evangelia din Costinești sau mult mai cunoscuta Navaggio din Zakynthos.

Acolo, la prima oprire, Christos ne-a ţinut „ședința tehnică” în cadrul căreia am fost consultaţi şi în privinţa mesei de prânz, în sensul că dacă doream s-o luăm, el putea să o comande dinainte, la momentul sosirii noastre, doar să ne așezăm la masă. Totul contra a 8 €/persoană: salate și garnituri, fel principal la alegere din carne de porc, de pui sau pește/fructe de mare, 250 ml vin/persoană, jumătate de litru apă/persoană. Ne-am învoit imediat fiindcă nu doream să pierdem timpul inutil cu așteptarea, în plus, prețul ni s-a părut rezonabil.

Al doilea popas l-am făcut după ce am parcurs câțiva kilometri printre plantații de banani pitici și de-o parte și de cealaltă a drumului, aceștia având ciorchinii cu fructe înveliți în pungi mari, de plastic de culoare albastru strident. Am întrebat de ce și ni s-a răspuns că este o metodă uzuală în scopul protejării bananelor împotriva păsărilor care le-ar devora imediat. Pauza în sine am făcut-o la biserica Agios Georgios din satul cu același nume și fiindcă eram chiar în ziua Sfântului Gheorghe, era organizat acolo un târg anual cu produse tradiționale cipriote, motiv pentru noi să ne plimbăm pe la tarabe, după ce am ieșit din biserică. Apoi am admirat de sus, din părculețul așezat cu fața la mare, capul Drepano, micul port de bărci ale pescarilor și nu numai, insuliţa Yeronissos din larg.

După ce ne-am reluat locurile în mașină și am ajuns la intersecția cu drumul care duce către cheile Avakas, a urmat și a treia etapă a excursiei care a presupus o incursiune per pedes, de vreo patru kilometri, în defileu. Traseul nu a fost prea solicitant dată fiind lungimea acestuia, în schimb a fost frumos și plăcut de parcurs. Am văzut o mulțime de specii de copaci și plante care se pot întâlni numai aici în Akamas, pe lângă care erau puse plăcuțe de identificare, ne-am bucurat de răcoarea râului ce şerpuia repede aproape de picioarele noastre și de umbra copacilor pe lângă care am urcat treptele din stâncă. Apoi, Christos ne-a propus să facem cale întoarsă pe un alt traseu, pentru varietate, lucru cu care am fost de acord imediat. Cheile Avakas ar fi meritat străbătute mai mult, dar atât a fost posibil într-o astfel de excursie.

Odată ce ne-am întors la maşină, Christos ne avertizează să ne punem costumele de baie fiindcă aveam să mergem la baie, că tot eram aproape de malul mării! Le aveam deja pe dedesubt, căci ştiam din pliantul excursiei că urmează plajă şi baie într-o altă pauză binemeritată. Plaja pe care am stat se numeşte Toxeftra şi este una dintre plajele sălbatice unde broaştele ţestoase vin şi-şi depun ouăle. Însă, Christos ne-a asigurat că broaştele nu erau „acasă” în această perioadă a anului şi că nisipul şi apa erau doar ale noastre, puteam să ne bucurăm în voie, mai ales că le împărţeam doar cu un cuplu de turişti britanici.

După o oră de stat într-o relaxare totală, ne-am strâns catrafusele şi am pornit-o din nou la drum. A urmat o ascensiune pe înălțimile din Akamas, pe un drum cu suișuri și coborâșuri, strâmt că nu încăpeau două mașini în paralel pe el și în stare proastă, cu asfaltul crăpat, în spate lăsam marea într-o imagine superbă, iar maşina ne bălăngănea pe toţi la fiecare serpentină, că ne felicitam că nu mâncaserăm mult la micul-dejun.

Christos a denumit următoarea oprire „pauză de cafea” și nu a greșit deloc fiindcă aveam nevoie de ceva revigorant care să ne energizeze puțin. Primul sat de munte care ne-a ieșit în cale a fost Ineia, o localitate micuță cu două-trei magazine în centru și o tavernă unde unii localnicii stăteau la un păhărel de zivania. Acolo am băut o cafea foarte bună, am socializat îndelung cu colegele noastre de excursie, niște doamne foarte simpatice, pe care le-am îndrăgit repede cu excepția faptului că ne-au pus să cântăm și noi ceva în bulgărește, după ce ele cântaseră voioase o piesă de-a lor. V-ați dat seama, confundaseră România cu Bulgaria, apoi, după ce le-am atras atenția asupra gafei, nu se mai puteau opri din râs, totodată scuzându-se de zor!

Repuşi iarăşi pe drum, Christos ne anunţă că vom trece prin satul Drouseia, ceva mai mare decât Ineia, cu case mai înstărite, dar n-am remarcat vreo mare diferenţă. Însă, locul ar merita vizitat pentru panorama către mare pe care o oferă de pe coamele vesanților. N-a oprit special, a făcut-o doar aşa pentru câteva poze pe care le-am „furat” din zbor, apoi a ţinut-o pe un drum mai bun până în Latchi, la terasa Yialos unde aveam „rezervare” la masa de prânz. Bună mâncarea: salată grecească, pardon cipriotă, dorada, kalamari, cuşcuş, cartofi la cuptor, paste cu sos de roşii, friptură de pui, vin alb, vin roşu. Dar la fel de bună era şi priveliştea oferită de la terasa situată în buza mării spre munţii Troodos şi spre plaja din Latchi, una dintre cele mai frumoase din Akamas.

Cu greu ne-am desprins de la festinul de la malul mării, şi am făcut-o doar la promisiunea lui Christos că ne va duce repede la Băile Afroditei, alt punct de atracţie al excursiei.

Băile Afroditei, vestite încă din antichitate, se află la o aruncătură de băţ de Latchi. Este vorba despre un loc cu conotaţii mitologice, fiindcă aici se credea că zeiţa venea să se scalde pentru a-şi menţine frumuseţea neîntinată. De fapt, băile constau într-o cavitate în care apa unui izvor firav ce cade de pe o stâncă se acumulează ca-ntr-un bazin, iar smochinii crescuți alături înconjoară şi umbresc locul. Există alei pietruite cu balustrade ce conduc către Băile Afroditei precum şi către un loc din care se pot privi (urmări) păsările. Mult timp, muritorii au creat o superstiţie legată de acest loc, spunându-se că femeile ce urmau exemplul Afroditei cu îmbăiatul s-ar fi bucurat de o fertilitate sporită sau că oricine ar bea din această apă s-ar îndrăgosti de prima persoană întâlnită. Oricum, în zilele noastre, scăldatul este absolut interzis, ca de altfel și băutul apei, în sensul acesta existând panouri clare de avertizare.

De acolo, se putea urma o potecă ce ducea şi spre Băile lui Adonis, iar într-o excursie organizată cu maşină de teren se ajungea, mai departe, în jumătate de oră, la Laguna Albastră, un loc splendid, aşa cum am văzut în poze.

Pe noi, în schimb, Christos ne-a dus în Latchi, după ce ne-a adunat de la băi. Latchi este un fost sat de pescari transformat în ultimii ani într-o staţiune tot mai căutată de cei către vor vacanţe de relaxare în zone mai izolate şi mai naturale, neatinse prea mult de modernitate. Mândria localităţii este portul de bărci şi iahturi, în care am fost lăsaţi vreo trei sferturi de oră să respirăm același aer cu pescarii ce-și curățau captura de kalamari sau pești. Ne-am cocoțat pe dig, până la far, ne-am plimbat pe cheu, am făcut poze într-o veselie, păcat că nu am avut timp să bem o bere la una dintre tavernele dichisite din port.

Pe urmă, am mai fi avut în program încă o oprire și la Polis, cea mai importantă localitate din Akamas, dar lituaniencele n-au mai vrut pe motiv că se grăbesc având avion în seara aceea. În atare situație, Christos a ținut-o spre Paphos, în drum ne-a indicat o frumoasă vilă de vacanță pentru care ne-a împărțit și cărți de vizită în caz că am fi vrut s-o închiriem cândva și care aparținea fiului său. Pe traseu, am văzut podgorii întinse precum și indicatoare către vinării unde se face vestitul commandaria, soiul de vin din Cipru. La fel, aproape de Pahos am văzut și lacul de acumulare de la Evretou Dam.

Am sosit înapoi la hotel pe la 18,00 bucuroși că ziua petrecută în Akamas fusese foarte agreabilă, antrenantă și solicitantă, dar nu istovitoare, ci doar cât să ne deschidă apetitul să revenim în această parte a Ciprului și cu altă ocazie! Vă recomand cu drag să vă luați o asemenea excursie dacă ajungeți în Paphos și vreți să gustați o „felie” din farmecul de netăgăduit al peninsulei Akamas!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=wUlbYDsveAE

---

VIZUALIZĂRI: 5800 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI