Trecerea dintre ani pe insula Afroditei

TIPĂREȘTE

In miez de noapte, dupa o aterizare foarte lina si cu 25 min mai devreme, am pasit in aeroportul international din Larnaca.

Ghida ne-a asteptat dupa luarea bagajelor si ne-a condus catre cele doua microbuze care urmau sa duca fiecare grup la hotelul ales. Ne-a dat fiecarei familii cate o plasa cu documente: excursiile preconizate, o harta a Ciprului, informatii privind firma din Cipru si plecarea.

Am constatat ca la hotelul ales – Livadhiotis, mai erau 3 familii de romani, venite odata cu noi. Acolo am mai gasit inca patru si mai multi romani angajati. De la ei am aflat ca in Cipru sunt foarte multi romani, atat cu afaceri cat si ca salariati, in afara de foarte multi turisti. De altfel, in timpul plimbarilor, pe faleza, prin magazinele de suveniruri si prin oras, am auzit foarte des limba romana.

Deoarece atat despre hotel, cat si despre excursii s-a mai scris pe acest site, voi puncta doar ceea ce mi s-a parut a fi imbunatatit, ce nu s-a spus si ce ne reprezinta.

In 10 minute am ajuns la hotel. Este un hotel cochet, aflat destul de aproape de faleza, promenada Finikoudes. Am primit camera la etajul intai, spre colt. Din balcon, spre stanga se vedea marea... Camera fiind spre strada era ceva zgomot dar nu cat sa ne deranjeze foarte tare.

Doua lucruri nu mi s-au parut a fi ok la hotel: geamul cu usa glisanta de termopan - care da spre balcon este acoperit de 2 draperii, nu si de perdea, astfel ca trebuia stat cu cele doua tot timpul si cu lumina artificiala. Uitam, uneori, ca dupa draperii este balconul…

Al doilea, camera era pe colt dar nu chiar la coltul hotelului, asa cum se va vedea in foto, insa sifonierul avea un compartient in care ar fi trebuit sa fie rafturi, dar in care trona un burlan. Cred ca se putea gasi alta solutie tehnica. Totusi, in celelalte camere, cred ca exista acest compartiment cu rafturi.

In doua seri, avand in vedere datele de 2 si 3 ianuarie, fiind si weekend, am beneficiat de regim a- la- carte, cina fiind servita in partea de bar, nu in cea obisnuita. Acesta a fost inca un bun motiv de socializare cu colegii de sejur, schimbat impresii si o mai buna cunoastere.

Accesul la internetul wi fi este gratuit si se face prin mini routerul dat de la receptie contra unei garantii de 20 euro. In noaptea in care am ajuns, insa, la receptie era o persoana in varsta, care nu avea aceasta informatie, asa ca am crezut initial ca doar in lobby exista internet.

In fata hotelului este biserica Sf. Lazar, in care am intrat abia in ultima seara. Fiind atat de aproape, am considerat ca avem destul timp sa o vizitam, astfel ca era sa o ratam ca obiectiv si am fi regretat.

A doua zi, la ora 11 ne-am intalnit cu ghida, Bianca, pentru a discuta despre excursii. Prima, despre care ne spusese cu o seara inainte, nu a avut succes deoarece era programata la ora 8,30, cam devreme dupa un somn de doar 4-5 ore. Eram totusi in concediu…

Celelalte propuse s-au bucurat de atentia tuturor celor prezenti, chiar si a prietenilor lor aflati la alte hoteluri. Prima viza Nicosia, iar a doua Famagusta - orasul fantoma si Ayia Napa - perla litoralului cipriot. Dar erau programate abia pe 2 si 3 ian. 2016, asa ca 2 zile aveam program liber. Pentru ce era de vazut in zona a fost chiar suficient.

Pe 31 decembrie am fost prin zona, am identificat 2 magazine ale unor romani, magazinele Smart, ne-am plimbat intai pe faleza apoi prin oras.

Pentru ca am ales sa nu mai petrecem Revelionul stand la o masa, am mers la ora 23 pe faleza unde aflasem ca va fi un foc de artificii si l-am admirat la trecerea dintre ani. Ne-am plimbat, apoi am intrat intr-o taverna, unde am ascultat muzica cipriota si am servit peste, pentru a fi in ton cu traditia.

A doua zi am fost la Lacul Sarat pentru a vedea incantatoarele pasari Flamingo si a vizita, in apropiere, moscheea matusii lui Mahomed, Uhm, Moscheea Hala Sultan Teke.

Referitor la lac, legenda spune ca atunci cand Moise a ajuns pe malul lacului, acolo era plantata vita de vie, care apartinea unei femei. Pentru ca ii era sete/foame, Moise i-a cerut niste struguri, iar ea nu a vrut sa-i dea; atunci el a zis ca in locul acela sa fie numai sare.

Pe malul lacului batea foarte tare vantul, asa ca fotografiile si filmarea s-au facut intr-un ritm destul de rapid... Am avut norocul ca pasarile sa fie spre partea lacului unde ne aflam. Cu o zi inainte fusesera mai aproape de partea cealalta. Soferita de taxi, cu care am mers de la hotelul Flamingo la lac (denumire parca pusa ca un apropo…) - o romanca, ce are si firma acolo, a stat putin langa noi, apoi ne-a asteptat, rabdatoare, in masina. Tot ea ne-a insotit la moschee dandu-ne explicatii, ca un adevarat ghid. La intoarcere am mai facut o oprire pe partea cealalta a lacului, apoi ne-a adus la hotelul nostru, aflat la o jumatate de ora de mers pe jos, fata de punctul de pornire spre lac.

Desi excursiile aveau programate ca ore de plecare 8,40 si 8,35 nu a mai fost un impediment, deoarece acum eram odihniti.

Pe data de 2 ianuarie, am plecat spre Nicosia, capitala impartita a Ciprului, dar cu cele doua influente specifice care ii dau un farmec aparte.

Am inceput cu Fundatia arhiepiscopului Makarios si Muzeul bizantin cu galeriile de arta.

La intrarea in Nicosia, ghidei noastre i s-a alaturat o alta, din partea turca si, in explicatiile date, se completau reciproc.

Am privit cu interes magazinele de pe strada Ledra, apoi am trecut de cele doua puncte de frontiera, stand aprox 15 minute la rand, pentru ca erau multi turisti, asteptand scanarea actului de identitate (carte sau pasaport)

Am privit din exterior moscheea Selimye si am savurat o cafea turceasca la hanul Buyuk...

Am ajuns apoi si am vizitat localitatea Bellapais, satul si manastirea. In manastire nu este voie sa se faca fotografii sau sa se filmeze, iar cel care sta la intrare este cu ochii pe turistii care, parca tocmai pentru ca este interzis, fac cel putin o incercare, soldata mereu cu apostrofare din partea lui.

Pe un pom, o placuta indica drumul spre casa scriitorului Lawrence Durel, a carui carte, “Pomul lenesilor”, ii descrie pe cipriotii pe care ii vedea la o anumita ora, facandu-si siesta la umbra unui pom.

Castelul sfantului Ilarion din Kurenia de la poalele muntilor, din zona Besparmak, cu turnurile sale care parca ies din stanca, ofera, prin pozitia sa strategica o panorama superba Spre partea muntoasa scarile sunt foarte tocite, dovada a multimii pasilor care le-au strabatut…

A urmat Muzeul Corabiei si portul.

In excursia de duminica am fost cu celalalt ghid roman, Ionut.

Am trecut prin baza militara engleza, Akrotiri sau Dhekelia, n-am retinut exact care, una din cele doua care mai exista in Cipru, unde soldatii stau cate 2 ani si jumatate, apoi sunt relocati.

Am trecut prin satul fantoma Ahna, parasit si el, dar unde terenurile se cultiva, pe o parte de catre cipriotii greci, pe cealalta de catre cei turci, obtinandu-se cate 2-3 culturi pe an. Casele parasite, sunt inca pazite de soldatii ciprioti turci.

La vama am stat doar cat s-au scanat actele de identitate, nefiind deloc aglomeratie.

Am ajuns apoi la Biserica sfantului Barnabas “fiul mangaierii” (venit in lume sa mangaie popoarele care asteptau venirea lui Mesia) - unul dintre cei 70 de apostoli, care inainte s-a numit Iosif, si care a propovaduit crestinismul impreuna cu sf Pavel (Saul), dupa ce l-a adus pe acesta pe drumul cel bun. A fost omorat de necredinciosi iar trupul i-a fost aruncat in foc. Credinciosii i-au luat trupul, care nu arsese, si l-au inmormantat asa cum a cerut, cu Evanghelia pe piept, la cinci stadii de cetate, sub un copac de roscove. Arhiepiscopul de atunci al Ciprului, Antimie, l-a visat de 3 ori intr-un moment de cumpana, iar a treia oara i s-a aratat in vis, spunandu-i unde este inmormantat si sfatuindu-l sa construiasca acolo o biserica.

Am mai vizitat superba Catedrala Sf Nicolae transformata in moschee - Lala Mustafa Pasa Camii de catre cipriotii turci.

Acolo era lume stransa la inmormantarea unei persoane importante, am banuit, pentru ca avea paza armata si, potrivit traditiei turcesti, -oamenii aveau fotografia decedatului in piept

Langa catedrala este o patiserie renumita, Petec, unde, in cele doua incaperi se gasesc, in una produse dulci (prajituri., torturi, rahat si altele), iar in cealalta-produse sarate. si pizza.

Ghidul ne-a indicat sa urcam pe zidul venetian din imediata apropiere si sa facem fotografii. Inainte de a urca nu am putut sa nu observam leul venetian, simbolul prezentei acestora in Cipru, intre ocupatia franceza si cea otomana.

In dreapta se afla Catedrala sf Petru si Pavel transformata si ea in moscheea Sinan Pasa

Am mai admirat ruinele Palatului venetian si ale bisericii sf George si bastionul.

In port se afla vasul Black Pearl, al celebrului pirat Jack Sparrow.

Am mai facut o oprire la Capo Greko - cel mai sudic punct al Ciprului de est, unde legenda spune ca in pestera de sub tarm s-ar afla bogatiile ascunse de pirati. Sus, pe tarm, este si o mica biserica greceasca cu albastrul specific al cupolei.

Peste tot in Cipru am intalnit multe pisici, foarte bine hranite. Ghida ne-a povestit ca atunci cand a fost descoperita, pe insula se aflau multi serpi, asa ca au fost aduse pisici pentru a se scapa de ei, iar acum ele sunt venerate. In schimb, cainii nu sunt atat de bine ingrijiti.

Am mai oprit intr-un loc inainte de Ayia Napa pentru a fotografia panorama si o minunata laguna si am admirat apoi “perla” litoralului cipriot.

In ultima seara, ca un ramas bun, am mers in micul port din Larnaca.

Inainte de plecarea spre Romania am dormit doar 2 ore, autocarul luandu-ne de la hotel la ora 1,25, iar la 3,40 am decolat.

Desi orele de plecare si sosire au fost cam incomode, tot ce am trait si vazut a meritat efortul, ducandu-ne cu gandul la un eventual concediu de toamna petrecut la malul marii Mediterane...

---

VIZUALIZĂRI: 3814 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI