Scurte escapade din Larnaca, variante numai bune de excursii opţionale

TIPĂREȘTE

Fiindcă, odată ajuns în Larnaca, orice turist mai are nevoie, în afară de plajă, bălăceală, luat oraşul la picior şi de câte o „ieşeală” fie prin împrejurimi, fie pe mare, daţi-mi voie să vă invit să mă însoţiţi în două mici excursii opţionale care nu fac altceva decât să aducă un plus de farmec unei vacanţe, oricum frumoasă, în Insula Iubirii!

Lipsa maşinii şi imposibilitatea închirierii uneia nu ne permiteau să ne bucurăm de zona mărginaşă a Larnacăi sau de cea înconjurătoare.

Am fi vrut să vedem Lacul Sărat şi Moscheea Hala Sultan Tekke aflate la câţiva km în afara oraşului şi până să studiem programul autobuzelor locale să ne dumirim cum şi ce trebuie luat, găsim pe promenada Finikoudes binecunoscutul gen de autobuze hop-on, hop-off, roşu etajat, în varianta locală Love Buses (autobuzele iubirii), despre care ştiam că face plimbări pe anumite trasee. Găsim o broşură într-un suport de-alături căci şoferul, de la care am fi vrut oarece informaţii, nu era prin preajmă, o citim şi ne convingem că e numa'bun pentru ce ne doream, aşa că ziua următoare ne-am înfiinţat la orele 11,15 aşa cum scria pe pliant pentru un tur de vreo două ore şi jumătate, la15 €/persoană. Îndrăznim să ne aşezăm la etaj, căci soarele ce se juca cu câţiva nori buclucaşi pitindu-se din când în când după ei, nu ne bătea rău în cap, şi desigur ca să avem o bună vizibilitate, ca să nu spun să privim lucrurile de la înălţime!

Oferta scrisă era mult mai largă, aşadar, plimbarea începea de pe promenada cu palmieri, trecând pe lângă fortul din Larnaca, biserica Agios Lazaros şi pe alte străzi până la ieşire când ne angajam către satul Kiti, la 12 km nord-vest de Larnaca. Despre aceste trei simboluri ale Larnacăi v-am mai povestit în articolul dedicat oraşului. Autobuzul, populat cu un sfert din capacitatea sa cu turişti din diverse ţări, inclusiv ciprioţi, ne pusese la dispoziţie căşti la care ne puteam delecta cu muzică dacă nu aveam chef să ascultăm informaţiile despre locurile ce le aveam în program.

La intrare în Kiti, autobuzul a făcut prima oprire, de vreo 15 minute la nişte magazine de suveniruri ca noi să facem ceva cumpărături, parte dintr-o înţelegere cu şoferul. Oricum de-acolo nimeni n-a cumpărat nimic, căci toate erau cam scumpuţe. Repede ne-am reaşezat pe locurile noastre pentru următorul obiectiv major din localitatea Kiti:biserica Panagia Angeloktisti, în traducere, Panagia (Sfânta Fecioară) construită de îngeri, întrucât potrivit legendelor, nu mâna omului ar fi ridicat biserica, ci îngerii îndrumaţi de Dumnezeu. Ea a fost edificată prin secolul al XI-lea pe rămăşiţele uneia şi mai vechi, din lemn, datând din secolul al VI-lea şi reprezintă un bun exemplu de arhitectură bizantină fiind celebră prin cele mai neobişnuite, în acelaşi timp, cele mai reuşite mozaicuri din lume. Piesa cea mai preţioasă a lăcaşului o constituie mozaicul Fecioarei Maria cu pruncul Iisus în braţe aşezată pe un piedestal bătut în nestemate între cei doi arhangheli: Mihail şi Gavriil.

Curtea sa generoasă, bine îngrijită, cu alei frumoase, cu multe flori, ne-a servit drept loc de relaxare pentru următoarele 15 minute, până când şoferul, ţinând loc şi de ghid local, a dat semnalul plecării.

Înapoi pe şoseaua către Larnaca, autobuzul etajat se îndreaptă către moscheea Hala Sultan Tekke, cea mai de seamă moschee din zonă, situată la 3 km vest de oraş. De fapt, ce zic eu? , e vorba de al patrulea loc sfânt ca importanţă în lumea islamică, e locul unde a murit într-un accident, din întâmplare, Umm Haram (în turcă Hala Sultan), mătuşa şi mama adoptivă a profetului Mahomed. Acest fapt s-a petrecut în vremea când Cipru era sub asediul raidurilor arabe dintre anii 647-649. Ea a fost îngropată întocmai aici, iar mai târziu, peste mai bine de o mie de ani, pe la 1787, chiar pe locul mormântului ridicându-se moscheea, lucrare finalizată până aproape de 1816.

Construcţia, situată în mijlocul unei grădini spectaculoase cu multe flori şi numeroşi arbuşti, pe malul vestic al Lacului Sărat se vede că poartă patina timpului, dar este bine întreţinută. Nu este foarte mare, are un singur minaret ce se înalţă falnic lipit de ea, înăuntru, după ce ne-am descălţat şi ne-am luat haine lungi de împrumut de la intrare, am găsit mormintele îmbrăcate în culoarea verde, culoarea paradisului în credinţa musulmană. Bine că nu era o zi de vineri, altfel ea nu ar fost deschisă vizitatorilor. În curtea din spate am văzut ruinele ce fac parte dintr-un sit arheologic cu o vechime de câteva mii de ani, încă din era neolitică. De la Hala Sultan Tekke, privind peste lac, Larnaca se vedea splendid. Se spune că Hala Sultan Tekke e mai frumoasă iarna şi primăvara când cupolele şi turlele sale se reflectă în apele Lacului Sărat, aşa că mai putem reveni şi în alt anotimp pentru a verifica.

La moschee am fost, fără să vrem, martori la un diferend de opinii creat între cei câţiva turişti ciprioţi prezenţi, unii greci ortodocşi, alţii de etnie turcă, musulmani, toţi în vârstă. Din tonul cu care se adresau unii altora, am înţeles că se cam încinseseră spiritele pe teme religioase şi începuseră să-şi atribuie cuvinte mai dure, asta până când şoferul a intervenit prompt şi dur, calmând atmosfera.

În total, cred că am stat cam patruzeci de minute şi a fost cea mai lungă oprire, fiindcă şoferul a combinat-o şi cu Lacul Sărat din vecinătate, scuzându-se că nu mai face altă oprire, întrucât şi în drum spre oraş, tot lacul îl vom avea pe stânga, şi tot către el vom privi.

Privit în ansamblul său, Lacul Sărat este o imesitate albă ce pare o uriaşă întindere de gheaţă, însă palmierii plantaţi pe marginea sa, te trezesc la realitate şi-ţi aduc aminte că iarna nu este niciodată ca pe la noi, că acolo e doar un sezon ca o primăvară timpurie. Dacă vara e redus ca suprafaţă din cauza apei care se evaporă lăsându-l cu o crustă de cristale la suprafaţă şi o ceaţă de praf cenuşiu, din noiembrie-decembrie şi până-n martie se umple cu apa de la precipitaţiile care nu se mai transformă în vapori în prezenţa unor temperaturi mai ponderate. E timpul când devine raiul miilor de păsări flamingo, al raţelor sălbatice şi al lebedelor, care-l populează în drumul lor de migraţie către Africa, transformându-l într-o feerie alb-roz. Am văzut doar în fotografii minunatele peisaje, însă în luna iunie are, deja, aspect de „apă secată”.

Lacul Sărat este, de fapt, o înşiruire de patru lacuri legate între ele, cu o suprafaţă totală de circa 5 kmp, dintre care unul, central, mai mare. Chiar şi aşa este al doilea ca mărime în Cipru, după Akrotiri de lângă Limassol. De asemenea, este un mare habitat natural în care urmele vieţii marine datează de milioane de ani prin fosilele găsite în zona dealurilor înconjurătoare. La origine, era un golf în jurul căruia se stabilise una dintre cele mai înfloritoare civilizaţii ce se ocupa cu comerţul de porfir, mai târziu, şi de sare. Descoperirile arheologice au arătat că zona Lacului Sărat şi cea a moscheii din apropiere a fost locuită încă din epoca târzie a bronzului, în acele vremuri străvechi, Lacul Sărat fiind un port natural care a deservit oraşul. Acesta se situa aproximativ pe locul unde se află astăzi moscheea Hala Sultan Tekke, iar oraşul era unul dintre marile centre urbane şi comerciale ale Ciprului în epoca târzie a bronzului. Cu timpul, aluviunile s-au depus ducând la colmatarea estuarului, portul natural a fost distrus, iar oraşul abandonat.

Astăzi, Lacul Sărat este înconjurat şi legat de Larnaca pe o lungime de patru km de o alee pietonală cu băncuţe din loc în loc, foarte utilizată de cei ce vor să facă lungi plimbări sau chiar jogging. Dincolo de Lacul Sărat se află şi aeroportul din Larnaca.

Cum povestea Lacului Sărat ce ne fusese istorisită cu real talent de şoferul-ghid se încheiase, acesta ne-a invitat să ne reocupăm locurile în autobuz şi să pornim spre Larnaca. Pe drum, se întâlnesc două obiective situate la intrare în Larnaca, pe bulevardul Faneromeni: vechea bisericuţă Agios Georgios Makris şi mai noua sa surată, Panagia Faneromeni. Autobuzul a încetinit aproape de a opri, numai bine pentru fotografii, ni s-a vorbit despre ele în termeni laudativi.

Construită din piatră pe o colină mică, cu vedere la Lacul Sărat, mica biserică Agios Georgios Makris, cu aspect clar miniatural, dar şi arhaic, a fost ridicată în secolul al XII-lea, ca lăcaş de cult al satului medieval Agrinou. Şi satul, şi biserica au fost distruse de egiptenii mameluci care au invadat zona în 1426 luându-l prizonier pe regele lusignan Janus. În scurt timp, mamelucii au fost nevoiţi să se retragă, biserica a fost reparată, regele a fost eliberat, însă anual, ciprioţii au plătit tribut egiptenilor, până la ocupaţia otomană.

În perioada anilor 1800-1900 biserica a funcţionat ca mănăstire, dar anexele sale au fost demolate în sec. XX, dorindu-se restaurarea sa şi aducerea cât mai aproape de forma iniţială. Cea mai preţioasă pictură a sa care a supravieţuit în timp este pe peretele de nord şi-l ilustrează pe Iisus.

Panagia Faneromeni datează din secolul trecut, este dedicată Fecioarei Maria şi înlocuieşte o biserică medievală ce ar fi ocupat acelaşi loc. Acolo s-ar afla dedesubt şi o peşteră ce a servit ca biserică creştină timpurie ce, iniţial, era un mormânt monolitic regal din timpurile preistorice ale oraşului, cel mai probabil din perioada miceniană. Astăzi, o biserică mai mare, modernă stă alături de cea veche, fiind construită pentru a servi comunităţii aflată în continuă extindere.

Acelaşi lucru, (adică trecut-văzut-bifat) s-a petrecut şi cu următorul obiectiv situat aproape de drumul vechi către Limassol, la intrare în Larnaca, Kamares, vechiul apeduct din Larnaca, o construcţie solidă alcătuită din arcuri succesive, 75 la număr, pe o lungime de 16 kilometri realizată în secolul al XVIII-lea. De fapt, a fost edificat între anii 1747 şi 1750 de guvernatorul turc de atunci al Larnacăi, Bekir Paşa, din banii proprii, ca o mare investiţie, foarte utilă, rămânând în uz până în anul 1935. Structura sa, se pare, nu a fost complet nouă, încă din vremurile romane ar fi existat o construcţie măreaţă de acest gen, Bekir Paşa mergând pe acelaşi proiect. Noaptea este şi mai frumos, pus în evidenţă de luminile de pe el care-l aduc în centrul atenţiei şi al privirilor trecătorilor. Autobuzul a încetinit aproape de a opri numai bine pentru fotografii, ni s-a vorbit despre apeduct, fără a mai face altă pauză cu coborâre.

Cum puteam să ne încheiem periplul dacă nu aşa cum îl începuserăm: cu o altă rundă de cumpărături?! Ultima oprire a fost făcută la un centru comercial, nu prea mare, dar cu de toate, cu preţuri modice. A fost o sesiune reuşită de shopping, atât pentru turişti, dar mai ales pentru comercianţi care ne aşteptau cu braţele deschise, tot într-o combinaţie cu domnul şofer.

Zilele trecute, o colegă de sait mi-a scris un ecou la articolul meu despre Larnaca, întrebându-mă dacă se poate achiziţiona un abonament de o săptămână pentru traseele autobuzelor din oraş. I-am răspuns că nu ştiu deoarece noi am luat oraşul la picior, iar pentru zonele înconjurătoare am mers în această miniexcursie cu autobuzul etajat, deschis. Cum nu apucasem să scriu despre această scurtă plimbare benefică şi relaxantă, ecoul ei mi-a dat imboldul necesar pentru a povesti puţin în ce constă „Sightseeing Larnaca Tours”. Aş denumi-o simplu: interesantă şi educativă.

Cealaltă ieşire s-a numit Sunset Cruise, a costat 12 euro/persoană şi s-a definit ca fiind o plimbare romantică cu o ambarcaţiune de mărime medie, pornind din portul de iahturi Larnaca, trecând prin dreptul oraşului, până în zona vecină cu aeroportul. Totul la asfinţit, când luminile şi culorile sunt uimitoare, totul pe muzică romantică, la venirea pe vas, fiecare turist fiind întâmpinat cu câte un pahar de şampanie. Ne-am lăsat în bătaia vântului şi pe aripile acestuia timp de o oră, răcoarea fiind o binecuvântare după un miez al zilei foarte fierbinte. A fost singura plimbare pe mare făcută în toată vacanţa cipriotă şi nu am regretat deloc, căci ne-am simţit excelent, în ciuda faptului că pare că nu aduce mai nimic, dar mai aveam nevoie şi de un pic de destindere cu nuanţă de romantism.

Sursă de informare: pliantul excursiei

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip al melodiei interpretată de cântăreaţa cipriotă Ana Vissi:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 10141 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI