Cactus Hotel din Larnaca

TIPĂREȘTE

Alegerea hotelului

Daca perioada sejurului (11-18 aprilie a. c.) mi-am ales-o cu doua luni inainte, hotelul mi l-am platit doar cu doua saptamani inainte de-a pleca (175 de euro, in sistem "single", pentru 7 nopti), plus asigurarea de sanatate pentru o saptamana (65 de lei). Cum am ales hotelul? Am studiat 5-6 hoteluri din Larnaca aflate cat mai aproape de aeroport si care, bine-nteles, sa aiba preturi rezonabile, de pe unul din cele doua mari saituri de rezervari (booking). Ce-am primit din partea computerului? „San Remo” hotel, vis-a-vis de el, „Catus Hotel”, „Onisillos Hotel”, „Larco Hotel”, „Kimonos Guesthouse”, „Sea N Lake Hotel”, „Sunflower Hotel” si inca vreo doua, toate de doua stele. Cu toate aceste hoteluri in brate, m-am dus la un amic de la o agentie turistica din oras si i le-am desertat pe masa. Acesta le-a luat la rand. In final am ales impreuna „Cactus Hotel” dar aveam sa aflu la fata locului, ca majoritatea hotelurilor mentionate, erau aproape goale. Larnaca debordeaza de hoteluri, capacitatea orasului de cazare e enorma, sunt parca prea multe, e greu sa nu gasesti cazare in acest oras, chiar si in plin sezon

Cazarea

Ziceam c-am avut cateva „surprize, surprize”, de indata ce-am parasit aeroportul. Abordez un taxi la nimereala, era o grecoiaca inauntru... care zambea. La ei toti soferii zambesc mereu. La noi nu. E oare atat de greu sa-ti ridici colturile buzelor in sus? Femeia imi zice „sorry”, dar ea merge spre Limassol, taxiurile pentru Larnaca sunt mai la coada coloanei de taxiuri. Ma aude si un batranel ce statea alaturi. Intervine si el in discutie si-i face semn unui prieten, tot un batranel. „Va duce colegul meu in oras cu 15 euro”. Observ ca oamenii din aceasta bransa, se ajuta intre ei, se cunosc intre ei iar cei de pe la hoteluri, la fel. Pe drum, batranelul imi spune ca-n Cipru lucreaza multi, foarte multi romani mai ales in domeniu hotelier si restaurante dar exista si-un magazin cu „dulciuri” numai cu romani, in piata orasului. Surpriza pentru mine, care n-am mai calcat intr-o fosta colonie sau parte din „Great United Kingdom”, a fost condusul masinii pe partea stanga. E-un lucru ce ne dezavantajeaza pe noi europenii si mai ales ma deceptioneaza pe mine. E in avantajul britanicilor si mai ales a insularilor, pentru ca orice deplasare, trebuie s-o faci cu taxiul (destul de scump) sau cu autobuzul, care nu e scump dar care te duce cam incet, (chiar daca intra pe autostrada) numai in anumite locuri ale insulei. Pentru mine, cand nu ma pot deplasa cu masina inchiriata, excursia isi pierde din valoare. Intotdeauna mi-a placut sa descopar lucruri ce nu exista pe internet sau pe pliantele publicitare. Sa las masina intr-o parcare si s-o pornesc asa, la intamplare, pe jos, de capul meu, in necunoscut, prin salbaticie. Ori, aceasta placere a mea, aici, mi s-a luat. Iar ca sa cobori in statiile de autobuz, doar in Agia Napa sunt vreo 5 statii, orasul e lung, lung, se intinde pe vreo 7-8 km, devine obositor. In Cipru, devii sclavul taxiurilor.

Ma cazez in cateva minute la "Cactus Hotel" din Larnaca. Aceleasi zambete la receptie, un tanar imi explica cum e cu cheia si fisa metalica atasata ce declanseaza curentul electric in camera. Primesc o camera simpatica si foarte mare la etajul 3, am lift. Sunt singur pe intreg etajul, e liniste. Camera e foarte luminoasa, are o oglinda mare ce reflecta lumina ferestrei, dand senzatia de „adancime luminoasa” si de dublare a camere. E coltul meu preferat din camera, pe care-l privesc in fiecare dimineata din pat, cand rasare soarele. Am noroc, ca acesta rasare chiar la fereastra mea, peste un parculet cu palmieri foarte inalti. Baia e curata, mai am un dulap, un seif, o telecomanda pentru televizor (vreo 10 canale grecesti si doua englezesti-”Euronews” si unul muzical), asta doar asa, ca sa fie ceva galagie sau muzica in camera, dar eu de obicei n-am de gand sa stau in camera, Grecia mi se pare mereu mult mai interesanta pe dinafara camerei de hotel, dacat pe dinauntru. Mai exista si o telecomanda pentru aer conditionat, fixata pe 30 grade Celsius, care poate fi pornita oricand, e necesara uneori noaptea cand se face rece in camera. Afara, in Cipru, in aprilie sunt doar 10-12 grade Celsius si camera se raceste. Ai o patura si o pilota. Curatenie se face in fiecare zi de catre doua menajere, cu schimbul. Cearceafurile, perinile si prosoapele, se schimbau o data la fiecare 3 zile. Apa calda la dus si chiuveta, era "non-stop", chiar daca trebuia sa astepti un timp oarecare, pana aparea, mai ales la dus, apa fierbinte. Mai toate hotelurile sau apartmantele din Larnaca, au instalate deasupra lor, cazane cu apa ce se incalzeste de la soare. Balconul nu era mare dar suficient. O masuta si doua scaune. Afara, in fata balconului, era un parculel cu palmieri.

Surprize, surprize

Daca doreai sa ti se aduca un frigider, plateai inca 2 euro/zi. Inchirierea seifului, costa de asemenea ceva bani (2 euro/zi). Va atasez o lista cu serviciile contra cost, e in engleza, dar cred c-o sa intelegeti. Alta surpiza a fost faptul, ca n-am vazut in baie sau pe masuta din camera, nici un pahar, lucru nemaintalnit in nici un alt hotel prin care am fost cazat. Pahar ce-l puteai folosi pentru a-ti pune periuta si pasta de dinti, respectiv, a-ti prepara o cafea, daca aveai un termoplonjor la tine. Dar stati! Nici termoplonjorul n-ar fi avut rost, fara adaptor. Alta surpriza. Uitasem ca aici totul e pe sistem britanic. Nu numai masinile lor sunt „pe invers”. Nici la prizele lor, nu exista curent de 220 de volti ci de 250 si de 150 de volti. Si chiar daca prizele ar fii ca ale noastre (dar nu sunt), mufele noastre clasice (de la incarcatorul de telefon mobil, de exemplu), nu patrund pana in pofunzimea prizei, (ceva le opreste) deci nu-ti poti incarca telefonul mobil decat la aeroport. Si-aici incepe barfa carcotasilor. Pana si in studiourile modeste (aparthotelurile) din celelalte insule elene, aveai doua pahare si in unele camere, aveai chiar si un aparat electric de pregatit cafeaua sau ceaiul de dimineata, ca sa nu mai vorbim de chicineta dotata cu farfurii si tacamuri cu o plita electrica unde puteai sa-ti prepari cafeaua sau ceaiul de dimineata. Trecerea de la un astfel de "habitat", la altul, pe unii ii descumpaneste. Trecusem cu succes (ura!!), cateva felii de slanina, ca sa le pun „la ciuguleala” langa rosiile lor formidabile. Aveam pofta de asa ceva. Dar n-aveam cu ce sa tai rosiile, in avion n-ai voie sa transporti obiecte taioase. M-am dus la mini-market si mi-am cumparat un cutit, o furculita, o farfurie si-un pahar, pe care apoi, le-am lasat acolo. (Asadar, un sfat, aduceti cu voi de-acasa aceste obiecte, din plastic, daca e posibil).

Sa revin la curentul electric. Ce sa va zic, am introdus mufa (stecker-ul) prin toate gaurile din camera. Aveam cateva prize deasupra patului, langa intrerupatoarele de lumina, deasupra frumosului pat din fier forjat, dar nimic... telefonul meu mobil nu se incarca... am scos si televizorul din priza dar, degeaba, priza era moarta (pentru mine)... era vie doar pentru televizorul lor... in final am gasit solutia... la baie, exista o priza cu 150 de volti, pentru functionarea aparatelor de barbierit. Acolo trebuie introdusa mufa de la telefonul mobil si obligatoriu, trebuia sa mai aprindeti si lumina la baie, chiar daca afara e ziua, altfel priza „nu incarca”. Internetul era gratuit, trebuia doar sa ceri parola de la receptie. Deasemenea si piscina hotelului era gratuita pentru rezidenti, altfel, plateai 5 euro/zi.

Acuma, daca esti o fire mai sensibila si vezi ca volanul e pe dreapta (cele mai frumoase excursii din insule, sunt acelea cand iti inchiriezi o masina (25-30 euro/zi) si te plimbi tu prin insula unde vrei, nu unde te duce soferul de taxi) si te mai lovesti si de treaba cu priza si cu lipsa frigiderului si inchirierea seifului contra cost, pe care le mai adaogi si lipsei paharelor din camera, vei fii putin dezamagit chiar de la debut. De aceea poate exista si un numar de nemultumiti, la primul contact cu insula.

Mie nu prea-mi plac insulele mari, gen Cipru su Creta, insule pe care nu le poti domina (ocoli) cu masina, bicicleta sau cu piciorul, ma simt complexat, distantele mari ma dezarmeaza, simt ca aceste insule ma domina ele pe mine, nu eu pe ele, si a doua oara nu mai merg pe-acolo. Mai bine aleg 3 insule mici-mici din Ciclade, (al caror "stapan" voi ajunge repede) decat una mare, mare dar, al carui "sclav", voi deveni in curand, dar... e bine ca macar odata, daca se poate, sa treci peste tot. Ca sa poti compara.

Hotelul

Hotelul este situat langa fratele lui „San Remo”. "Hotel Cactus" e mare, e format din 3 aripi dispuse intr-o oarecare forma de „U” cu bratele ceva mai deschise, in interiorul caruia se afla piscina si o terasa de vara. Apa din piscina era rece in aprilie. Nu era nimeni in ea. De fapt in intreg hotelul nu erau decat vreo 10-12 clienti. La receptie lucreza in permanenta cineva, am intalnit un tinerel, o tanara si o femeia mai in varsta. Ti se retine pasaportul o vreme, dar ti se restituie oricand, mai ales daca vrei sa vizitezi si partea turceasca a insulei, unde ai nevoie de el. Mi s-a spus ca la Famagusta, in sudul orasului (partea greceasca), n-ai nevoie de el, dar in nordul orasului, vei avea. Langa receptie ai un stand cu multe pliante publicitare. Nici nu trebuie sa „vii pregatit” de-acasa, pentru ca gasesti in acele pliante, toate ofertele turistice ale insulei. Nu sunt multe, mai ales in aprilie, chiar daca insula e mare. Holul de la intrare e mare, compartimentat. Ai si un loc unde poti urmarii televizorul, sa joci biliard sau sa-ti scrii notele de calatorie. Din hol intri in sala de mese a restaurantului, ce comunica cu terasa si cu piscina.

Restaurantul

Pe o lista ce-o ai in camera, vei gasi programul micului dejun, al pranzului si al cinei

Eu am servit zilnic micul dejun. Mereu acelasi. Costa 5 euro, ce-i achiti la receptie. E in sistem de bufet suedez, nu prea variat dar satios. Oua fierte, branza fetta, cascaval, doua feluri de sunca, unt, gem de doua feluri, paine alba si neagra (painea ti-o poti praji), lapte, suc de portocale si kivi, cafea si ceai. In hotel erau cativa romani si restul, englezi. Englezilor le place mult painea prajita. „Eggs and bacon” n-am vazut la micul dejun. Era doar un bufet rece, usor de preparat. (Am vrut sa le propun eu asa ceva ca aveam in camera niscaiva slanina). Avantajul acestui bufet de 5 euro era ca, daca serveai o portie zdravana de mancare, nu-ti mai era foame o lunga perioada din zi. In fiecare dimineata ma intalneam cu locatarii hotelului la „breakfast”, astfel incat stiam cu precizie cati clienti are hotelul.

Imprejurimile

Hotelul „Cactus”, e situat printre alte hoteluri, apartamente, vile si palmieri, exista multi palmieri pe insula dar si cactusi, pe care-i gasesti prin curtile caselor din jur. Unele case sunt acoperite cu frumoase tufe de bougenvillia. Chiar langa hotel, e-un parc cu palmieri si la nici 20 de metri, se afla hotelul „San-Remo”, unde gasesti o „centrala de taxi” ce te duce oriunde in insula si un servicu de „rent-a-bike” (6 euro/zi). Pentru plimbarile in oras, nu strica sa ai o bicicleta, cu toate ca si plimbarea pe faleza, pe jos, e sanatate curata. Nici hotelul Larco nu e departe de celelalte doua. Foarte aproape de hotel, gasesti o capodopera a arhitecturii elene... o faleza de aproximativ un kilometru, ce tine de la portul vechi si pana la castelul medieval. Faleza se continua cu celebra „Palm Avenue”, (centrul orasului) care sa mai aiba si ea vreo 6-700 de metri si care se termina cu Marina Bay-portul cel nou al yaturilor de lux. Faleza e prevazuta cu doua alei pietonale si una pentru biciclisti, e pe doua nivele, nivelul inferior e batut uneori de vant si de valuri. In Cipru, de pe faleza, poti admira jocul mareelor, nu prea inalte, iar algele uscate, adunate intr-un strat gros de un metru, ce stau langa mal, iti dau masura inaltimii mareelor.

Hotelul Cactus e bine amplasat, la 5-6 Km de aeroport, nu departe de faleza (la vreo 300 de metri), e adapostit de vant, fiind amplasat printre alte cladiri si langa doua „mini-market”-uri (primul e cam saracacios) dar al doilea „Petros Mini-Market” e dotat cu tot ce-ti doresti, la preturi rezonabile.

Rusii din insula

Cel mai bine m-am inteles, la receptie cu o femeie mai in varsta, care avea mereu chef de vorba. Mi-a spus multe. Printre care si faptul ca dupa 1 mai, asteptau grupuri masive de rusi. Rusii sunt unii dintre marii investitori si iubitori ai insulei care vin pe-aici si stau mult, ca sa se mai scuture de frigul din tara lor. De pe faleza vedeai la fiecare 3-4 minute, dimineata, mai ales, cum aterizeaza cate un avion. Multe erau rusesti, „Aeroflot” sau „Ukrain Air”. Am gasit in hotel, multe pliante publicitare editate in limba rusa. Multe, multe. Puteai sa le iei in camera si sa faci barcute de hartie din ele. Nu departe de hotel exista un „Ruskii Mini-Market”, iar prin restaurante si taverne vezi pancarte „Aici se vorbeste ruseste” (Zdesi on gavarit paruskii). Asa ca, trag si eu o concluzie. Bag seama, ca daca centralele atomice, functioneaza pe baza de Uraniu si Plutoniu, motorul Diesel, functioneaza pe baza de motorina, insula Thassos, functioneaza pe baza de romani, Santorini, functioneaza pe baza de japonezi, combustibilul insulei Cipru, sunt rusii.

Concluzie

Pentru mine, invatat cu viata spartana, acest hotel de doua stele, mi s-a parut un hotel de lux. Aveam aer conditionat, apa calda, televizor, balcon, curatenie zilnic si schimbat prosoape tot la 3 zile, faleza si minimarketurile aproape, piscina, mic dejun consistent cu doar 5 euro. Abia asteptam dimineata, ca sa mananc consistent si-apoi s-o iau de-a lungul falezei, intr-o plimbare pana-n centrul orasului, alta bijuterie a gandirii arhitecturale. Si-apoi, fata de anul trecut cand am stat in Santorini la camping, cateva zile, intr-o camera comuna, cu 20 de euro/noapte, Hotel Cactus, la 25 euro/zi camera in regim „single”, mi s-a parut un vis. Dar, poate gresesc, acum, am avut noroc, nu e de mers „la plezneala”, in orice conditii, asa cum fac eu, alegerea cazarii este si ea foarte importanta.

In incheiere

Nu pot sa nu inchei fara cuvintele unui amic de-al meu, care nu merge niciodata „la plezneala” ci numai „organizat”. Si care, cred ca are dreptate.

„La mine rezervarea hotelului este deosebit de importanta, e ca o sarbatoare. Toata iarna asta fac, aleg, vad, caut, compar, vizualizez unde e amplasat hotelul, ce vedere am de pe terasa, daca am umbra pe veranda, cat fac pana in oras pe jos, ce vad pe drumul pana la plaja, cum e patul, daca are cearceafuri de satin alb. Dau inainte de plecare, un telefon la gazda ca sa-mi rezerve o camera cu „see-view”, cu vedere la mare. Obligatoriu, altfel nu concep. Plus cazarea trebuie sa fie altfel. Adica sa nu semene cu un hotel obisnuit, sa nu fie „camera langa camera” si nici „balcon langa balcon”, trebuie sa fie intim si traditional. Nu-mi mai plac hotelurile care arata la fel in Grecia ca si in Franta sau in Turcia sau Bulgaria, adica lanturile hoteliere internationale mamut, fara personalitate. Eu vreau o viluta mica, intima, un studio traditional grecesc, aproape de o „bakery”, care dimineata sa ma trezeasca din somn cu parfumul painii proaspete, vreau, ma rog, tot dichisul, nu ma uit la bani, vreau sa am doua saptamani de rasfat, vreau sa fiu tratat ca un print, dupa ce trag un an intreg la patron. ”

No comment

@Web, te rog clipul, mersi! youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3567 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI