Xi’an, făuritor și păstrătorul unor capodopere milenare

TIPĂREȘTE

Cum spuneam în articolul precedent voi scrie impresiile pe obiective grupate geografic, cum se pot vizita de cine stă mai multe zile în Xi’an, într-un timp cât mai condensat.

Voi vorbi mai întâi despre Muzeul de Istorie Shaanxi, Shaanxi fiind provincia chineză a cărei capitală este Xi’an, regiunea în care națiunea chineză a trăit din cele mai vechi timpuri, unul din locurile în care a apărut și s-a dezvoltat cultura și civilizația chineză, în care au condus 13 dinastii dintre cele mai glorioase, printre care Zhou, Qin, Han și binecunoscuta dinastie Tang. Provincia are o istorie proprie unică și caracteristici culturale specifice, care sunt prezente în acest muzeu pe care locuitorii îl văd ca „perlă a dinastiilor antice și casă de comori din China” și care oferă prin cele 370.000 de exponate găzduite o imagine în miniatură a peste un million de ani de istorie chineză.

A fost construit în anul 1983 și deschis publicului în iunie 1991, fiind primul muzeu național modern din China, cu adevărat impresionant. Este considerat ca obiectiv turistic clasificat „4A” și face parte din „O sută baze ale educației patriotice din China”.

Dimineața în jurul orei 9:00 am plecat de la hotel, am luat metroul pe linia 2 spre muzeu și după circa 10 minute am coborât în Stația Xiaozhai și pe la ieșirea D am ajuns în circa 10 minute la muzeu. Am cumpărat bilete de intrare (20 CNY pentru mine, 10 CNY pentru seniorul însoțitor). Numărul de vizitatori care nu plătesc este limitat la 4.000 pe zi, 2.500 bilete sunt distribuite dimineața de la ora 8:30 și alte 1.500, după-amiaza începând cu ora 1:30. Sunt cozi foarte mari, dar plătind biletele nu am așteptat prea mult.

Muzeul are stilul arhitectural al clădirilor grandioase ale dinastiei Tang, cu un palat central cu etaj și patru săli de închinare în jurul ei, construcție ordonată, armonioasă, solidă și solemnă, îmbinând tradiția națională, caracteristicile locale și spiritul timpului într-un tot unitar. Culorile predominante, negru, alb și gri, dau sălilor o atmosferă de solemnitate și de farmec rustic.

Muzeul are sălile de expoziție organizate într-un Hol Central, trei Săli de expoziții permanente ce prezintă cronologic cultura Shaanxi, Săli de expoziții temporare, precum și o Sală de expoziție pentru picturile murale Tang.

Am intrat în Holul Central care ne-a întâmpinat cu un uriaș leu de piatră, copia leului de la Mormântul Dinastiei Tang. L-am văzut, l-am pozat și am intrat în prima sală de expoziție permanentă aflată la parter.

Prima sală prezintă istoria Shaanxi și a Chinei din timpurile preistorice (din urmă cu peste un milion o sută de mii de ani), și din perioada dinastiilor Zhou (1046 - 771 î. Hr.) și Qin (221 - 207 î. Hr.). Mai întâi sunt prezentate reproduceri de cranii și diverse obiecte din paleolitic, apoi articole din ceramică și diferite instrumente din neolitic. Pe disply-uri sunt prezentate podoabe rafinate, printre care coliere din oase de animale și copci pentru păr din ceramică sau os, realizate tot în neolitic.

Dinastia Zhou este reprezentată de circa 2000 de obiecte de bronz, de aceea este numită și Epoca de Bronz, vase de gătit sau de băut de diferite forme și mărimi, instrumente muzicale, printre care clopoțeii ocupă un loc important. M-a impresionat mult delicatețea și frumusețea lor, expresie a civilizației din acea perioadă.

Zona dinastiei Qin prezintă foarte multe arme, diverse figurine de ceramică aduse de la Muzeul Armatei de Teracotă recunoaștere a caracterului puternic militar al împăratului Qin. Nu am stat prea mult acolo deoarece văzuzem deja Armata de Teracotă la ea acasă. Reformele împăratului în domeniul monedelor, a sistemului de măsură a greutății sunt amintite de multitudinea de bani și de instrumente de măsurare expuse.

A doua sală se află la primul etaj și prezintă perioada Dinastiei Han (206 î. Hr. – 220 d. Hr.) ce este caracterizată de o arhitectură grandioasă și de schimburi culturale cu alte civilizații, dar și de multe războaie. Deține foarte multe exponate de mare valoare, pe mine împresionându-mă în mod deosebit o lampă de bronz ca o gâscă sălbatică cu un pește în cioc. M-a impresionat măiestria cu care este lucrată această gâscă, dar și utilizarea ei ca lampă de iluminat cu ulei. Fumul deranjant de la arderea uleiului circula prin gâtul lung al gâștei până în corpul ei unde era reținut în apa pe care acesta o conținea.

A treia sală, aflată tot la etajul întâi, prezintă în prima secțiune istoria Dinastiei Tang, perioadă de prosperitate fără precedent în economie, cultură, putere militară și sistem politic, perioada de glorie a Chinei și a provinciei Shaanxi.

Sunt prezentate magnifice obiecte de artizanat din mătase, articole din aur, argint sau jad, ceramică smălțuită tricoloră, oglinzi de cupru, unele din ele pur chinezești, altele cu influențe străine. Mi-a plăcut foarte mult un bol de aur sculptat cu petale de lotus. Impresionează și ceramica tricoloră în care se împletesc armonios galbenul, verdele și castaniul, iar monedele și matrițele de turnare, expresii ale dezvoltării economice, întregesc gama exponatelor din această sală.

Mi-am continuat plimbarea prin zona costumelor, a divertismentului și a culturii religioase, zonă bogată în figurine și statui budiste, expresie a civilizației înalte din acele momente. Mi-au plăcut coafurile femeilor din acea perioadă, elegante și elaborate, prezente la diferite statuete sau în imaginile expuse. Moda pentru femeile nobile era deosebită: multă lejeritate, mânecile foarte lungi acopereau mâinile, cu șaluri vaporoase pe umeri. În tot orașul Xi’an am întâlnit statuete sau picturi cu femeile Tang astfel îmbrăcate. Suntem în zona mătăsii atât de râvnite de întreaga lume.

Este prezent și taoismul, reprezentat, în special, prin bogata activitate desfășurată în domeniul medicinii: sunt expuse mai multe vase și ustensile folosite la prepararea medicamentelor.

În zona finală a secțiunii este prezentat faimosul Drum al Mătăsii, important prin rolul lui în comunicații, comerț și integrarea culturală cu țările străine.

A doua secțiune cuprinde exponate din perioada Dinastiilor Song, Yuan, Ming și Qing ajungând în preajma anilor 1910. Reprezentativ și impresionant este grupul celor trei sute de apărători ai unui împărat Ming (garda de onoare), mici figurine toate diferite ca fizionomii, forme și poziții în grup.

Altă sală cuprinde comorile de preț ale dinastiei Tang și deși aici nu se pozează am riscat și tot am luat o amintire. Această zonă era mai liberă față de restul muzeului pentru că nu aveau acces decât cei cu bilet plătit ca noi. În celelalte săli era o luptă asiduă pentru poze fără turiști, fiind foarte aglomerat. Puțini nonasiatici, nici nu mai știu dacă am văzut, parcă la casa de bilete.

La parter în partea dreaptă mai precis la subsol se află Sala picturilor murale ale dinastiei Tang, numită și Galeria Uffizi din China, sală ce găzduiește aproape 600 de picturi murale din 20 de morminte, în care sunt prezentate aspecte ale vieții cotidiene din familia imperială, ilustrând dragostea pentru viață și natură, precum și umanismul acesteia. Frescele expuse, unele de dimensiuni impresionante, adevărate capodopere, prezintă scene de jocuri sau de vânătoare cu membri familiei imperiale, personaje din anturajul ei, dar și alte lucruri mai domestice ca înghețata chinezească.

Pentru protecția acestor valori se limitează numărul de vizitatori și se solicită o taxă de intrare de 300 CNY de persoană. Din păcate nu am reușit să o văd nu pentru că era aglomerație, din contră, m-am codit văzând cât costă și acum regret.

De aici am plecat cu un taxi spre Marea Pagodă a Gâștii Sălbatice, aflată la sud-est de muzeu, în Templul Da’cien, unul din cele mai renumite temple budiste din China. Am ajuns în circa 10 minute, costul fiind de 10 CNY. Se putea merge și pe jos, acest lucru făcându-l la întoarcere. A fost singura dată când am mers cu taxiul aici și m-a șocat grilajul de fier ce separa șoferul de călători. Este ceva specific orașului. A fost singura zonă din China unde am întâlnit multă poliție înarmată pe străzi dar nu m-a deranjat. Și la metrou erau mai mulți polițiști. În zona gării erau și mașini grele. A fost tot timpul liniște.

Templul Da’cien, (în traducere milostenie și bunătate) a fost construit în anul 648 de un împărat al dinastiei Tang pentru a-și comemora mama, fiind în perioada respectivă cel mai mare și mai frumos templul imperial din orașul Chang'an, astăzi Xi'an.

Am ajuns în piața de pe latura sudică a templului unde am fost întâmpinată de o uriașă statuie de bronz a cunoscutului călugăr Xuanzang, cel care, deși avea o educație confucianistă clasică, a devenit una din figurile cele mai ilustre din istoria scolastică a budismului din China. Călugărit la treisprezece ani, hirotonisit la douăzeci de ani, plecat în pelerinaj la douăzeci și șapte de ani, revenit în China la patruzeci și patru de ani, după un pelerinaj în India, s-a instalat la Templul Da'cien ca ierarh ocupându-se de construirea Pagodei Marea Gâscă și de traducerea în chineză a sutelor de sutre aduse de el.

Supravegheați de leii de pază, am trecut prin poarta principală și intrând în templu mi-au apărut în față patru clădiri: două așezate de-a lungul axei centrale și alte două de o parte și de alta a acesteia. Prima dintre acestea, Clădirea Principală sau Sala Mare, cum este cunoscută în templele budiste chineze, adăpostește cinci minunate statui ale unor Buddha, trei în centru și câte una pe fiecare parte. Urmează Clădirea predicii, o clădire cu etaj, etajul depozit pentru opere budiste și sutre traduse de Xuanzang, iar la parter Camera de predicare unde sunt găzduite portrete ale călugărului și mai multe statui budiste aduse de el din pelerinaj. Pe părțile laterale sunt două clădiri fiecare cu câte trei săli distincte deosebite: pe partea dreaptă avem Sala Gardienilor, Sala Manna și Sala Zeului Bogăției iar pe partea stângă avem Sala Buddha Avalokiteshvara cu multe brațe și mulți ochi, Sala Prezenței Divine (Buddha) și Sala Strămoșilor. Toate sunt deosebite, las pozele să vorbească. M-am întors apoi la cea de-a treia clădire aflată pe axa centrală, pagoda.

Pagoda Marea Gâscă Sălbatică, pe care chinezii o numesc Dayan, obiectiv turistic clasificat 4A și parte a patrimoniului mondial UNESCO, referință pentru Templul Da’cien și chiar pentru Xi’an, este o construcție simplă dar atractivă, veche dar bine conservată, ușor înclinată spre vest, un loc sfânt pentru budiști, construită pentru a stoca sutrele și statuile aduse din India de călugărul Xuanzang. Se remarcă prin aspectul masiv dat de forma piramidală și de dimensiunile-i impozante.

M-a impresionat mult legenda care povestește de unde vine numele de Gâscă Sălbatică. Într-o zi, în timpurile când călugării buddhiști consumau carne, un grup de călugări nu au putut cumpăra carne. Supărați priveau cu jind un stol de gâște sălbatice ce zbura deasupra lor. Unul din călugări a zis: Astăzi nu avem carne. Sper că milostivul Buddha ne va da. În acel moment, gâsca ce conducea stolul și-a rupt aripile și a căzut pe pământ. Călugării au fost uimiți și au considerat că acesta este un semn de la Buddha ca ei să fie mai pioși și mai cumpătați. De atunci ei nu au mai mâncat carne și au devenit vegetarieni.

Am plătit taxa de intrare, am pătruns în sfântul lăcaș budist și am început urcușul pe scările spiralate vopsite în vermillon, scări destul de înalte și abrupte, ultimele două etaje chiar mai înalte și mai abrupte. La fiecare nivel, pe fiecare latură a pagodei se află câte o ușă frumos arcuită, ieșire pe terasă ce oferă frumoase perspective asupra împrejurimilor. Sunt expuse în pagodă diferite relicve și statui budiste, iar pe pereți gravuri ale lui Buddha realizate în perioada Tang.

Templul este deschis între orele 08:00 și 17:00, iar taxa de acces este de 50 CNY, vizitarea pagodei plătindu-se separat, 30 CNY.

Pagoda oferă, cum spuneam, largi perspective asupra împrejurimilor, unde se găsesc o gamă variată de piețe și grădini concepute special pentru a pune și mai mult în valoare pagoda și vasta cultură a Dinastiei Tang.

Piața de Nord ocupă o suprafață de circa 17 hectare și deține câteva recorduri atât asiatice, este cea mai mare Piață Tang Culturală, are cea mai mare Fântână Muzicală și cele mai mari statui, cât și mondiale: are cele mai multe bănci, cea mai lungă bandă de lumină și cel mai vast complex acustic. La intrarea în piață se află elemente decorative budiste, coloane, felinare și statuia unei cărți antice ce povestește despre cultura și civilizația Dinastiei Tang.

Așezată central magnifica fântână cu sunet și lumini rămâne atracția principală a pieții. Se întinde pe un hectar și jumătate, are peste 1.200 de guri de apă și peste 20 de combinații ale acestora realizând modele deosebite, arce imense, pescăruși ce zboară, nori ce plutesc și se adună, zâne spumante și chiar lotuși. Se spune că ziua jocul de apă, culori și lumini pe muzică sinfonică este fantastic, iar noaptea devine de nedescris.

Am văzut piața de la nivelul 7 al pagodei, dar, fântâna fiind oprită, părea în reparație, nu am mai ajuns la ea. Spectacolele au loc la diferite ore, funcție de zi și de perioada anului, și pot fi vizionate de pe alei. Sunt oferite și locuri pe platforma de vizionare contra unei taxe de 30 CNY.

Tot de aici am văzut și pozat Paradisul Tang, un parc tematic deosebit deschis în urmă cu 10 ani, unde sunt reprezentate douăsprezece regiuni pitorești oferind vizitatorilor douăsprezece teme culturale deosebite, o expoziție a grandorii, culturii și prosperității Dinastiei Tang. Este deosebit pentru că respectând tradiția grădinii chineze, are munți și apă, lacul natural din mijlocul parcului, creatorii au integrat în parc poezia, cântecele și dansul, piețele și mâncarea, moda și stilul de viață al femeilor, știința și arta, poate tot ce este reprezentativ pentru dinastie, formând o imagine complexă asupra civilizației Tang. Efectul cel mai uimitor este cel al aromei, al parfumului dat de multele arzătoare de tămâie montate pe trotuare.

Clădirile, construite în aproape toate stilurile arhitecturale Tang, găzduiesc spectacole de dansuri și cântece despre perioada respectivă, iar pe străzi au loc dansuri, lupte, acrobații.

Parcul se vizitează zilnic între orele 09:00 și 21:00 contra unor taxe de acces de 120 CNY, care scade în perioada rece a anului și se reduce pentru copii, funcție de înălțime.

De la pagoda am mers puțin pe Strada Pietonală de Est, există și o Stradă Pietonală de Vest, ambele legând între ele piețele de nord și sud.

Piața de Sud are ca atracție principală statuia călugărului Xuanzhang, la care mulți budiști și nu numai vin să se relaxeze pe pajiștile verzi din jur și să aprecieze măreția acestei figuri istorice, care, în picioare, pare că predică doctrinele budiste. Piața este o grădină dedicată reprezentării vieții de zi cu zi din vechiul Shaanxi și se continuă cu o alee cu fântâni arteziene și mulțime de coloane metalice sau din piatră, cu multe statui sau grupuri statuare cu scriitori, filozofi sau caligrafi, cu luptători sau muzicanți, cu alaiurile casei imperiale. Valoarea ei artistică și istorică este recunoscută prin clasificare ca obiectiv turistic 5A. Las pozele să vorbească...

Se poate spune despre Xi'an că este orașul Dinastiei Tang, al culturii și civilizației ei, deși este un oraș milenar ce adăpostește o mulțime de capodopere dinaintea, din timpul și de după măreața dinastie.

Am stat în Xi'an trei zile în care am încercat să văd și să pozez cât mai multe din cele mai spectaculoase obiective din oraș iar acum să scriu despre ele. Este un oraș care merită văzut, are ce arăta, de la orașul vechi, din timpul dinastiei Tang, din interiorul Fortificațiilor Xi’an cu străzile orientate de la nord la sud și de la est la vest ca o tablă de șah, pe care se găsesc cunoscutele obiective turistice, la rețeaua de azi de străzi și bulevarde largi, cu aceleași orientări, la parcurile și muzeele construite în ultimii ani, multe cu arhitecturile dinastiilor mai vechi, dar păstrând farmecul vremilor de mult trecute, și, de ce nu, la turnurile zgârie-nori și la mall-urile moderne.

O recomandare pentru cei ce merg acolo este să aloce minim patru zile, sau chiar mai multe sejurului din Xi’an.

---

VIZUALIZĂRI: 2203 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI