Aventurieri prin unicul Hong Kong

TIPĂREȘTE

Iata-ne ajunsi in ultimul mare oras al excursiei noastre in China, Hong Kong. Daca imi spunea cineva ca vom avea ocazia sa ajungem acolo, i-as fi recomandat probabil o vizita la doctor…Eram bucurosi ca am ajuns in Hong Kong, dar oarecum tristi pentru ca marea noastra aventura pe taram asiatic se apropia de final…

Desi face parte din China, Hong Kong are control al pasapoartelor si sistem de securitate ca in punctele de trecere a frontierei unei tari. Hong Kong, orasul separat de China in timpul dinastiei Qing, in urma Razboiului Opiumului, a fost retrocedat “Imbratisarii Dragonului” in anul 1997. Fosta colonie britanica a dus la aparitia conceptului de “o tara - doua sisteme” si alaturi de Macao formeaza un spatiu care isi pastreaza un statut de independenta ridicata.

Fosta colonie poate fi impartita in patru parti: Insula Hong Kong, peninsula Kowloon, noile teritorii si insulule din jur.

Insula Hong Kong are suprafata de 75 km patrati si a fost prima cedata Marii Britanii pentru adapostirea navelor care transportau opiu, fiind cel mai bun loc de adapostire impotriva furtunii torentiale sau izbucnirilor imparatilor chinezi.

Am fost cazati la Hotelul Stanford, aflat in Kowloon, care nu era foarte departe de gara in care am coborat din tren. Acolo se circula ca la englezi, adica pe stanga. Pentru ca am ajuns destul de tarziu, in prima seara nu am plecat departe de hotel, ci doar ne-am plimbat putin pe stradutele de langa el: multa lumina, foarte multe reclame luminoase, cladiri curate si ingrijite…asta a fost prima impresie. Dupa o noapte de somn bun, ne pregatim pentru prima zi in marele Hong Kong.

Aici se afla sediile celor mai mari banci si cladiri moderne, hoteluri opulente, rezidente splendide si birouri guvernamentale. Clima de aici este mai mult tropicala si ni s-a spus ca am avut noroc ca nu am prins vreme ploioasa si furtunile musonice ce se instaleaza in zona chiar din luna mai.

Ne indreptam pentru inceput spre Varful Victoria, pe un drum destul de ingust si intortocheat, ce ne facea sa ne rotim de multe ori aproape in loc, facand aproape imposibila fotografierea.

Varful Victoria denumit astfel in cinstea reginei Angliei este un punct de atractie pentru turisti pentru ca asigura o priveliste panoramica asupra insulei dar si asupra peninsulei Kowloon. Se poate ajunge pe varf cu masina dar si cu un tramvai, mai degraba funicular, care a fost inaugurat in anul 1888 si care urca pe pisc la 400 de metri altitudine.

Cladirea unde avea capat acest funicular continea multe magazine si o terasa. Si aici, ca peste tot, foarte modern, elegant, numai din materiale de ultima generatie, cu multe lumini si panouri de reclama, ceea ce iti dadea senzatia ca nu se punea problema economiei de curent electric sau resurse.

De pe o platforma frumos amenajata, cu geamuri de sticla groase si cu balustrada din aluminiu, cu o harta ce indica cladirile (pe care insa nu am putut s-o fotografiez), se putea admira intreaga panorama a Hong Kong-ului.

Dupa ce am admirat orasul de sus si am facut poze, am trecut pe la magazinele existente in cladire si apoi am iesit afara unde am pozat o frumoasa fantana care arunca jeturi de apa in ritm de muzica…foarte frumos!

Apoi am plecat de acolo si autocarul a parcat in dreptul unui debarcader. O parte din grupul nostru a plecat intr-o plimbare cu vaporasul iar ceilalti, printer care ne aflam si noi, am ramas intr-un frumos parculet. Zona in care ne aflam era foarte cocheta dar restransa ca suprafata, asa ca nu aveam multe de fotografiat.

Parculetul din fata debarcaderului, micut si cochet era aproape pustiu.

Cand s-a adunat tot grupul, am pornit spre Plaja Golfului Repulse, denumit asa dupa nava de razboi britanica, “HMS Repulse”. In drum spre aceasta plaja am vazut cladiri superbe, care ma conving din nou, daca mai era nevoie, ca monotonia in constructii era inlaturata la chinezi iar preocuparea pentru originalitate era reala. Pe plaja erau putini oameni, desi era suficient de cald pentru a sta la soare. Am fi fost tentati de o baie in oceanul Chinei de Sud, insa nu aveam nici costumele de plaja la noi, dar nici timpul efectiv necesar.

In larg se vedeau niste insule despre care am aflat ca parte din ele au fost inchiriate Marii Britanii pe aceeasi perioada de 99 de ani, iar in 1997 acestea au fost retrocedate in cadrul aceleiasi ceremonii de retrocedare, impreuna cu Hong Kong-ul. Marea majoritate a lor nu sunt locuite, insa au fost folosite ca dormitoare pentru muncitorii din zona.

Tot acolo am vazut (de la distanta) si am pozat vila binecunoscutului actor Jackie Chan. Dupa ce am plecat de pe plaja ne-am plimbat intr-un superb parculet aflat nu departe de mare, foarte frumos amenajat si foarte curat, asa cum se poate vedea din poze.

Apoi am ajuns la un complex, format din magazine si un restaurant (la care agentia chineza ne-a facut cadou masa de pranz). In fata complexului erau doua statui, inalte de vreo 15-20 de metri (dupa aproximarea mea), cea din stanga reprezentand Zeita Sperantei si cea din dreapta un alt zeu, dar sincer nu mai stiu care.

Zona era o atractie pentru turisti si aproape toti se ingramadeau sa puna mana pe niste lucrari despre care se spunea ca aduc noroc. Am pus si noi mana pe atatea in timpul acesti excursii ca toata viata vom fi ocoliti de ghinion daca e adevarat ce se spune despre ele... dar, vom trai si vom vedea...

Nu am putut sa nu remarcam cat sunt de ingrijite toate lucrarile de acolo, cata curatenie este in jur si ce placut te simti intr-un spatiu gandit dupa regulile ce imbina natura cu realizarile omului.

Mai era o statuie acolo (pe care, din cauza aglomeratiei, nu am reusit sa o pozez) care reprezenta un personaj mitologic stand pe o broasca testoasa. V-am spus ca in credinta chineza, broasca testoasa inseamna longevitate prospera. Sunt de admirat fidelitatea si uneori fantezia cu care sunt redate aceste animale. Desi nu sunt opere de arta si sunt realizate din materiale ceramice colorate, este de remarcat “tesatura” de legende “cusuta” in jurul lor.

Am pozat de asemenea o statuie galbena care ilreprezenta pe Zeul Milostiveniei. Acesta simbolizeaza dragostea si bunatatea, salvand oamenii din dezastre si ajutandu-i pe cei cu dezabilitati.

Se poate observa din pozele facute in acea zona, si nu numai din ele, ca le plac culorile vii, rosu in special, dar si argintiul si auriul, precum si impopotionarea acoperisurilor, a salilor restaurantelor etc. Si aici ma refer la stilul vechi a culturii de pe timpul imparatilor dinastiilor care corespund perioadei medievale, unde constructiile se bazeaza pe foarte mult lemn imbinat si colorat. In schimb, noile constructii au stiluri moderne si anvangardiste, iar culorile sunt mai moderate si discrete.

Dupa ce am admirat toate aceste lucruri, am plecat inapoi spre hotel. Pe drumul de intoarcere mi-a atras atentia un alt grup de cladiri cu o inaltime deosebita si care fac parte din cladirile incluse in spectacolul de lumini ce are loc in fiecare seara pe malul peninsulei Kowloon.

Se spune ca acest spectacol ar fi cel mai spectaculos din lume si ca pentru realizarea lui se folosesc peste 10.000 de becuri, proiectoare, lasere etc. Din pacate nu am putut sa vedem acest spectacol pentru ca am evitat sa ne deplasam singuri prea departe de hotel, mai ales seara.

Am reusit sa ne indepartam fara grup in cautarea unui supermarket pe strada Nathan, una dintre cele mai lungi din peninsula Kowloon, si care o strabate de la nord la sud, impartind peninsula in mai multe cartiere, printre care si cartierul Mongkok, in care eram noi cazati.

Cu stradute relativ scurte, cu acces doar pietonal, pline de magazine diverse, cu mirosuri atat placute cat si mai putin placute de la localurile din zona, se considera a fi un cartier zgomotos, aglomerat, sediul triadelor, pariurilor ilegale, ascunzisurilor si mizeriei. Cu toate acestea, nu am avut absolut nici un fel de problema in zona.

In zona aceea, la ora 09.30 dimineata strazile nu erau inca animate, asa cum se intampla seara la si nici magazinele nu erau inca deschise. Strada pe care, cu o seara inainte, erau tarabe de tot felul si unde puteai cumpara foarte multe, era acum libera, si dupa cum vom vedea, spre ora 16.00 incepea o activitate febrila de instalare a tarabelor si de intindere a marfurilor, astfel ca pana dupa miezul noptii nu prea aveai loc intre ele. Atmosfera era, in general, foarte placuta.

Totusi, amintirile cele mai neplacute cu care am ramas din Hong Kong (pentru ca nu puteam sa raman numai cu amintiri placute, nu?) au fost mirosurile puternice de sobolani si mancare prajita, prezente peste tot, dar si mirosul persistent de urina din fata multor baruri de noapte pe care, le asociam cu toalete publice.

Eram in ultima seara a excursiei si de acum regretele apropiatei plecari se impleteau cu dorinta de a ajunge intregi acasa. Pot spune ca personal, as fi vrut ca excursia sa mai continuie o perioada. Dar oare cine nu ar fi vrut asta?

In final, sincer, nu vreau sa trag nici o concluzie. Las aceasta posibilitate fiecaruia dintre voi care are rabdare sa citeasca toate experientele si povestirile mele legate de excursia pe care am reusit sa o facem in China. Las la latitudinea fiecaruia sa decida daca acest gen de experienta merita. Intr-adevar, este vorba de foarte multi bani pentru o asemenea excursie insa, mereu am fost de parere ca banii se duc la fel cum vin, asa ca, macar de data asta, nu i-am mai luat in calcul. Ultimul lucru pe care vreau sa vi-l spun este ca, daca am mai avea posibilitatea sau ocazia sa ajungem acolo (desi nu cred) am merge fara nici cea mai mica ezitare!

---

VIZUALIZĂRI: 4627 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI