Stare Mestro, Podul Carol si Primaria

TIPĂREȘTE

Dupa ce am vizitat cateva obiective importante din Castel, despre care am povestit, am inceput sa coboram pe una din stradutele ce duc spre centru vechi al orasului. Am intrat pe strada Nerudova. Mergand pe ea, am admirat casele medievale minunat intretinute, in care acum ca si in urma cu 400 de ani comerciantii aveau pravalie la parter si odai de locuit la etaj. Am aflat de la ghida noastra locala, una din povestile acestor case.

Pe vremea cand nu se inventase sistemul de numerotare al caselor si al strazilor, fiecare proprietar, isi picta sau aplica un blazon pe peretele exterior al case, deasupra intrarii. Aceste insemne, care simbolizau mestesugul sau activitatea ce se desfasura in respectiva familie si casa, s-au pastrat (desigur reconditionate) si astazi si reprezinta un motiv de admiratie, pe langa produsele sau serviciile ce le ofera localnicilor si turistilor, actualii proprietari. Mergand pe aceasta strada, la nr. 5 in cladirea Palatului Morzin, am avut surpriza sa descoperim sediul Ambasadei Romaniei la Praga. Numele palatului vine de la al doilea proprietar al sau. Deasupra intrarii, blazonul din piatra al proprietarului simbolizeaza ” ziua si noaptea ” iar cele patru statui de pe cornisa reprezinta cele patru anotimpuri.

Instantaneu, patriotismul din noi a iesit la suprafata si cu steguletul ghidusei (asa a fost poreclita ghida noastra) in mana, am inceput o sedinta foto. La cativa metri de ” ai nostii ”, se afla Ambasada Italiei gazduita de un alt palat.

Incepand cu aceastra strada am intrat in lumea comerciantilor de suveniruri si a tavernelor. Vitrinele cu bijuterii din aur cu rubinele specifice (de un rosu – visiniu) sau chihlimbar, faceau intrecere cu cele ce ofereau vestitul cristal de Boemia, care in zilele noastre a capatat culori si forme mult diferite de ce inseamna traditia, dar nu mai putin valoroase.

Tavernele te atrag cu meniuri variate, scrise la vedere, mare, de multe ori cu creta pe o tabla neagra, cu preturi mai mult decat rezonabile. (ex. meniu fix = 150 – 300 CZK; 1 Eur = 25 CZK) Nici cafenele nu stau degeaba si poti servi ce vrei si ce nu vrei, ce are la baza cafeaua. De berarii cred ca nici nu mai este nevoie sa pomenesc. Praghezii sunt atat de mandri de berea lor si dupa spusele ghidei, nu exista seara in care sa nu se intalneasca, vecini, rude sau prieteni ca sa bea macar o halba inainte de culcare.

Un salon inedit cel putin pentru noi, am vazut pe una din strzile acestui cartier. Era un salon de masaj pentru picioare. Vitrinele erau mari, pana jos, si usa larg deschisa ca o forma de reclama. In vazul strazii, clientii erau masati la talpi de una din cele 7 asiatice care prestau acolo. O alta ciudatenie a fost un salon in care, cu fata la vitrina, cativa clienti stateau cu picioarele in bazine mari cu apa, ca niste acvarii, in care niste pestisori carnivori, le faceau pedichiura (pentru cine nu intelege, le mancau pieile moarte de pe talpi). Un client radea teribil – probabil se gadila. Daca as fi fost undeva in Asia, ma asteptam sa vad astfel de saloane, dar in Praga a fost o surpriza.

In tot orasul, nu doar in acest cartier, am intalnit o multime de magazine ce vindeau papusi si marionete. Tradiţia cehilor de a sculpta manual păpuşi şi marionete datează încă din secolul al XVIII-lea si anual la Praga se desfasoara Festivalul International al Teatrelor de Papusi. Am vazut in magazine, papusi micute de cativa cm. sau mari cat un om, majoritatea in costume de epoca. Nici nu vreau sa imi inchipui cata munca este depusa pentru realizarea unei astfel de papusi, si chiar daca eu nu am cumparat nici una, preturile mari mi s-au parut justificate.

Tot mergand si admirand cand produsele expuse in vitrine, cand cavaleri medievali in armuri ce pazeau intrarile in unele cladiri, am ajuns in Piata Turnului unde ne-am oprit cateva minute sa ne tragem sufletul si sa mai ascultam cateva lucruri despre Biserica Sf. Nicolae de acolo.

Dupa cateva sute de metri am ajun in fine si la Podul Carol.

Podul Carol

Lung de jumatate de km, si lat de aproape 10 m. podul este sustinut in raul Vltava pe care il traverseaza, de 16 piloni din piatra. Inainte de a fi construit, cam in aceeasi zona a fost un alt pod, ceva mai ingust, care se numea Podul Judith (Judith fiind sotia regelui Vladislav I). Podul Judith a fost luat de ape la inundatii puternice in 1342.

Podul Carol este cel mai cunoscut dintre cele 12 poduri care unesc cele doua maluri ale Vltava si ca orice lucru medieval, are si el o legenda. Se spune ca la inceput, ce se construia ziua, se parabusea noaptea (am mai auzit undeva povestea asta...) Atunci Regele Carol (Karel al IV-lea) a decis ca in cimentul care se folosea sa fie amestecate oua si vin; multe oua si mult vin. Dar orasul nu dispunea de cantitatile necesare, asa ca locuitorii din orasele vecine au contribuit si ei. Unii de frica sa nu se sparga ouale pe drum, le-au adus fierte.

Constructia Podului Carol a inceput in 1357 si s-a incheiat 60 de ani mai tarziu. Deci dupa socoteala mea, a fost inceput de bunici si terminat de nepoti. La ambele capete, podul are cate un turn pe sub care se trece pentru a-l traversa. Defapt la unul din capte sunt doua turnuri unul mic si unul inalt. Noi am intrat pe pod prin Turnul Mala Strana, acolo unde sunt doua. Desi este destul de lat, pe acest pod nu au existat niciodata case sau pravalii cum s-a intamplat sa fie, pe alte poduri din piatra in evul mediu. A fost decorat la inceput cu multe cruci, pentru ca mai apoi, cam in sec. XVII crucile sa fie inlocuite cu statui. Cele originale sunt pastrate la Muzeul National Lapidarium. Cele ce pot fi vazute astazi sunt copii realizate in sec. XX si sunt dint-o piatra de o calitate inferioara, asa dupa cum arata depunerile negre de pe ele si dupa cum mi-a confirmat si ghida locala. Podul traverseaza si canalul Certovka, al Vltavei. De pe pod pe acest canal se vede o moara de apa functionala.

Desi era foarte frig afara, cativa comercianti de suveniruri si vreo doi desenatori se incumetau sa nu isi parareasca locul de munca. Doi papusari manuiau cateva papusi pe sfoara spre deliciul celor mici si celor mari. Cativa metri mai incolo, o trupa de muzicanti interpretau o melodie vesela, atractia trupei fiind un batranel care zdranganea si el de zor la un mangalau. Se poate spune ca le iesea o melodie de jaz.

Turistii isi fac fotografii pe langa statuile ce strajuiesc podul, cea mai solicitata in sedintele foto fiind statuia preotului Ioan Nepomuck (despre care v-am povestit ca are un altar in Catedrala Sf. Vit). Unii mangaie statuia si isi pun o dorinta, care spera ei ca se va indeplini. Altii ca sa fie mai siguri o mangaie cu doua maini; si cum acest lucru nu este la indemana oricui (trebuie sa fii inalt si sa te intinzi bine pana la ea) pozitia in care stau cateva secunde este caraghioasa.

Cand mai aveam cativa metri si se termina podul, ne-am impiedicat de un cersetor, care luase pozitia de rugaciune a musulmanilor si care nu s-a putut abtine sa nu rada cand i-am adresat cateva cuvinte in romaneste. Si el tot la munca se poate spune ca era. Cativa metri mai incolo, un negru imbracat in costum de marinar ne invita la o croaziera de o ora pe raul Valtava.

Am iesit de pe pod trecand prin Turnul din Orasul Vechi. Dupa parerea unora este cel mai frumos turn medieval de pod, din toata Europa. Eu nu am fost de aceeasi parere; in primul rand pentru ca nu am ajuns inca la Londra unde cred ca sunt turnuri frumoase si in al doilea rand pentru ca cele de acolo sunt negre si cu greu mai vedeam detaliile constructiei.

Deasupra arcului gotic pe sub care se trece, la primul etaj al turnului, sunt statuile regilor Carol al IV-lea si Wenceslas al IV-lea, iar intre ele se afla patronul podului, Sfantul Vitus. La al doilea etaj sunt ferestre si pe terasa de langa acoperis se poate merge.

Ne-am aventurat mai departe prin labirintul stadutelor inguste medievale, am trecut pe langa Hotel Clementin cel mai ingust hotel din Praga, o cladire simpatica vopsita in verde pal cu noua camere, dotata cu tot luxul modern necesar unui hotel de 4*. Cladirea dateaza din sec. XIV. Mergand si privind cand la vitrinele cu suveniruri cand la cladirile frumos renovate pe langa care treceam am ajuns in Piata Primariei.

Primaria

Prima atestare documentara este din 1337. La inceputul sec. XV cladirea a fost extinsa prin adaugarea de noi corpuri. Daca in primii ani, ea a fost sediul administratiei locale, dupa 1784 a fost transformata in inchisoare avand si o camera de tortura. In anul 1419, cand in Praga a avut loc o revolta, razvratitii au cerut eliberarea din inchisoare a reprezentantilor lor. Cum cei din primarie au refuzat, razvratitii a navalit in cladire si i-au aruncat pe ferestre pe toti functionarii. Care a scapat viu dupa cadere, a fost batut pana a murit. Acest eveniment ca simbol al nemultumirilor economice si sociale, a declansat Razboaiele Husite. In 1918 in aceasta cladire a fost proclamata independenta Cehoslovaciei. Astazi in aceasta cladire se organizeaza spectacole, concerte si alte manifestari culturale.

Turnul cu ceas al Primariei, a fost ridicat in 1388 iar ceasul sau montat pe latura sudica este unul astronomic. Cadranul, care este o adevarata harta se misca si printr-un mecanism complicat indica atat pozitia Lunii cat si a Soarelui. Doar cei obisnuiti cu acest cadran complicat sunt in stare sa descifreze ceva.

Sub acest cadran mai este unul adaugat in 1865. Acesta are 12 medalioane ce reprezinta semnele zodiacale.

De o parte si de alta a cadranului se sus, sunt patru statuete; doua in stanga si doua in dreapta. Ele reprezinta cei patru dusmani ai oamenilor - asa cum erau perceputi in acea epoca; un turc (dusman declarat ai crestinilor), vanitatea, lacomia si moartea simbolizata printr-un schelet.

Ce se intampla la fiecare ora fixa? Scheletul suna dintr-un clopotel din ora in ora si ii cheama pe cei 12 apostoli sa iasa din spatele celor doua ferestre care se deschid deasupra cadranului. Apoi un cocos auriu ce sta deasupra ferestrelor, anunta o ora noua si la sfarsit bat clopotele. Spectacolul este intregit de activitatile celorlalte patru papusi; un om se priveste in oglinda (vanitatea), un om ce tine in mana o punga cu galbeni cerseste (reprezinta lacomia) iar turcul misca capul.

Cand ceasul a implinit 600, de ani, praghezii au oferit un spectacol deosebit pe turnul care il sustine. Printr-o proiectie deosebita, cu jocuri de lumini si imagini, timp de 30 de minute cei prezenti atunci in piata, au avut ocazia sa vada istoria ceasului de la realizare, trecand prin distrugeri si reparatii succesive, pana in zilele noastre.

Desi ghizii locali se lauda ca ceasul a functionat fara intrerupere de la montarea lui si pana in zilele noastre, realitatea este alta. Au fost si perioade cand din cauza proastei intretinerii, a nepriceperii sau a lipsei pieselor, ceasul s-a dereglat sau s-a oprit. In sec. XVIII, mecanismul a fost bine reparat si ceasul salvat pentru inca o vreme. Dupa alta suta de ani, vechiul mecanism ce avea la baza o balanta, a fost inlocuit cu un alt sistem, asemanator celui din Big Ben-ul londonez. In timpul luptelor impotriva ocupatiei germane de la sfarsitul celui de al doilea Razboi Mondial, o bomba a avariat serios ceasul, si abia dupa trei ani a fost reparat complet, refacandu-se si cele patru statui, dupa modelele originale.

Nici legendele nu lipsesc cand vorbim despre acest ceas. Una spune ca dupa ce l-a realizat, profesorului in matematica si astronomie i s-au scos ochii, pentru a nu mai putea face altul mai mare sau mai frumos (tipic acelor vremuri).

Nu m-am aventurat nici pe scari nici cu liftul, pana in varful turnului, din simplul motiv ca era o coada mult prea mare, iar timpul meu era pretios. Cei care se incumeta totusi, au ocazia sa vada pe langa privelistea de la inaltime asupra pietei si cei 12 apostoli, in ”casuta ” lor, cu tot cu mecanismul care ii misca la ora fixa.

Am plecat din piata, am intrat iar in labirintul de stradute medievale ce inconjoara Piata Primariei, si in care te poti rataci cu usurinta, am ales un restaurant si am intrat. Aveam in gand sa gust berea lor, nu ca as fi eu mare bautoare, dar fiind atat de laudata, am zis ca trebuie sa o incerc. Am mancat o supa de pui delicioasa, niste frigarui (cam tari) cu garnitura si am incheiat cu un strudel cu mere si frisca... un deliciu. Toata distractia a costat 250 CZK (= 10 Euro - bacsis inclus in nota de plata). M-am aventurat apoi in Piata Primariei, in Targul de Craciun despre care v-am povestit.

Daca stai mai multe zile in Praga, cred ca poti face tot ce iti trece prin minte ca sa te distrezi. De exemplu poti sa te plimbi cu una din multele masini de epoca; tarif 1200 – 1500 CZK pentru o jumatate de ora. Poti sa vizitezi Muzeul Stafiilor sau pe cel al torturii. La fel de bine poti sa asisti la un spectacol de teatru negru, lanterna magica, un spectacol fara text, bazat pe muzica si pantomima in care fundalul este negru si doar artisti si putinele decoruri de pe scena sunt luminoase. Tot pe intelesul tuturor, fara bariere lingvistice este si teatrul de marionete. Praghezii sunt maesti ai acestui gen de spectacol, avand un teatru cu acest nume. Se pun in scena opere adevarate.

Exclusiv pentru adulti, exista un Muzeu al Erotismului si multe localuri cu perdelute si lumini rosii. Praghezii si-au pus in gand sa egaleze in acest sens Amsterdamul.

Maestre Webmaster, te rog frumos

http://www.youtube.com/watch? v=NXpsgmWcAQo&feature=related

---

VIZUALIZĂRI: 4050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI