Castelul si legendele lui

TIPĂREȘTE

Sa povestesc in cateva fraze, cate am vazut in Praga mi se pare o mare provocare.

Dimineata a inceput cu vizita la Manastirea Loreta despre care am povestit.

Am pornint apoi la pas spre centrul vechi, traversand cartierul Mala Strana, parcurgand mai intai cea mai lata strada medievala a orasului, incredibil de lata pentru felul in care erau in urma cu 500 de ani sistematizate cetatile si orasele. Plecand de la Loreta, care este asezata pe un deal, drumul era usor de parcurs, caci noi mergeam catre vale, spre centrul vechi, sau inima cetatii.

Nu dupa mult timp, am ajuns in Piata Hradcanske unde in dreapta noastra era Palatul Schwartzenberg in care in prezent functioneaza Muzeul de Istorie Militara. Zidurile palatului se deosebesc de toate celelalte cladiri din oras prin modul in care au fost decorate. Tehnica folosita se numeste graffiti. Desi pare o decoratie tridimensionala, ea este plata, efectul fiind obtinut doar prin imbinarea culorilor. Palatul are si o legenda amuzanta; se spune ca primul sau proprietar, un nobil foarte bogat si batran era inselat de sotia sa, frumoasa si mult mai tanara. Atunci arhitectul palatului, care radea in spatele nobilului ca mai tot orasul dealtfel, a decorat acoperisul cu doua perechi de coarne de cerb. Nobilul domn nu a inteles aluzia, si cum era si un vanator pasionat, se mandrea cu coarnele sale.

In centrul acestei piete, este un monument, un ansamblu statuar in jurul unei coloane inalte, dedicat invingerii epidemiei de ciuma din sec. XVI.

Vis-a-vis de acest palat, este Palatul Arhiepiscopului, o cladire masiva, impunatoare, realizata intr-un rafinat stil rococo. Tot in aceasta piata sunt si Palatul Martinic si Palatul Toscan. Asa cum vedeti, piata este inconjurata numai de palate si intotdeauna a fost o zona exclusivista, datorita invecinarii cu Castelul.

Castelul din Praga

Este unul din cele mai mari din lume, prin marimea domeniului sau, pe care sunt raspandite constructiile (7 ha.). Ceea ce astazi parta numele de Castel este un ansamblu arhitectural, ce cuprinde multe cladiri si curti interioare, cele mai cunoscute si accesibile turistilor fiind; Catedrala Sf. Vitrus, Vechiul Palat Regal, Gradinile de Vara, Turnul Prafului de Pusca, Turnul Negru, Palatul Regal de Vara si Ulita de Aur. Castelul mai are si 8 gradini si cateva terase.

Poarta pe care am intrat se numeste Poarta Matei sau Poarta Gigantilor, pentru ca de o parte si de alta a intrarii sunt doua statui imense ce reprezinta doi uriasi care se lupta. Aceasta poarta a fost construita in timpul Regelui Matei si a fost prima constructie in stil baroc din Praga. Poarta este pazita de doua garzi in uniforma albastra, ce stau nemiscate in fata unor gherete din lemn, dupa modelul garzilor englezesti de la Palatul Buckingham din Londra. Garzile se schimba din ora in ora, si in gheretele lor exista un buton de alarma, pe care il pot actiona in caz de nevoie facand un singur pas in spate, soldatii neavand voie sa se miste sau sa intervina in nici un fel, nici macar daca apare o situatie deosebita. In timp ce noi treceam de poarta, am asistat la schimbarea gazilor. Sincer; nimic spectaculos.

Am intrat in prima curte interioara, unde in cladirea din dreapta este Resedinta Presedintelui Republicii Cehia. Dl. Presedinte nu era acasa, fapt semnalizat prin lipsa drapelului pe catarg. Zambeam uitandu-ma la ferestrele presedintelui si ma intrebam oare cum m-as simti eu, sa ” am zilnic atatia musafiri ” prin curte? O data pe an, la inceputul lunii mai, si aceasta aripa a Castelului este deschisa publicului.

Am trecut in urmatoarea curte, unde mai intai am cumparat bilete de intrare. Sunt mai multe variante, noi am ales o varianta care ne permitea sa vizitam 4 obiective. (pret 10,87 Euro). Din pacate nici timpul si nici tipul biletului nu mi-a permis accesul in Muzeul Papusilor.

Catedrala Sfintilor Vitus, Wenceslas si Adalbert

Catedrala este inchinata sfantului martir din sec. IV Vit Guy. Este locul de incoronare al regilor si tezaur pentru comori. Pentru mine a fost coplesitoare, cu atat mai mult cu cat spatiul din fata laturii vestice pe unde am intrat este mic si eram nevoita sa o privesc de aproape. Cele doua turle au peste 80 m. Inaltime (cam cat un bloc cu 30 de etaje), iar rozeta are un diametru de 10 m. (cam cat un bloc cu 4 etaje). Este cea mai noua latura a catedralei si acolo este acum, intrarea principala.

Constructia sa a inceput la jumatatea sec. XIV si s-a terminat in sec. XX., cu o pauza de 100 de ani, in timpul razboiului husit si dupa el. Construita intr-o perioada atat de lunga, catedrala prezinta mai multe stiluri arhitehtonice. Primul lucru care m-a impresionat inca de la intrare, a fost inaltimea catedralei. Pentru a o sustine, arhitectul catedralei (acelasi care a proiectat si Podul Carol) a folosit boltile duble. Statuile ce decoreaza coloanele, infatiseaza, persoane din familia regala, episcopi si alte fete bisericesti si pe cei doi arhitecti. Deasupra intrarii, privind din interior, am admirat imensul vitraliul in forma de rozeta ce filtreaza lumina in mii de culori.

In fata a doua tablouri, ne-am oprit si am ascultat legenda trista a preotului Ioan Nepomuk, confidentul si duhovnicul sotiei lui Wanceslas al IV-lea. Pentuca a refuzat sa ii divulge regelui confidentele si spovedaniile facute de regina Ioana, preotul a fost torturat si apoi aruncat de pe pod. (Podul Carol). In catedrala exista un altar deosebit de mare si de frumos al preotului Ioan Nepomuk. El este protectorul Boemiei, al preotilor, corabierilor, al podurilor, al morarilor si a celor care pastraza un secret. Statui ale lui sunt si la noi in tara la; Arad Oradea. Timisoara, Sibiu si Suceava.

Am parasit catedrala si traversand curtea interioara am ajuns la latura sudica a catedralei, numita si Poarta de aur, datorita unicului mozaic din aur pe care il are si care reprezinta Judecata de Apoi. Pe aceasta latura se afla un turn cu un ceas, sau mai bine spus cu doua ceasuri, unul sub altul. Unul indica ora si celalat minutele.

Palatul Regal

Al doilea obiectiv vizitat din cadrul Castelului, a fost Vechiul Palat Regal. A fost resedinta regilor Boemiei intre sec. XII – XVII. Este o cladire sobra, cu putine decoratiuni si oranmente pastrate; o cladire de o mare sobrietate. Prima sala pe care am vizitat-o a fost Salonul Vadislav. Are o lungime de 60 m. In aceasta sala se desfasurau ceremoniile de incoronare, acolo erau primiti ambasadorii si tot acolo, se puteau desfasura serbari medievale si turniruri. Este cea mai mare sala a unei cladiri laice din Praga medievala. Cehii se lauda cu aceasta sala, spunand ca este prima sala polivalenta din lume.

In partea stanga a ei se afla Sala Tronului, unde intr-o vitrina securizata se gasesc simbolurile regalitatii; Coroana Regala (din aur de 22 carate, decorata cu smaralde, un rubin, safire si perle), Sceptrul Regal si Marul Regal. Desi cele expuse sunt doar copii, se stie ca originalele sunt pastrate ” sub 7 chei ” pastrate de 7 persoane importante ale statului. (presedintele, primul ministru, arhiepiscopul, presedintele camerei deputatilor, presedintele senatului, primarul orasului si deacnul catedralei Sf. Vitus) in Catedrala Sf. Vitus, in spatele unei usi ferecate cu 7 lacate. Asa spune legenda. In realitate exista sisteme de securitate ultima generatie.

Am urcat apoi la etaj unde am intrat intr-o incapere mica, ce se numeste “aruncarea pe fereastra” Legenda spune ca in 1618, reprezentantii nobililor protestanti au devastat vechiul Palat Regal si ajuns in aceasta incapere de unde au aruncat pe fereastra doi guvernatori catolici, impreuna cu secretarii lor. Din fericire nu au murit, caci au cazut pe un morman de paie si balegar adunat din Sala Vladislav. Catolicii au intors in favoarea lor aceasta supravietuire si au transformat aceasta intamplare intr- un miracol, spunand ca cei doi au fost salvati de ingeri.

Biserica Sf. Gheorghe

Se distinge prin fatada zugravita in caramiziu ce contrasteaza cu celelalte cladiri din ansamblul castelului. Este lipita de locuinta vicarului episcopal. A fost ridicata in 970 pe vechea temelie din piatra a unei rotonde romane, si mai pastreaza inca fragmente din frescele originale. Are doua turnuri albe, de dimensiuni diferite si a fost o vreme manastire de calugarite benedicte. Deasupra intrarii principale, exista un basorelief ce il infatiseaza pe Sf. Gheorghe luptandu-se cu balaurul. Interiorul bisericii are o acustica minunata, motiv pentru care de multe ori este gazda unor concerte de muzica clasica. Dupa ce am vizitat aceasta biserica, am iesit in alta curte interioara de unde am ajuns in...

Strada de Aur

Pe acesta straduta ingusta, lipite cu spatele de zidurile de fortificatie ale Castelului, si-au ridicat garzile palatului 11 casute. Sunt extrem de mici, recordul detinand-ul o casuta albastra, cea cu nr. 19, unde spatiul interior nu depaseste 2mp. Numerotarea nu se face in ordine, incepand cu 1, ci dupa alt criteriu pe care nu l-am aflat. Unele au si etaj, sau mai bine spus in podul lor era amenajat locul de dormit, pe o saltea din paie. Casutele sunt incredibil de mici. Legenda spune ca aici au locuit alchimisti care au incercat sa obtina elixirul tineretii, piatra filozofica sau sa transforme fierul in aur. Cand vezi cat de mici sunt, si cand te gandesti la conditiile mizere in care se putea trai acolo in evul mediu, cu greu poti accepta ca acolo putea un alchimist sa face experiente. Nici conditii minime de igeiena si de gatit nu erau existau. Cel mult aceste casute erau doar locul de dormit pentru acei stajeri, ce trebuiau sa fie foarte aproape de locul de munca.

Acum ele sunt mici magazine cu suveniruri. Am incercat sa intru si eu in cateva, dar tot ce mi-a reusit, a fost sa fac o fotografie din dreptul usii; caci daca mai erau max. 2 persoane inauntru a treia nu mai avea loc. O legenda spune ca in casuta cu nr. 22 a locuit intre 1916 – 1917 Franz Kafta. Adevarul este ca sora lui a locuit in acea casuta. Si Jaroslav Seifertm laureat al Premiului Nobel pentru literatura a locuit o vreme acolo. Probabil exercita o anumita fascinatie locul, daca a inspirat atatea legende legate de nume atat de mari. Daca acum straduta este curata si casutele frumos zugravite in culori diferite, sunt convinsa ca in urma cu cateva sute de ani, locul acele nu era mai curat decat un grajd. Nu a durat mult traversarea acestei strazi si am ajuns pe una din terasele castului, de unde se vedea orasul. Acolo este Turnul Daliborka.

Turnul Daliborka

Turnul a servit ca inchisoare o lunga perioada de timp, intre sec. XV - XVIII si numele sau vine de la cavalerul Dalibor Kozojedy, primul prizonier intemnitat pe viata incepand cu anul 1498. Din pacate viata sa a fost scurta dupa intemnitare. Motivul intemnitarii, a fost ca a ajutat si adapostit in casa sa, cativa scalvi razvratiti. Era o mare grozavie fapta sa si se cerea pedepsita cu toata seriozitatea.

In acele timpuri, prizonierilor nu le era asigurata nici hrana si nici apa in inchisoare, familia fiind cea care platea pentru aceste lucruri, sau le aducea de acasa. Cum averea lui fusese confiscata si familia alungata, nu avea cine sa ii aduca nimic. Legenda spune ca de nevoie, nobilul prizonier a inceput sa cante la vioara, iar cantecele lui au inmuiat inimile oamenilor care locuiau la poalele castelului. Veneau zilnic sa il asculte si ii puneau intr-un cos mancare, cos pe care el il tragea cu ajutorul unei sfori. Acesta este povestea romantata a prizonierului. Dar in realitate, bietul cavaler nu avea nici un instrument muzical la indemana, temnicerii nici nu ar fi tolerat asemenea manifestari artistice, iar oamenii care i-ar fi adus de mancare ar fi fost si ei considerati complicii lui si ar fi ajuns cu siguranta langa el. Crudul adevar este altul. Asa cum se obisnuia in evul mediu, prizonierul era torturat probabil zilnic. In castel cel mai des folosit instrument de tortura era poreclit ” vioara ”, (obiect prevazut cu gauri pentru maini si pentru cap) iar ”cantecul cavalerului” cand era torturat cu vioara, era auzit pana departe, peste zidurile castelului. Acum in turn este o expozitie cu instrumente de tortura; nu multe, dar infioratoare.

In Castel mai puteti vizita;

Turnul Mihulka, care a fost o vreme pulberaraia castelului si mai apoi laboratorul unor alchimisti (nu cum se spune despre casutele din Strada de Aur.). Acum in acest turn este Muzeul Alchimiei. Muzeul Papusilor, al doilea ca marime in lume

Capela Sfintei Cruci

Muzeul Papusilor, al doilea ca marime din lume dupa Penang Toy din Malaezia

La castel se poate ajunge si cu metroul; linia A sau cu tramvaiele 22 si 23, pana la statia Prazsky Hrad.

---

VIZUALIZĂRI: 5478 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI