Aventura in Samana - descoperind Peninsula Samana

TIPĂREȘTE

Inca din tara, uitandu-ma pe ofertele de excursii pentru Dominicana, unde aveam a ajunge in iulie, m-a atras peninsula Samana, cu toata aventura ce se propunea; era destul de scumpa, asa ca ne-am lasat un timp de gandire; astfel se face ca, fiind la Gran Bahia Principe, dupa incursiunea in Paradis (Saona), am decis ca nu trebuie ratata oportunitatea de trai o aventura, avand habar de locurile unde am ajunge, locuri vazute bineinteles prin poze si fiind increzatori ca se va implini tot ceea ce era in oferta; pe ultima suta de metri, marti seara (plecam vineri), am luat legatura cu reprezentantul agentiei si desi pretul de catalog era 250$, ne-a facut o oferta buna, -10%, adica 225$/pers. (prin resort, la alte agentii era foarte scump, peste 245$).

Astfel, joi, 12 iulie, la ora 6, ne-am adunat in fata la Bavaro, iar la 6,30, am plecat cu un van spre aeroportul national Punta Cana; aici am asteptat putin un grup de francezi din alt resort, si impartiti fiind in doua, 6 francezi pentru un avion si 7 romani cu 2 frantuzoaice in alt avion, am decolat spre Peninsula Samana, unde am ajuns pe aeroportul local (international Arroyo Barni), dupa un zbor de circa 45 min., zburand peste uscat si apa; asa am putut vedea, relief in Dominicana, partajari de terenuri (facute prin lungi siruri de diferiti pomi), Atlanticul cu multe pete de culoare (teren mai inalt in ocean), dar si un spectacol oferit de soare si cateva panze de nori, chiar curcubeul (pe care din nefericire nu l-am putut prinde in foto) si Insula Cayo Levantado, unde trebuia sa si ajungem (ultimul punct pe itinerarul excursiei noastre).

La aeroport, ne astepta un safaritruck (un fel de camion, mai mic, fara prelate), in care ne-am urcat insotiti de 2 animatori, cu look de jamaicani, ghid si cameraman, asta nu inainte de a lua un “aperitiv”=rom si cola; si am plecat, luand-o spre nord, mai intai pe sosea, apoi iesind de pe sosea, facand dreapta, pe un drum de tara, ghidul vorbind in franceza (f. bine) si engleza (cam stalcit, dar de inteles); am trecut prin mai multe sate, vazand asezari si prea putin din modul de viata al localnicilor, plantatii de banane, cocos, maracuya (fructul pasiunii), mango, cafea, lamaie, cultura de ananas, yuca (cartoful lor), etc., flori si pomi cu flori superbe, cateva pasari albe frumoase.

Prima oprire, in Rancho Espanol: aici, asistam la o prezentare de produse tipic dominicane (facuta de un ucrainean in engleza), fructe, legume, cafea, vanilie, cacao, mamajuana, rom, miere, langoste, creveti, etc., avem parte de o degustare de fructe si mamajuana, si cumparaturi; apoi ghidul ucrainean, ne duce intr-o camera, unde se fac manual trabuce si ne prezinta (iar un baiat executa) modul de lucru, materialul, etapele, deasemenea intram si vedem camera de pastrare pana la ambalare si vanzare, si in final incercam un produs finit (din partea casei evident); cumparam si cateva, si apoi mergem mai departe.

La cativa pasi, ne asteptau niste baieti, cu cai dominicani (un soi de cal mai mic), pe care incalecam si strangandu-se grupul purcedem la drum; mergem pe un drumeag, prin natura, insotitorii nostrii culegandu-ne pe drum fel de fel de plante, frunze, fructe, pana dam de un parau si-i tinem firul, ajungand dupa vreo 50 min. la punctual terminus a-l escapadei calare; ne dam jos de pe cai si incepem a cobora niste trepte ce, parca, nu mai aveau sfarsit, la capatul carora se infatiseaza, in toata splendoarea ei, cascada El Limon, o minunatie a naturii, o cadere de apa de circa 60-65m, un fir de apa despicandu-se si formand o perdea de stropi cum rar mi-a fost dat sa vad (si asta doar in poze); bineinteles, copii nu puteau rata ocazia de a face baie la poalele unei asa frumuseti a naturii, in apa, desi rece, izvor de neasemuita placere; poposind aici vreo jumatate de ora, imbatati de frumusetea locului, a trebuit sa ne intoarcem, de data asta avand un drum anevoios, sa ucam scarile ce la coborare ni s-au parut fara sfarsit; si taras, grabis, le-am dovedit; ne-am tras sufletul putin, si am incalecat pe caii cu care venisem, si am facut cale intoarsa, insa de data aceasta mult mai palpitant, caci insotitorii nostrii, ne-au lasat liber, cu caii, chiar dand un bici cateodata, asa ca adrenalina; ajungand inapoi la punctual de plecare, in Rancho Espaniol, ne-am luat la buna revedere de la cai si insotitori, si am mers la masa; pranz tip bufet, la o terasa cocheta, de unde nu a lipsit, evident romul; astfel ca, dupa o masa copioasa si cateva cumparaturi (ca souvenir), am plecat, in jurul orei 14,30min, spre ultimul punct al excursiei noastre: Insula Cayo Levantado (sau Bacardi, caci de la filmarea reclamei Bacardi pe aceasta insula, aceasta si-a luat impropriu numele de Bacardi).

Iata-ne plecand din Rancho Espaniol, cu safaritruck-ul, si dupa o goana, impanata cu rom (vitamina, cum spuneau ghizii tip jamaicani) de vreo 20 min., ajungem in Santa Barbara de Samana, oras port, la Atlantic; ne imbarcam pe un fel de salupa, si directia Insula Bacardi; facem o mica oprire sa vedem modul de a se hrani a-l pelicanilor (multi in acel port), si in 10 min. suntem pe insula; aici o mare surpriza placuta, imediat la terminarea pontonului, poarta de intrare in Gran Bahia Principe Cayo Levantado, adica acelasi lant hotelier in care eram cazati in Punta Cana; suntem indrumati spre plaja publica (un sezlong=1$), si avem timp liber 1h30min. (era 15); ce sa faci mai repede intr-o ora jumate? ca era de vis (nu sunt cuvinte care sa descrie locul acesta, cadrul natural, apa, palmierii, nisipul) (ne-am propus GBP CL, ca viitoare destinatie de vacanta); si am inceput cu foto, apoi baie (ca venise o bura de ploaie), iar foto, pana au venit ghizii sa ne culeaga, ca noi n-am mai fi plecat de acolo; si dupa ce am mai tras un pic de timp, a trebuit in cele din urma sa plecam (ce bine ar fi fost sa se opreasca timpul in loc); inapoi cu salupa, sus in safaritruck, directia aeroportul local; nici nu am plecat, ca s-a pornit o ploaie tropicala (exact cireasa de pe tort, in aventura asta); vitamina (rom), muzica, dans, voie buna, vive La Roumanie, vive La France, ploaie, viteza, tot tacamul, ca sa se umple paharul unei zile ce nu va fi uitata niciodata (cinste animatorilor, care fac tot posibilul ca turistul sa fie, nu multumit, fericit; si spun asta avand experieta a doua, mai mult decat excursii, in Dominicana, Saona si Samana).

Ajunsi la aeroport, ne-am luat ramas bun de la cei ce au fost sufletul unei zile fericite din viata noastra, si urcand in avionul ce ne-a adus, am decolat spre Punta Cana; de asemenea, salutandu-ne si multumind pilotului pentru un zbor mai mult decat agreabil, o experienta frumoasa, ne-am intors la hotel, cu aceeasi masina cu care plecasem de dimineata, intelegand si apreciind, ca o astfel de aventura, a fost organizata foarte bine, in cele mai mici detalii, fara intarzieri din partea organizatorilor, totul la timp (masina, avion, safaritruck, cai, masa, salupa), totul ca turistul, cum spuneam, sa fie fericit, intr-o aventura de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 6635 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI