Început de mai la sud de Dunăre- Plovdiv şi Veliko Tarnovo

TIPĂREȘTE

Partea II

Celălalt oraş bulgar pe care l-am vizitat la întoarcerea din Grecia a fost Veliko Târnovo.

Dacă Plovdiv, al doilea oraş ca mărime al Bulgariei, este situat în partea de sud a ţării, Veliko Târnovo este poziţionat în partea de nord, foarte aproape de România. Reşedinţă a regiunii cu acelaşi nume, cunoscut ca „Oraşul Ţarilor”, acest frumos oraş este construit pe malurile râului Yantra. Acest râu (în bulgară Янтра) este al treilea afluent ca lungime al Dunării. Izvorăște din Munții Balcani, de la o altitudine de 1.340 m și traversează mai multe defilee până la vărsare, printre care cel mai lung, cu o lungime ce depășește 7 km se află în proximitatea orașului Veliko Târnovo.

Noi am ajuns în oraş în jurul orei 16.00 şi ne-am cazat la Meridian Hotel Bolyarski 4*, situat de-a dreptul în inima oraşului vechi. Clădirea hotelului, deşi modernă, se integrează foarte bine în peisajul arhitectural, ce formează un amfiteatru în jurul râului Yantra.

După ce am mâncat bine şi foarte convenabil la un restaurant situat la cinci minute de hotel, ne-am plimbat pe străduţele pietruite ale oraşului vechi, cea mai cunoscută fiind strada Gourko. Numită astfel în cinstea mareşalului rus Joseph Vladimirovici Romeyko-Gourko, eliberatorul orasului Veliko Târnovo în timpul razboiului ruso-româno-turc din 1877-1878, strada a rămas neschimbată înca din Evul Mediu, pitorescul său şi al clădirilor care o împrejmuiesc atrăgand deopotrivă turişti şi localnici.

Multe case seamănă cu cele din centrul vechi al Plovdiv-ului, fapt firesc fiindcă aparţin aceleiaşi perioade a Renaşterii bulgare şi creează aceeaşi impresie plăcută. Lemnul şi piatra au fost materialele predilecte folosite în construcţia acestor case. Întâlneşti o mulţime de buticuri cu artizanat şi suveniruri, iar artiştii lucreză de multe ori în stradă, ceea ce contribuie la atmosfera de vechi, de vremuri trecute.

După binemeritata odihnă anopţii, dimineaţa am optat pentru vizitarea Galeriei de artă "Boris Denev", unde sunt expuse lucrări ale pictorilor bulgari aparţinând mai multor generaţii, situată pe un petic de pământ strecurat între apele Yantrei, dar această galerie nu era deschisă decât mai târziu.

Oricum, plimbarea a fost minunată, fiindcă din acel punct am putut admira încă o dată frumuseţea oraşului vechi, acest veritabil amfiteatru de case, lipite practic unele de altele, construite pe dealurile Trapeziţa şi Sveta Gora.

Aici am admirat şi monumentul Asenilor (sau Asăneştilor), care este bine realizat şi impozant. Dinastia Asăneștilor a fost o dinastie de conducători ai Țaratului Vlaho-Bulgar (în istoriografia modernă, al II-lea Țarat Bulgar), între 1187 și 1280.

Dinastia Asăneștilor și Ţaratul vlaho-bulgar au apărut în urma răscoalei vlahilor și bulgarilor din Imperiul Bizantin, în iarna anilor 1185/1186, din cauza măririi impozitelor. Monumentul, unul dintre cele mai impresionante din Bulgaria, a fost inaugurat în 1985, în timpul festivităţilor naţionale de celebrare a 800 de ani de la rebeliunea fraţilor Asen şi Petar. Cunoscut şi sub numele de Călăreţii, această sculptură amplă este compusă din patru războinici călare (Asen, Petar, Caloyan şi Asen al II-lea) şi o sabie uriaşă, ridicându-se dintre ei spre cer. La o privire mai atentă descoperi în structura ansamblului, la bază, o mamă cu un prunc în braţe (probabil Mama Bulgaria). Călăreţii sunt foarte bine realizaţi, fiind prezentaţi în mişcare, unul dintre cai părând că se desprinde de pe pământ. Autorul monumentului este prof. Krum Damyanov, un renumit şi apreciat (şi pe plan internaţional) sculptor bulgar.

Parcul Sveta Gora situat în acelaşi loc te invită să-l străbaţi domol, la pas. De fapt, în atmosfera de început de mai, întreaga zonă părea un uriaş parc, aerul era plin de prospeţime, zecile de nuanţe de verde îţi odihneau privirea, iar cântecul păsărilor era încă un dar pe care pădurile care îmbrăcau dealurile ţi-l făceau cu atâta generozitate.

Imaginea caselor care răsăreau practic din stânca dealului, luându-se la întrecere care să urce mai sus, a râului încolăcit, sticlind în lumina dimineţii şi a călăreţilor din bronz sunt amintiri vii ale acestei vizite scurte în frumosul oraş.

La plecarea spre ţară am ajuns la Cetatea Ţarevetz, simbolul oraşului, care a fost capitala Ţaratului vlaho-bulgar între anii 1185-1393. Timpul nu ne-a permis să o vizităm, dar am admirat zidurile uriaşe şi construcţiile care se vedeau precum şi zona limitrofă, sperând să revenim curând aici.

---

VIZUALIZĂRI: 2240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI