De Paste la Veliko Tarnovo

TIPĂREȘTE

Cand am ales Veliko Tarnovo pentru vacanta de Paste de anul acesta ne-am gandit ca este aproape de Bucuresti, aproximativ 180 km, ca ofera conditii foarte bune de cazare-mai ales ca nu mai voiam all inclusive-, ca avem multe de vazut chiar daca vremea este capricioasa primavara. Am mai fost aici acum trei ani, la inceputul lunii septembrie-atunci ne-am cazat la Arbanassi-si imi doream sa revad orasul vechi agatat pe stanca, cu case care par suprapuse, una in "capul" alteia, varuite in alb, cu stradute inguste, cu pomi si vita de vie crescute parca din piatra, cu povesti ascunse in spatele perdelelor cu danteluta de la ferestre.

S-a scris mult si foarte bine documentat despre istoria milenara a orasului-unul dintre cele mai batrane din Bulgaria dar si din Europa-eu nu as vrea sa repet ci doar sa incerc sa redau atmosfera orasului in care istoria te trage de maneca la fiecare colt de strada, in care timpul pare ca s-a oprit, doar masinile si hainele oamenilor readucandu-te in prezent. Vorbesc, desigur, de orasul vechi, partea noua a orasului neavand nimic deosebit fata de alte asezari, poate doar faptul ca VelikoTarnovo, fiind important centru universitar,sunt foarte multi tineri.

Hotelul in care am stat, Grand Hotel Yantra (vezi impresii), este foarte bine situat, aproape de cetatea medievala Tsarevets dar si de ulitele strabatute zilnic de turisti din multe tari-Gurko, Ivan Vazov, Stefan Stambolov, Racovski, Varosha... De pe imensa terasa a apartamentului care a fost "casa" familiei mele de Paste priveam cetatea si Catedrala Patriarhala care amintesc glorioasa perioada in care aici era capitala celui de-al doilea Regat Bulgar, epoca in care orasul era unul dintre cele mai importante centre politice, culturale, religioase ale Europei. Ruinele sunt bine conservate, pe alocuri reconstituite, primavara dealul Tsarevets este inveselit de splendoarea pomilor infloriti dar cu adevarat spectaculos mi s-a parut noaptea. Dupa lasarea intunericului Veliko Tarnovo este mai frumos decat ziua, bisericile, statuile, zidurile cetatii sunt luminate discret astfel incat ai impresia ca acolo, in cetate, locuitori din alte timpuri isi vad linistiti de treburile lor... In ajunul Pastelui, eram in restaurantul hotelului, s-a facut brusc intuneric si a inceput spectacolul de sunet si lumina de la cetate care are loc ori de cate ori este o sarbatoare. Tineri, maturi, copii, cu totii am fost incantati de magia luminilor care se schimba cu repeziciune, de laserele care strabat cerul intunecat, de tonalitatea grava a clopotelor si de muzica ce sugereaza prin schimbarile de ritm evenimentele tragice dar si pe cele fericite din istoria poporului bulgar. Rand pe rand suntem partasi la inflorirea si decaderea Regatului Bulgar, la deznadejdea si suferinta poporului supus timp de aproape 500 ani Imperiului Otoman, la eroismul Miscarii de Eliberare Nationala, in final acordul triumfal al muzicii sugerand eliberarea de sub dominatia otomana si renasterea spiritului poporului bulgar. Minunat acest spectacol, copiii au fost fascinati, nimeni n-a scos nici un sunet... Prima versiune a spectacolului care impresioneaza turistii de pretutindeni a fost realizata in 1985 pentru a comemora a 800-a aniversare a revoltei antibizantine conduse de fratii Petru si Asan.

In noaptea de Inviere am fost sa luam Lumina de la biserica cea mai apropiata de Grand Hotel Yantra-Catedrala Nasterea Maicii Domnului de pe Ulita Ivan Vazov. In anul 1844, din bani proveniti exclusiv din donatiile credinciosilor, renumitul constructor Kolio Ficheto a ridicat o biserica monumentala, identica cu cea actuala, care insa a fost distrusa de devastatorul cutremur din 1913. Vointa divina a fost ca aceasta biserica sa renasca in forma ei initiala, astfel incat a fost gasita macheta de ghips a bisericii cladite de Kolio Ficheto. Negustorii instariti ai orasului au finantat reconstructia catedralei care a fost sfintita in 1934 si pictata abia in 1954, deosebite fiind frescele, foarte bine pastrate, care redau scene din istoria orasului Veliko Tarnovo si a poporului bulgar. Este interzisa fotografierea si filmarea in interiorul catedralei, eu am facut totusi o singura poza pentru ca nu obsevasem afisul, apoi mi-a atras baiatul meu atentia. Catadrala are mare importanta istorica pentru bulgari, aici oficiindu-se slujba de multumire la intrarea trupelor rusesti eliberatoare in Veliko Tarnovo, in 1877, fiind totodata locul unde regii Alexandru I Battenberg si Ferdinand au depus juramantul.

Ne-am plimbat mult, fara o tinta anume, pe ulitele pietruite ale orasului vechi, cu case specifice arhitecturii renasterii bulgare, unele renovate, altele triste, cu pozele proprietarilor plecati dintre noi lipite pe porti. Multe dintre ele sunt transformate in pensiuni, cafenele, restaurante, anticariate, muzee. Cele locuite se cunosc dupa rufele intinse la uscat, dupa ghivecele cu muscate abia scoase din iarna-le-am vazut si inflorite si inveselesc de minune batranele casute-dupa pisicile rasfatate tolanite la soare. Sunt multe pisicute pe strazile vechiului oras, trec nepasatoare pe langa turisti, semn ca ele sunt stapanele si noi intrusii... Cel mai mult impresioneaza modul in care sunt construite casele, suspendate pe stanca, valorificand fiecare palma de teren, una lipita de alta, iluzia optica fiind de suprapunere pe verticala. Putine au curti, foarte mici, majoritatea au balconase sau terase agatate deasupra strazii sau periculos suspendate-pentru noi care nu suntem obisnuiti -deasupra prapastiei.

Pentru cine vrea sa simta atmosfera orasului este "obligatorie" plimbarea pe Ulita Gen. Gurko-poarta in semn de recunostinta numele contelui rus care a eliberat Veliko Tarnovo dupa aproape 500 ani de stapanire otomana. E multa liniste, nu sunt pravalii pe aceasta strada, privelistea orasului si a monumentului fratilor Asan din vale este superba. Intr-una din casele vechi, adevarata bijuterie arhitecturala, Casa Sarafkina, este amenajat un muzeu etnografic, fiind expuse tesaturi, costume populare, ceramica, obiecte de uz casnic, un etaj intreg fiind dedicat obiceiurilor populare. Foarte cautat de turisti este hotelul Gurko, amenajat intr-o frumoasa cladire reprezentativa pentru stilul renasterii bulgare. Multi turisti aleg sa se cazeze aici sau sa manance in taverna amenajata la parterul hotelului.

Pe cat de linistita este Ulita Gurko pe atat de agitata este Ulita Racovski-vechea Samodovska Charshya-strada unde mesterii artizani isi au pravaliile si atelierele din secolele trecute. Galerii de arta, magazine cu splendide bijuterii din argint lucrate manual, vase traditionale din ceramica, icoane, antichitati, cafenea unde poti savura o delicioasa cafea turceasca la nisip, alaturi de o bucata de rahat sau halvita, casuta mesterului care lucreaza vase de arama... Nimeni nu pleaca fara sa cheltuie ceva bani in pravaliile artizanilor care sunt deosebit de prietenosi. Stiu sa-si vanda marfa, ce mai... Nici eu nu am rezistat si am plecat dintr-un magazin de bijuterii cu o cruciulita lucrata in filigran.

Pe Ulita Racovski, la Hanul Hadji Nikola, puteti vedea pana in luna octombrie expusa "Comoara Panagyuriste", tezaurul trac -unul din cele mai faimoase din lume-alcatuit din 9 piese care cantaresc 6,164 grame aur pur. Tezaurul a fost descoperit in 1949 de cei trei frati Deikovi care lucrau la o fabrica de caramida, in timp ce sapau dupa lut si arheologii considera ca este un serviciu tracic de baut, folosit pentru ritualuri religioase, care a apartinut unui conducator necunoscut din tribul odrisilor de la sfarsitul secolului al IV-lea I. Hr. Cel mai mare obiect este o amfora, numita riton, cu trei ritoni mai mici-3 capete de amazoane, 3 capete de animale si o protoma, jumatatea superioara a caprei insotite de un obiect mare sub forma de platou, numit fiala. Baiatul meu a fost atat de fascinat de perfectiunea acestor obiecte faurite cu atata timp in urma, incat am vazut tezaurul de doua ori alaturi de obiecte din ceramica pictata din aceesi epoca descoperite la Sozopol. Tot la Hadji Nikola am admirat si elegantele tablouri-lucrate traditional, gravura imbinata cu acuarela-ale sud coreencei Anna Kim.

Hanul Hadji Nikola, declarat monument de importanta nationala este tot opera genialului Kolyo Ficheto, fiind construit in 1858, pentru bogatul negustor Nikola Minchev. Dupa o indelungata restaurare, hanul a fost redeschis in 2010, fiind in prezent un cunoscut centru cultural care cuprinde sali de expozitie, restaurante, gradina in curtea interioara, magazin de vinuri...

Peste tot pe unde ne-am plimbat am admirat operele constructorului Kolyo Ficheto-biserici, case, poduri-, figura reprezentativa a Renasterii bulgare, nascut la Drianovo in 1800, vorbitor de limba turca, greaca, romana care desi era analfabet a lasat urmele genialitatii sale in multe orase ale Bulgariei. Impresionant cum acum aproape 200 ani, un om care nu stia sa scrie si sa citeasca putea sa construiasca adevarate capodopere arhitecturale, modele studiate de viitorii arhitecti de astazi. Am admirat si Casa cu maimuta construita pe un spatiu extrem de ingust la comanda unui negustor dar si cladirea in care in prezent este amenajat Muzeul Adunarii Constituante si a Renasterii Bulgariei, cladire in care s-a proclamat prima Constitutie Bulgara in 1879-opere ale aceluiasi genial Kolyo Ficheto.

In doua dimineti ne-am plimbat in satul cu garduri de piatra, plin de pomi infloriti si pensiuni primitoare, Arbanassi, despre care va voi povesti altadata ca si despre atmosfera de inaltare spirituala care ne-a intampinat la Manastirea Sfantului Dimitrie Basarabov, a treia zi de Paste cand ne-am intors acasa.

Recomand din tot sufletul o excursie la sfarsit de saptamana la Veliko Tarnovo-drumul este liber, in 3 ore de mers lejer ajungeti- iar celor cu copii mici le-as sugera sa se cazeze intr-una din multele pensiuni din Arbanassi unde vor avea liniste deplina, aer curat, loc de joaca.

---

VIZUALIZĂRI: 5601 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI