Nisipurile de Aur la inceput de sezon (II)

TIPĂREȘTE

In urma cu cativa ani, (2012) partea centrala, animata si zgomotoasa a statiunii Nisipurile de Aur, era legata de partea periferica a ei, ceva mai relaxanta, adica de zona hotelurilor Kabakum si Detelina, cu o sosea un pic valurita dar practicabila. Anul acesta, drumul era blocat cu o bariera, soseaua se surpase pe vreo 100 de metri, iar zona de “relax", era greu accesibila. Trei restaurante erau prabusite in vale, am retinut Moulin Rouge si Britannia (foto 2 si 3). Britannia ma duce cu gandul la soarta navei. Britannic, care, la 21 noiembrie 1916, dupa mai multe curse pline de succes, a "calcat" peste o mina, nu departe de insula greceasca Kea. Epava ei, se afla azi, la o adancime de120 de metri, fiind descoperita, 6 decenii mai tarziu, de capitanul Jaques Yves Cousteau.

Dar sa revenim la infernala bariera. Multi turisti isi lasau masinile in fata ei, si-o porneau pe jos, cale de inca un kilometru, la hotelul sau la pensiunea lor (si sunt pe-acolo destule, vreo 25-30). Poate si de aceea, in zona”relax”, animatia era foarte scazuta, fata de anul 2012, cand am fost la acelasi hotel, (vezi impresii) tot in iunie, si cand “all inclusivul” functiona normal, cand hotelul era aproape plin cu multi straini, nordici, nemti, rusi si multi romani. Nici trotuarul ce ducea spre plaja hotelului Detelina nu arata prea bine si nici plaja, unde se scurgea apa unui canal (foto 4 si 5).

Spuneam ca la inceput de sezon, statiunea e cam pustie, nici prin bazar nu prea era lume, nu auzeam vorbindu-se limbi straine, am vazut si cateva afise "for sale" pe hoteluri sau restaurante, aveam sentimentul ca nemtii si nordicii au plecat de pe-aici si i-au lasat pe bulgari sa se descurce singuri. Dar nu era chiar asa. Undeva pe o strada de langa zona “relax”, s-a inaltat un gigantic cartier de locuinte. Intreb cativa nemti in salopete, ce lucrau de zor, pana seara: “Ce va fi aici? ". Imi raspunde unul dintre ei facandu-mi semne “Vohnung! Aber, alle verkauft”, adica "apartamente dar toate sunt vandute". Mai sa fie! Unii vand si altii cumpara. Dar sa trecem peste toate acestea, Nisipurile au si lucruri frumoase de pezentat lumii.

Preturile. Cu 100 de euro, stai intr-un hotel de 3 stele, acceptabil, cu o abundenta culinara pe care n-o intalnesti nici la noi, nici la greci, chiar daca se va renunta probabil la sistemul “all-inclusiv’. Sunt curios sa citesc si alte review-uri despre Nisipuri scrise dupa 15 iunie, daca s-a dat sau nu, drumul, la “all”. Nisipurile... chiar ca sunt de aur... plaja e lunga, larga, nispul e fin si auriu, apa a limpede, valurile nu sunt mari, intrarea in apa nu e periculoasa, vezi mereu fundul marii. Pe plaja gasesi 1001 feluri de scoici. Exista exasperant de multe sezlonguri sau umbrelute. Situarea plajei, in paralel cu “beach bar"-urile, cu marele bazar si minimarketurile, cu multitudinea de terase si restaurante si apoi cu hotelurile, situate nu foarte departe de mare, e un avantaj. Nisipurile de Aur nu sunt. galbene ci... verzi. Inca n-am vazut statiune litorala atat de inverzita si inflorata. De la plaja pana la hotelul tau, in zona centrala, strabati adeseori cate o padurice cu arbori mediteraneeni. Aici, la Nisipuri, vad ca se face totul pentru ca arborii ce-au trecut de varsta maturitatii, sa fie inca tinuti in picioare cu tot felul de artificii, gen “injectare de beton la radacina”, sau “parapeti si cerclaje de sprijin”, pentru ca clientii statiunii sa aiba parte, in zilele toride, si de o oaza de racoare. In centrul statiunii si nu numai, poti admira zeci de soiuri de flori, in culori vii, ce te incanta, te relaxeaza si te binedispun. Se pare ca aceste flori cresc peste tot prin lume, in mai toate statiunile litorale, mai putin pe la noi.

Risipa culinara a fost mereu un punct forte al litoralului bulgaresc. Chiar daca aveam doar “mic dejun inclus” in bilet, mancarea era “peste puterile noastre de multa” (la bulgari trebuie sa vii in valiza si c-un stomac de rezerva) si alimentarea (adaparea) cu deliciile lichide ale diminetii (cafea de mai multe feluri, ciocolata calda, etc), de la automat, era fara limita. Berea lor locala (Kamenitza), e ieftina si buna. Pe plaja centrala am vazut pe langa elegantele “beach bar”-uri, care te racoresc cu cate o bere ieftina (2 leva) sau cu un suc si cateva puncte de sporturi nautice. Pretul la sezlonguri (plus saltele si umbreluta), pe plaja centrala, nu diferea de cel de la periferia statiunii (16 leva).

Wow! Bazarul e-un basm din povestile Seherezadei. E pestera lui Aladin. Oricat de “anti-shoping” ai fi, nu te lasa inima sa nu intri si in bazar. Nu exista ceva de care ai nevoie intr-o statiunea balneara, pe care sa nu-l gasesti prin acel bazar. Creme de piele, slapi, prosoape, sapunuri, parfumuri (bulgarii sunt vestiti in acest domeniu), ochelari de soare, magneti de frigider (@Marian, de la Nisipuri ai luat macar un magnet?), standuri interminabile cu imbracaminte, incaltaminte sau chiar blanuri. In centru, bulgarii au avut o idee interesanta, sa reproduca 3 simboluri celebre al lumii antice sau prezente, “Turnul Eiffel”, unde la primul etaj este amenajat si un mic restaurant, “London Eye”, roata-simbol a Londrei si un templu greco-roman cu cateva superbe colonade ionice, ce adaposteste un "outlet". Undeva printre baracile inghesuite, gasesti si o oaza de racoare, e vorba de un restaurant, ce te atrage printr-o piscina in care se pravale, la anumite intervalea, apa unei mini-cascade. Sa nu mai vorbin de buticurile cu suveniruri, tatuaje, foto-instant, de multimea de case de schimb valutar (se schimba si lei in leva), standuri cu racoritoare, inghetatata, de poneii ca incanta copiii, de o caleasca cu doi cai frumosi ce incanta mai ales tinerii aflati in luna de miere si multe altele. Daca ai terminat-o cu somnul, plaja si cu masa, in bazar poti pierde ore bune, fara sa te plictisesti.

Exista tineri si tinere care te abordeaza pe strada si-ti ofera pliante si explicatii pentru cate o excursie la Albena, la castelul si gradinile din Balcik, la o ferma de scoici, la Capul Kaliacra, la Nessebar, la Veliko Tarnovo, la “padurea de piatra”, la un “jeep safari”, la o partida de “piraterie” sau la una de pescuit, sau la vizitarea unui sat traditional bulgaresc. In acest domeniu, al “optionalelor”, bulgarii sunt insistenti, nu te lasa in pace deloc.

Ei si-acuma gata cu povestile, am si eu de facut cateva drumuri pe la toti amicii mei din oras, (pana nu dispare bronzul de pe mine) ca sa le povestesc pe unde am umblat si mai ales vreau sa-i aud cum ma lauda (cu oarece invidie)... ”Wow, da ce negru esti, iar ai fost la mare! ”... Fraza, pe care cand o aud, pleznesc de satisfactie. Satisfactie care face cat toata excursia.

Pe curand!

---

VIZUALIZĂRI: 4940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI