ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.02.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 20.02.12
STATUS: PRETOR
LUNA
OCT-2017
TIMP CITIRE: 15 MIN

De la Bucureşti la Balcic prin vama Lipniţa-Kainargea

TIPĂREȘTE URM de aici

Îmi place să merg la mare la sfârşit de sezon estival, pe la mijlocul lunii septembrie, când soarele blând îţi îngăduie să rămâi pe plajă ziua întreagă şi apa păstrează căldura adunată de-a lungul unei veri fierbinţi. Turiştii se răresc de la o zi la alta, adie o uşoară melancolie ce dă un farmec aparte vacanţelor târzii la ţărm de mare... Am fost şi anul acesta la întânirea cu marea din luna septembrie, la Albena. Am povestit despre vacanţa petrecută împreună cu familia mea la Paradise Blue, cel mai nou hotel din staţiune. Eram convinsă că mă despart de Marea mea dragă până anul viitor dar am avut parte de o nesperată întâlnire spre sfârşit de octombrie... un vis albastru cu lebede la ţărm de mare şi sute de trandafiri înfloriţi în grădinile reginei Maria de la Balcic.

Regulamentul nescris dar însuşit de toţi membrii micului nostru grup de prieteni prevede o ieşire de toamnă fără mare cheltuială, trei-patru zile petrecute într-un loc frumos, nu foarte îndepărtat de Bucureşti. Prilej de a depăna amintiri, de a face planuri, de a ne bucura că suntem cu toţii sănătoşi şi voioşi! Anul acesta propunerea a fost Balcic... Balcic la sfârşit de octombrie? De ce nu! Trei dintre prietenii noştri urmau să vadă acest loc minunat pentru prima oară. Noi am fost de multe ori la Balcic dar am acceptat bucuroşi, fericiţi să revedem, mult mai repede decât speram, orăşelul ce priveşte marea cocoţat pe dealurile albe de calcar. Am creionat împreună programul pentru cele trei zile în care doream să petrecem cât mai multă vreme la aer curat, să ne bucurăm de culorile toamnei, de adierile sărate ale brizei, de gustul peştelui şi al fructelor de mare. Ce am trecut pe lista noastră imaginară? Mânăstirea Dervent, Peştera Sfântului Andrei... strugurii de la Ostrov... Grădina Botanică şi Castelul Reginei Maria... Cap Kaliakra, Golful Bolata, fructele de mare de la Dalboka... Catedrala şi centrul pietonal din Varna...

Am hotărât să nu ne grăbim, să transformăm drumul binecunoscut spre Balcic într-o excursie de o zi prin sud-vestul Dobrogei, pământ sfinţit de jertfa primilor martiri creştini de pe cuprinsul ţării noastre, loc binecuvântat de Sfântul Apostol Andrei, creştinătorul strămoşilor noştri geto-daci. Am pornit din Bucureşti spre Călăraşi într-o dimineaţă senină de toamnă, vineri 20 octombrie. Pe Autostrada Soarelui şi prin câteva sate de câmpie, fără aglomeraţia însoritelor vacanţe de vară, am ajuns repede la trecerea peste Dunăre de la Chiciu. Am traversat de multe ori Dunărea cu bacurile S. C. Ostrovit S. A, ultima oară în septembrie când ne-am întors împreună cu băiatul nostru şi bunicii de la Albena. De data aceasta nu am oprit la punctul de îmbarcare Ostrovit la care se formase o lungă coloană de tiruri şi ne-am continuat drumul până la feribot în speranţa unei aşteptări mai scurte. Am fost inspiraţi, coada de la feribot era mult, mult mai mică şi am trecut Dunărea cu primul transport, după o aşteptare de vreo jumătate de oră. Feribotul este mai rapid decât bacul... pentru cei grăbiţi poate fi un avantaj dar pentru mine travesarea Dunării este întotdeauna o încântare! Aş vrea să nu se sfârşească prea repede trecerea peste apele bătrânului fluviu, însoţită de zborul pescăruşilor. De multe am avut bucuria să admir elegantele nave de croazieră, unul dintre visele mele de vacanţă care sper să se împlinească într-o zi este o croazieră pe Dunăre...

Ajunşi cu bine pe malul drept al Dunării ne-am continuat drumul pe DN3 Ostrov-Constanţa, o şosea puţin aglomerată, în stare foarte bună. La întoarcerea de la Albena, în septembrie, în drum spre Mânăstirea Dervent, am avut parte de restricţii de circulaţie datorate lucrărilor de asfaltare pe segmentul Ostrov-Lipniţa. Lucrările au fost finalizate înainte de deschiderea oficială, la 3 octombrie, a noului punct de trecere a frontierei Lipniţa-Kainargea.

De la debarcader până la Mânăstirea Devent sunt aproximativ 20 km. Este foarte uşor de ajuns, soseaua ce sepuieşte prin satele comunei Ostrov, printre podgorii şi livezi de pomi fructiferi, te duce până în poarta mânăstirii, în vârful dealului Dervent. Drumul este o adevărată răsplată pentru cei ce călătoresc prin Podişul Oltinei, desfătare pentru privire, balsam pentru sufletul orăşeanului evadat dintre betoanele cenuşii.

Dunărea părăseşte malul bulgăresc, străbătând de acum numai România în drumul său spre mare. Pe stânga şoselei, de la graniţa cu Bulgaria până după dealul Dervent, suntem însoţiţi de un braţ al Dunării ce poartă numele localităţii pe care o străbatem, Ostrov. Ne aflăm în extremitatea sud-vestică a judeţului Constanţa, în Podişul Oltinei, subdiviziune a Podişului Dobrogei de Sud, frumoasă zonă colinară tăiată de văi adânci. Şoseaua străbate ţinutul vălurit, urcă şi coboară deasupra Dunării... Dobrogea noastră pitorească şi mereu surprinzătoare! Altitudinea maximă din această zonă este de doar 145 m dar călătorul are iluzia că se află mult mai sus, casele par agăţate pe deal, gata-gata să pornească la vale spre apele fluviului.

În unghiul format de Dunăre şi graniţa cu Bulgaria, pe o lungime de 30 km., se întinde Podgoria Ostrov cu cele două crame, Ostrov şi Lipniţa. Peste 1200 ha. terasate cultivate cu viţă de vie, întinse livezi de piersici, caişi, pruni, nuci, meri şi peri ce aparţin SC Ostrovit SA la care se adaugă plantaţiile mici aflate în proprietatea sătenilor. M-au încântat viile îngrijite ca la carte, livezile tinere irigate, casele înconjurate de flori... un minunat colţ de străvechi pământ românesc, aparent izolat la graniţa cu Bulgaria. Străbateţi acest drum toamna, veţi fi fascinaţi de culorile pădurii, de aroma şi gustul strugurilor pârguiţi de intensul soare dobrogean, oglindit în luciul Dunării şi al lacurilor din apropiere. Cumpăraţi struguri, la jumătate de preţ faţă de pieţele bucureştene, de la localnicii care scot la poartă măsuţe pe care aşeză fructe, must, vin, ţuică! Strugurii de la ţăranii din Ostrov, proaspăt tăiaţi din vie, sunt poate cei mai buni struguri pe care i-am mâncat în viaţa mea. Ciorchini mari, unii mai grei de un kg., cu boabe aurii ca mierea sau negri... credeţi-mă pe cuvânt, n-au nicio legătură cu strugurii ce zac zile sau luni întregi în depozite sau în marile lanţuri de magazine. Se cultivă multe soiuri pe dealurile Lipniţei şi Ostrovului, se recoltează pe rând din august până la sfârşitul lui octombrie. Este una dintre puţinele podgorii din România în care se produc struguri pentru stafide. Fiul meu a insistat să-i aducem struguri de la Ostrov chiar dacă urma să-i plimbăm trei zile... a avut dreptate, strugurii au rezistat foarte bine şi am adus în casa noastră miros de toamnă dobrogeană!

Ieşind din satul Galiţa ce aparţine comunei Ostrov, urcăm dealul Derventului şi poposim în parcarea amenajată pe partea dreaptă a DN3, faţă în faţă cu mânăstirea Dervent. În stânga, la poalele dealului Dervent, braţul Ostrov se uneşte cu Dunărea iar la dreapta se întinde Lacul Bugeacului, cel mai sudic liman fluviatil, cu maluri abrupte ce ajung la 30 m înălţime.

Mânăstirea Dervent de astăzi, ctitoria preotului aromân născut în Bulgaria, Elefterie Mihail, a fost înălţată între anii 1929-1936 pe locul în care au fost ucişi patru creştini cu nume necunoscute, ucenici ai Sfântului Apostol Andrei. Legenda spune că pe mormintele martirilor creştini au crecut din pământ patru cruci de piatră, două dintre ele păstrându-se până în zilele noastre. Este vorba de crucea aflată în paraclisul din stânga bisericii la care vin să se roage de sănătate credincioşi din toată ţara şi din Bulgaria vecină şi de crucea cu braţele frânte de afară, din apropierea altarului, despre care se spune că tămăduieşte animalele bolnave. Cert este că săpăturile arheologice au dovedit că mânăstirea Dervent se înalţă pe locul unui vechi cimitir creştin.

La sfârşitul secolului X, bizantinii au construit în această zonă cetatea Dervent, pe ruinele unei părţi din antica cetate romană Durostorum. Descoperirile arheologice atestă existenţa unor fortăreţe geto-dacice anterioare stăpânirii romane. Distrusă în scurtă vreme de atacurile pecenegilor, cetatea Dervent n-a mai fost refăcută niciodată. Se presupune că locuitorii care au supravieţuit s-au refugiat într-o altă cetate construită de bizantini pe Insula Păcuiul lui Soare, aflată la mică distanţă de Dervent.

Pe Insula Păcuiul lui Soare, declarată rezervaţie arheologică, se poate ajunge doar cu bărcile localnicilor. În verile secetoase, când apele Dunării scad, se poate vedea o mare parte din cetatea scufundată iar când Dunărea creşte, ascunde vechile ziduri cu tainele lor încă nedesluşite. Arheologii care au cercetat insula sud-dunăreană în anii 50 ai secolului trecut consideră că ruinele bizantine aparţin marii cetăţii Vicina, leagănul ortodoxiei româneşti. Importantele vestigii creştine descoperite pe insulă dar şi pe malul drept al Dunării la Dervent, Bugeac, Ostrov, Gârliţa sprijină ipoteza potrivit căreia pe Insula Păcuiul lui Soare s-ar fi aflat vechea Mitropolie Ortodoxă a Vicinei. Misterele ce înconjoară legendara cetate sunt departe de a fi elucidate, mulţi istorici sunt de părere că Vicina s-ar fi aflat undeva la Gurile Dunării, probabil în jurul localităţii Isaccea. Dar în zona Isaccea nu s-au descoperit încă ruine ale unei cetăţi bizantine... După vechile hărţi de la Vatican şi Veneţia, insula din apropierea Derventului pare a fi totuşi locul în care a fost zidită în secolul X cetatea Vicina. Apele Dunării păstrează multe taine... cine ştie dacă vom afla vreodată adevărul despre o mare cetate dispărută?

Biserica nouă care se construieşte la Dervent, de dimensiunea unei catedrale, este închinată Sf. Iachint de la Vicina, ultimul mitropolit al Vicinei şi primul mitropolit al Ţării Românesti, prăznuit la 28 octombrie.

Într-o zi de vineri, la sfârşit de octombrie, era puţină lume la mânăstirea Dervent. Ne-am rugat în linişte, am aprins lumânări pentru cei dragi care au plecat, am admirat trandafirii şi cactuşii... Scăldată în lumina blândă de toamnă târzie, grădina mânăstirii are un farmec aparte, născut din simplitate şi armonie. Tei falnici, plante alese cu grijă crescute sub soarele toropitor al verilor dobrogene, vechi coloane descoperite de arheologi în zona Derventului, o ancoră bătrână, statui cioplite în piatră, aghiasmatarul sub forma unei amfore antice, fântâna de piatră... pisici răsfăţate tolănite între straturile de flori... Peste zidurile mânăstirii sclipeşte sub soarele de octombrie Lacul Bugeacului, acoprit de nuferi în colţul cel mai apropiat de dealul Derventului.

În spatele stăreţiei şi-a găsit locul o casă tradiţională dobrogeană, strămutată din apropierea Derventului, de la Oltina. Casă frumoasă de oameni gospodari, proaspăt văruită, acoperită cu olane, cu prispă albastră şi perdele de borangic la ferestre. Pe terenul mânăstirii Dervent vor fi aduse case vechi din toate zonele Dobrogei, casa de la Oltina fiind prima dintr-un viitor Muzeu al Satului Dobrogean. Înainte de a pleca de la Dervent am cumpărat de la pangar miere polifloră de la stupii mânăstirii pe care i-am văzut aliniaţi pe malul Bugeacului.

Pornim mai departe spre mânăstirea Peştera Sfântului Andrei din comuna Ion Corvin. De la Dervent până la Ion Corvin, trecând prin Lipniţa, Băneasa, Negureni, să tot fie aproape 40 km. Lăsăm în urmă, pe partea stângă a drumului, Mânăstirea Lipniţa ce poartă hramul Sf. Ioan Botezătorul şi al Sf. Dasie, soldatul roman martirizat în sec. III-IV la Axiopolis, Cernavoda de astăzi. Intrând în Băneasa, observăm în dreapta şoselei indicatorul spre Rezervaţia Naturală Canaraua Fetii şi schitul Sf. Gherman din Dobrogea, construit la doar câţiva km. de graniţa cu Bulgaria, la marginea comunei Dumbrăveni. Nu putem vedea totul într-o singură zi, poate vara când ziua este mult mai lungă... hotărâm ca la următorul drum spre nordul litoralului bulgăresc să poposim la mânăstirea Lipniţa şi la schitul Sf. Gherman din rezervaţia Canaraua Fetii.

Orăşelul Băneasa păstrază încă aspectul rural al unei comune prospere, vechiul nume turcesc al localităţii fiind Parachioi (Satul cu bani). Biserici frumoase, câteva blocuri din epoca comunistă, vile noi, căsuţe bătrâne cu prispă înconjurate de flori, viţă şi pomi fructiferi, cişmele de piatră... am zărit chiar şi o pensiune cochetă cu restaurant unde am putea opri într-o viitoare călătorie prin sud-vestul Dobrogei.

La capătul comunei Ion Corvin, cunoscută şi sub denumirea turcească Cuzgun (Porumbel), părăsim DN3 care continuă încă 80 km. spre Constanţa. Până la mânăstirea Peştera Sfântului Andrei mai avem doar 4 km. de drum asfaltat care trece prin pădurea Migilet... feerie de toamnă cu raze de soare filtrate printre frunze arămii... Drumul sfârşeşte într-o poiană largă, în mijlocul căreia se înalţă silueta zveltă a celei mai noi dintre cele trei biserici ce aparţin mânăstirii Peştera Sfântului Andrei.

La poalele unui deal, săpată în stâncă, se află peştera în care şi-a găsit adăpost Sf. Apostol Andrei, venit în provincia romană Scythia Minor cu aproape două mii de ani în urmă, cu misiunea de a propovădui Evanghelia lui Iisus Hristos. Peştera din pădurea Migilet, declarată monument istoric, este prima biserică creştină de pe teritoriul ţării noastre în care Sf. Apostol Andrei a oficiat primele slujbe, a botezat, a hirotonit preoţi pe care i-a trimis în multe cetăţi de la nord şi sud de Dunăre. Peştera, uitată şi năpădită de vegetaţie în timpul îndelungatei stăpâniri otomane, a fost redescoperită în anul 1918 de preotul Constantin Lembrău din Adamclisi împreună cu avocatul constănţean Jean Dinu, în urma unui vis al avocatului. Amenajată şi resfinţită de episcopul Tomisului, peştera Sf. Andrei a fost distrusă de trupele ruseşti şi căzută în paragină în anii comunismului.

Abia după 1990 reînvie viaţa monahală în jurul primei biserici creştine din ţara noastră, întemeiată de Sf. Apostol Andrei, protectorul Dobrogei şi al întregii noastre ţări. Biserica mică cu hramul Acoperământul Maicii Domnului a fost zidită în anii 1994-1995, biserica cea mare din mijlocul poienii, închinată Sf. Apostol Andrei, fiind terminată în 2002. Ne-am rugat într-o linişte deplină în biserica mare cu cinci turle, impresionantă prin liniile elegante şi am admirat pictura interioară de o mare expresivitate.

Grupuri numeroase de pelerini din toată ţara vin la Peştera Sfântului Andrei cu ocazia marilor sărbători religioase. Noi am fost acolo într-o zi obişnuită de toamnă în care puţini oameni se bucurau de liniştea şi pacea aşternute peste poiana însorită din inima pădurii Migilet. Am revenit pe DN3, admirând încă o dată minunatele culori cu care toamna smălţuise frunzişul copacilor. Dacă am fi continuat drumul spre Constanţa, după 14 km. am fi ajuns în localitatea Adamclisi pe teritoriul căreia se află ruinele cetăţii-oraş Tropaeum Traiani, întemeiată de împăratul Traian. Am pus Adamclisi pe lista pentru data viitoare şi am făcut cale-întoarsă spre Lipniţa, hotărâţi să trecem în Bulgaria prin noul punct vamal Lipniţa-Kainargea.

Revenind în Lipniţa, am urmat indicatoarele şi am părăsit drumul principal DN3, făcând la stânga spre satul Goruni. Cea mai apropiată localitate românească faţă de graniţă este cătunul Carvăn ce aparţine de comuna Lipniţa. Şoseaua este foarte bună, asfaltată toamna trecută, cu puţin înainte de inaugurarea noului punct vamal.

Vama Lipniţa-Kainargea, al patrulea punct de trecere a frontierei din judeţul Constanţa, după Ostrov, Vama Veche şi Negru Vodă, a fost deschisă toamna trecută, în ziua de 3 octombrie. Noi am trecut graniţa pe 20 octombrie, deci ne putem lăuda că am fost printre primii turişti care au ajuns în Bulgaria pe la Lipniţa-Kainargea. Este bine de ştiut că programul de funcţionare al noului punct vamal este între orele 8-20. Pe la Lipniţa pot trece graniţa doar autovehicule cu greutatea totală de cel mult 3,5 tone. Vama era pustie... vameşii au părut cumva miraţi de prezenţa noastră acolo, ne-au analizat actele cu atenţie, ne-au întrebat ce căutăm în Bulgaria şi iar s-au minunat că mergem la mare pe 20 octombrie... în final ne-au urat “Drum bun spre Balcic! ”

Mica localitate dobrogeană Kainargea sau Cainargeaua Mare este locul în care două mari puteri ale lumii, Imperiul Rus şi Imperiul Otoman au încheiat Pacea de la Kuciuk-Kainargi la 21 iulie 1774. Cele două sate sunt astăzi izolate de o parte şi de alta a graniţei, Kainargea în Bulgaria şi Cuiugiuc (Kuciuk), în România.

Motivul izbucnirii celui de-al cincilea război ruso-turc a fost Crimeea, peninsula tătarilor, pe care ruşii doreau s-o scoată de sub influenţa otomană pentru a avea acces la Marea Neagră. Înalta Poartă a fost înfrântă şi a trebuit să accepte condiţiile Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, semnat de mareşalul Romianţev în calitate de reprezentant al ţarinei Ecaterina cea Mare şi de Musul Zade Mehmed Paşa din partea sultanului Mustafa al III-lea. Este proclamatată oficial independenţa Hanatului Crimeei dar în realitate Imperiul Rus preia controlul asupra Crimeei pe care o anexează câţiva ani mai târziu. Tratatul conţine prevederi umilitoare pentru Imperiul Otoman. Rusia obţine ieşirea la Marea Neagră, fortăreţele de la Marea Azov, stepa dintre Bug şi Nistru, dreptul de a veghea asupra libertăţii religioase a creştinilor de pe întreg cuprinsul Imperiului Otoman precum şi o însemnată despăgubire de război.

Aflată ca întotdeauna la mijloc în jocurile încheiate între marile puteri ale lumii, ţara noastră care a luptat secole la rând cu turcii pentru apărarea lumii creştine, pierde Moldova de Sus prin Tratatul de Pace de la Kuciuk-Kainargi. Ca răsplată a neutralităţii, austriecii primesc pe tavă străvechi teritorii româneşti, Moldova de Sus fiind numită Bucovina începând cu acest moment trist al istoriei noastre. Domnul Moldovei, Grigore Ghica, protestează împotriva deciziei nedrepte dar este ucis din porunca sultanului. Ţările Române rămân sub suzeranitate turcească dar ruşilor li se acordă dreptul de control şi apărare a românilor contra abuzurilor turceşti. Această prevedere nu ne aduce niciun beneficiu, fiind de fapt începutul protectoratului rusesc în Ţările Române. Imperiul Rus, prin consulii instalaţi la Iaşi şi Bucureşti, va exercita un control şi amestec continuu în politica internă şi externă a Ţărilor Române.

Ajunşi în Kainargea, am urmat indicatoarele scrise în trei limbi (bulgară, română şi engleză) care ne-au condus spre parcul memorial dedicat Tratatului de la Kuciuk-Kainargi. Am poposit în parcul cu copaci seculari, pitoresc şi bine îngrijit, care include fântâna istorică din piatră construită în stil otoman în anul 1882 şi un mic muzeu. Am vizitat şi noi muzeul, taxa de intrare pentru grupuri fiind 3 leva de persoană. Doamna amabilă care ne-a fost ghid, surprinsă de prezenţa unui grup de români, ne-a povestit în bulgăreşte şi prietenul nostru ne-a tradus. Am remarcat că vecinii noştri au o altă perspectivă asupra Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, încheiat în timp ce Bulgaria făcea parte din Imperiul Otoman. Începând cu momentul semnării acestui tratat, bulgarii au primit mai multe drepturi, împreună cu toţii supuşii creştini ai Înaltei Porţi. Noi, românii, privim cu alţi ochi Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în urma căruia am pierdut Bucovina şi am „câştigat” protectoratul rusesc. Am aflat că sala de şedinţe recent modernizată din muzeul de la Kainargea va găzdui evenimente importante ce vor avea loc anul acesta cu ocazia preluării de către Bulgaria a preşedenţiei semestriale a Uniunii Europene.

De la Kainargea am ieşit în şoseaua care leagă Silistra cu Balciciul şi am parcurs, fără oprire, cei 130 km care ne despărţeau de Oraşul Alb de la ţărmul Mării Negre. Pentru bucureşteni varianta de drum prin vama Lipniţa-Kainargea presupune parcurgerea a circa 60 km. în pus faţă de clasicul drum prin vama Ostrov-Silistra. Pentru cei care nu se grăbesc şi vor să combine drumul spre nordul litoralului bulgăresc cu vizitarea unor locuri minunate din sud-vestul Dobrogei româneşti, recomand din tot sufletul traseul Bucureşti-Călăraşi-Ostrov-Dervent-Lipniţa-Goruni-Carvăn-Kainargea-Dobrici-Balcic (aproximativ 310 km). Drum bun şi vacanţe frumoase în 2018!


[fb]
---
Trimis de Floria in 03.02.18 18:00:58
Validat / Publicat: 03.02.18 19:55:54
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.

VIZUALIZĂRI: 5103 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

11 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floria); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 Dervent. Trandafiri de toamna!
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită
[1300 PMA] [600 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 66300 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

11 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [04.02.18 05:16:18] »

@Floria: Superbonus ????

webmaster [04.02.18 06:50:19] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecție.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

Dana2008 [04.02.18 07:44:16] »

Felicitari pentru artcol si frumoasele fotografii!

Am inceput ziua cu o lectie de istorie si mcu o vizita la manastire frumos povestita si ilustrata.

Calatorii placute si spor la scris!

Floria CONS. ONORIFIC AFA / BULGARIA [04.02.18 08:57:25] »

@webmaster: Mulţumesc din suflet!

Floria CONS. ONORIFIC AFA / BULGARIA [04.02.18 08:59:31] »

@Dana2008: Mulţumesc pentru cuvintele frumoase! Spor la scris mi-aş dori, cu timpul nu mă împac prea bine...

elviramvio [04.02.18 09:27:38] »

@Floria:

Superb articolul tău, mai ales că este despre o zonă care-mi place. Și scris așa cum mi-aș dori să văd mereu pe aici, adică bine documentat și învelit cu mult suflet.

Floria CONS. ONORIFIC AFA / BULGARIA [04.02.18 14:49:25] »

@elviramvio: Mulţumesc, Elvira!

webmaster [05.02.18 09:36:54] »

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

tata123 🔱 [05.02.18 10:30:29] »

@Floria: Poți recunoaște lumina blândă de toamnă în fotografii... Aștept de mulți ani concretizarea ideii Muzeului Satului Dobrogean - e o inițiativă lăudabilă. Această parte de tărâm dobrogean e minunată, prin prisma monumentelor religioase și istorice existente aici.

Despre parcul memorial dedicat Tratatului de la Kuciuk-Kainargi citisem și eu vara trecută și mi-am propus să îi trec pragul când se va ivi ocazia.

Drumul parcurs de tine în drum spre un loc de vacanță este un exemplu perfect de îmbinare a „utilului” cu „plăcutul” - nu este o goană către hotel ci o plimbare plăcută care îmbogățește sufletul și cunoștințele. Felicitări!

hopyk [08.02.18 12:59:48] »

@Floria: Superb traseu ati ales! Bulgaria imi trage cu ochiul de ceva vreme. Felicitari pentru articolul bogat si interesant!!!

mishu [04.03.18 21:38:26] »

@Floria: O plimbare superba, felicitari, votat cu mare drag.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, elviramvio, Floria, hopyk, mishu, tata123 🔱
Alte articole din această RUBRICĂDrumul spre nordul litoralului bulgar:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.053563117980957 sec
    ecranul dvs: 1 x 1