Restaurantul/taverna Motikata - un loc unde am servit o masa incantatoare in Bansko

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Bansko dupa amiaza, cu o foame de zile mari; in plus, dupa cele 12 zile petrecute in Turcia, cel mai mult ne lipsea o ciorba si... o friptura de porc :).

Cel mai la indemana ar fi fost restaurantul hotelului, dar meniul nu ne-a convins: foarte limitat ca oferta, niste preturi care mie mi s-au parut mari (si am avut ulterior confirmarea) si nu serveau decat ciorba zilei.

Asa ca am luat-o in jos pe soseaua principala, pentru ca oricum trebuia sa ajungem la banca sa schimbam leva si am dat cu geana la restaurate/taverne/terase: 90% inchise. Zarisem Motikata imediat ce am ajuns in soseaua principala, si de afara parea ok, asa ca ne-am intors (mai greu la urcat, deh, dar foamea ne-a dat un imbold important). Ca si repere de orientare: este situat pe partea stanga, cum iesi din Bansko, in continuarea str. Pirinsko cu drumul catre platou, exact in locul unde telegondola traverseaza peste sosea, asa ca nu puteti sa il ratati. Are o parcare cat toate zilele, deci ca nu o sa aveti probleme cu locurile de parcare.

Revin, intram in curte: liber, liber, doar noi. O terasa mare, umbroasa, cu mese si banci de lemn, brazi inalti, piatra naturala si podete peste paraul care trece prin curte, o muzica anii '80 - '90 in surdina - asadar o locatie foarte potrivita pentru un pranz in tihna.

Ne asezam la o masa, imediat vine un ospatar tanar cu o fata de masa si 2 meniuri, ne saluta in limba bulgara, ii raspundem in engleza, ne raspunde si el in engleza, ne aude vorbind in romana si apoi ne intreaba "Buna, ce faci, bine, bine? "

Ne uitam pe meniu, nu este foarte variat dar este ok: mic dejun, antreuri, salate, preparate din porc si pui mai multe; vita mai putina si nu am vazut peste; cateva ciorbe si putine deserturi.

Prima pagina a meniului iti explica in toate limbile ce este "motikata": o unealta folosita de bulgari, cu cate o ustensila la ambele capete ale cozii - ceva gen grebla/sapaliga. Comandam intai de baut, o bere locala (Pirinsko), un Nesstea si o apa minerala la 0,2l; urmeaza 2 ciorbe si 3 feluri principale.

Mancarea a venit relativ repede: ciorbele de pui (groase, cu carne din belsug, fidea si acrite cu felii de lamaie proaspata) imediat; eu am ales un fel principal local, recomandat de ospatar (kavala/kavarna sau asa ceva, oricum meniul avea niste litere chirilice care se citeau mai greu, chiar daca era scris si in limba engleza), adica o fleica de carne de porc la tigaie, cu ceapa si ceva legume, ciuperci o gramada si un sos; in plus, cartofi prajiti cu telemea rasa; serpoaica a ales tot porc, cu un sos cu castraveciori acri si cartofi noi la cuptor (servit pe platou) iar serpisorul un snitel de pui cat toate zilele.

Mancarea a fost foarte buna, si asta nu pentru ca am venit noi cu foamea in glanda, de pe drum. Chiar a fost, dovada ca si in urmatoarele 2 zile am servit masa tot aici. Am mai comandat o bere, am mai glumit un pic cu ospatarul si am platit undeva la 65 de leva, cu tot cu bacsis; nu a fost putin, dar macar am mancat foarte bine. Nu am mai stat pentru ca nici macar nu dusesem bagajele in camera si cred ca, la cat eram de obositi si la ce placut era acolo, adormeam la masa.

A doua zi, asa cum va spuneam, am revenit si ne-a luat in primire o doamna. Am schimbat berea (de data asta am baut Shumensko) dar au ramas celelalte bauturi, am luat aceleasi 2 ciorbe de pui, o salata ciobaneasca (sheperd salad), 2 platouri de porc cu cartofi noi, un piept de pui in corn flakes, cartofi prajiti cu telemea si am platit 70 leva, cu totul. Mancarea a fost la fel de buna si indestulatoare.

A treia zi au lipsit ciorbele (nu aveau), aceleasi bauturi, o salata, eu am luat un platou, serpoaica a comandat nu-stiu-ce de porc cu un sos brun (bun, bun) iar serpisorul un piept de pui cu eternii cartofi cu telemea si am platit tot 65 leva, parca.

La Motikata, mancarea a fost proaspata, foarte gustoasa si portiile au fost generoase. Nu am simtit niciunul gustul acela de carne congelata si dezghetata.

Oferta de ciorbe nu e variata (doar 4, din care una cu carne, restul de zarzavat, o supa crema si o supa de verdeturi cu iaurt) si la fel cea de deserturi (tot vreo 4-5, noi nu am luat pentru ca am fost ghiftuiti). De asemenea, nu a fost nicio problema sa ne puna portia serpisorului la caserola, pentru ca oricat s-ar fi chinuit, mai mult de jumatate din ea nu a reusit sa doboare.

Ce mi-a placut - totul: ambientul rustic, linistea, paraul care curge prin mijloc, mancarea buna si portiile genroase, servirea.

Nu mi-a placut meniul tiparit cu niste litere greu de citit. Preturile justifica calitatea si cantitatea pe care o regasiti in farfurie si sunt sub ce am mai vazut prin statiune sau la hotel.

Pofta buna va ureaza black_mamba!

---

VIZUALIZĂRI: 4327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI