Prin Balcic si primprejur (sau ce poti face 2 zile la Balcic)

TIPĂREȘTE

In Balcic mai fusesem anul trecut, tot in septembrie, fix cu un an inainte cand am vizitat Castelul Reginei Maria si Gradina Botanica.

Anul trecut am fost doar in trecere prin Balcic, intorcandu-ne de la Nisipurile de Aur, ne-am oprit pentru 2-3 ore si in Balcic.

Temele principale ale acestei iesiri de week-end nu au fost nicidecum Castelul si Gradina Botanica, ci Golful Bolata si Dalboka.

In Golful Bolata am fost si anul trecut si ne-a placut atat de tare incat am decis sa mai facem si anul acesta o incursiune acolo. :)

Pentru a ajunge la Balcic (din Bucuresti) sunt mai multe variante la indemana :

Noi am ales la dus varianta Bucuresti - Autostrada Soarelui - Negru Voda - Yovkovo - Kardam - General Toshevo - Tsarichino - Balcic.

Acesta ar fi si cel mai scurt drum aprox. 310 km. Acest drum l-as recomanda in sezonul de vara, cand este aglomerat pe litoralul romanesc, evitand astfel circulatia greoaie pe sectorul de drum Eforie - Vama Veche.

Fiind si inceput de septembrie, noi matinali, plecand pe la 5,30-5,45 din Bucuresti, am avut parte de o autostrada nu prea aglomerata, iar la punctul de trecere frontiera de la Negru Voda, unde am ajuns in jurul orei 9,00, nu erau decat 2 masini in fata noastra.

Am avut ce e drept parte si de o “portie sanatoasa” de ceata pe o bucata bunicica de drum, vreo cativa kilometri undeva pana in Negru Voda.

A avut si ceata partea ei frumoasa, pentru ca oprind intr-o parcare pentru o pauza de o cafea si un sandwich, mi-a oferit prilejul de a surpinde cateva frumoase fotografii, cu cateva turbine eoliene, ce parca pluteau “fantomatic” pe camp, in acea ceata ce incepuse sa se destrame. » :)

Formalitatile de trecere a frontierei au fost rapide, cu toate ca fiecare masina era verificata sumar si in portbagaj.

Dupa intrarea in Bulgaria, am avut parte de acelasi trafic auto redus de care beneficiasem si pana la Negru Voda.

Drumul de la iesirea de autostrada este ok, fara gropi, atat pe partea romaneasca cat si pe partea bulgareasca.

Si iata-ne ajunsi undeva in jurul orei 10,00 in Balcic, in parcarea hotelului.

Rapid check-in, rapid la loc in masina … … …... si mai departe spre tintele mini-sejurului nostru.

Am povestit cate ceva despre ruta aleasa de noi pentru a ajunge in Balcic, sa povestesc un pic si despre cum poti petrece timpul liber prin Balcic si prin imprejurimile sale.

Atractii in zona:

1. Castelul Reginei Maria si Gradina Botanica

Obiectivul turistic nr. 1 in Balcic il reprezinta Domeniul Castelului Reginei Maria.

Nu insist cu descrierea acestui magnific domeniu, impunator nu prin castel, acesta fiind de fapt o vila superba prin simplitatea ei, ci prin arhitectura magnificelor gradini terasate, prezentarea domeniului gasindu-se la indemana pe net.

Chiar daca nu trecuse decat un an de cand l-am vizitat, am simtit aceeasi placere si admiratie plimband-ne pe aleile parcului, prin deosebita gradina botanica ce adaposteste vreo 200 de specii de arbori, peste 3000 de specii de plante si ocolectie unica de cactusi.

Pentru a vizita pe indelete intregul domeniu iti trebuie cam 3 ore pe putin.

Merita din plin!

2. Muzeul Etnografic si Muzeul de Istorie, din Balcic, dar duminica sunt inchise. :(

3. Capul Kaliakra, acea limba de pamant ce ”intra” cam 2km in mare, un loc incarcat de istorie si legende.

Istorie, prin cetatea cu rol atat de important de-a lungul timpului incepand de la traci, continuand cu bizantinii si terminand cu bulgarii.

O legenda aminteste de cele 40 de fecioare bulgare care s-ar fi aruncat in mare de pe aceste stanci pentru a nu cadea in mainile soldatilor turci.

Exista si un monument dedicate acestor fecioare, chir la intrarea pe acest promontoriu.

Conform unei alte legende aici si-ar fi ascuns bogatiile Lysimach, succesorul la tron al lul Alexandru cel Mare. Mai sunt si alte legend legate de acest loc.

Merita o excursie pana aici, din Balcic fiind doar vreo 30km, pana aici urmand drumul me malul marii, spre Kavarna, iar de acolo urmarind drumul spre localitatea Balgarevo si in final se ajunge in parcarea auto amenajata chiar langa intrarea in cetate.

Acest loc impresioneaza nu prin ruinele cetatii, fiind restaurata poarta principala de intrare in cetatea, pe ici pe colo fiind scoase la lumina si ruinele unor cladiri, biserici sau parte din zidul cetatii, ci prin privelistea superba ce se deschide de la inaltimea celor aproape 60m cat are acest promontoriu desupra marii. De aici se vede intreaga coasta a litoralului bulgaresc, spre Albena, Nisipurile de Aur si mai departe spre Varna si Burgas.

Se poate vizita si un micut muzeu fara taxa de intrare, o micuta capela si … un restaurant, pe a carei terasa o strabati in plimbarea pana la micuta capela si pana in “varful” limbii de stanca a Kaliakrei. :)

Ca si anul trecut cand am mai trecut pe aici, ne-a impresionat doar privelistea marii, obiectivul turistic si istoric cam lasa de dorit, in privinta punerii in valoare. Cred ca ar fi fost tare interesant daca s-ar fi restaurat acele trepte sapate in stanca ce coboara de la inaltimea cetatii pana la mare, aceasta fiind probabil calea de acces in cetate de la nivelul marii, unde probabil acostau corabiile.

In rest tarabe cu suveniruri, de unde poti achizitiona atat in leva, euro cat si in lei.

4. Golful Bolata

Una din cele 3 teme principale ale excursiei noastre la Balcic a fost de a ajunge iarasi in Golful Bolata.

Noua ne-a placut atat de tare anul trecut aici in acest golfulet dorindu-ne sa revenim.

Este foarte aproape de Capul Kaliakra, trecand de localitatea Balgarevo, la vreo 4km distanta, chiar inainte de Capul Kaliakra, se vireaza stanga pe o ingusta sosea asfaltata.

Nu exista niciun indicator care sa te indrume catre Golful Bolata, dar poti lua ca reper pentru a identifica aceast drum asfaltat ultimul sir de eoliene de pe partea stanga a drumului spre Capul Kaliakra. Imediat cum s-a terminat si ultimul sir de eoliene apre acest drum asfaltat la stanga pe care trebuie sa il urmam pentru a ajunge in Golful Bolata.

Dupa aceea se urmeaza acest drum ingust asfaltat cu multi, foarte multi ani in urma, acum asfaltul fiind crapat, deteriorat. Cand spun ca drumul este ingust inseamna ca are latime ce permite sa treaca doar o singura masina, dar din loc in loc sunt mai multe alveole pe marginea drumului ce-ti permit trecerea succesiv pe ambele sensuri de mers.

Cam dupa un kilometru drumul se bifurca in dreapta coborand spre mare, drumul strecurandu-se printre niste maluri de pamant rosiatic acoperite cu vegetatie din ambundenta: multi arbusti, tufe si lastarisuri.

La un moment dat se termina si resturile de asfalt si inaintezi pe un drum de pamant inca vreo cateva sute de metri. De la bifurcatia de unde incepi sa cobori si pana la tarmul marii, unde vei parca masina mai este cam 1 km.

Ideea este ca daca nu stii sigur de la inceput, de cand virezi stanga de langa Capul Kaliakra, ca drumul acesta duce la Golful Bolata, nu-ti prea inspira increderea a o lua “de nebun” pe un drumeag ingust, fara niciun indicator, pe un camp “salbatic” cu tufe, scaieti si arbusti crescuti in voie.

Anul trecut am mers mai cu atentie si am reusit sa identificam din prima acest drum, avand temele facute de acasa, acum mergand relaxati stiind pe unde s-o luam si unde vom ajunge. :))

Bolata este un mic golfulet inconjurat de niste stanci rosiatice, ce dispune de o micuta plaja neamenajata.

Contrastul dintre rosul stancilor de pe tarm si apa marii de o culoare turcoaz este superb.

Faptul ca esti intr-un mic golfulet, nu se creeaza nici valuri chiar si cand marea este agitata, iar intrarea in mare este foarte lina. La 10-20 metri apa fiind pana la brau.

Am profitat si noi din plin, pret de vreo 2 ore, de vremea buna de afara, cu un soare placut, apa calda si curata a marii din Golful Bolata. =))

Cand am ajuns noi plaja era deja plina dar am gasit si noi un petec de nisip pe care ne-am putut aseza.

Cred ca erau cateva sute de persoane la plaja acolo, judecand dupa numarul masinilor parcate in zona. Cu greu mai gaseai un locsor unde sa parchezi masina.

Chiar daca nu este o plaja amenajata, este curata, iar cei veniti la plaja civilizati. Nu auzeai muzica “urland” de prin tot felul de “echipamente" mai mult sau mai putin performante.

Exista si o terasa unde poti consuma diferite bauturi alcoolice sau non-alcoolice, chiar se poate si manca acolo.

Am dibuit la un moment dat o potecuta pe care am reusit sa ma strecor tocmai sus pe stancile ce dominau golful, de unde privelistea este tare frumoasa.

Noua ne-a placut tare mult aici, in golful Bolata.

5. Ferma de midii Dalboka

O alta tema din cele 3 teme ale excursiei noastre a fost sa mancam pranzul la renumita terasa de pe malul marii, la Dalboka.

Aici se ajunge tot din acelasi drum pe care il urmezi din Kavarna spre Capul Kaliakra, iar dupa cam 4km se vireaza stanga spre malul marii.

Sunt cam 1,5 km de parcurs pana in parcarea restaurantului, daca primul kilometru este pe drum drept, ultima portiune de drum se face coborand o panta accentuata a drumului. Plus ca drumul este si foarte ingust in aceasta portiune.

Noi chiar daca am fi dorit sa coboram cu masina pana in apropierea terasei nu am fi reusit din cauza… … lipsei locurilor de parcare.

La momentul cand am ajuns noi acolo undeva pe la ora 15-15,30 erau o multime de masini parcate pana sus unde drumul nu mai este in panta.

Si asta in conditiile in care proprietarii largisera de curand zona adiacenta drumului creand foarte multe locuri de parcare.

Am estimate ca erau parcate in acele moment acolo pe putin 50 de masini.

Asa ca am lasat masina la vreo 400-500m de restaurant si am coborati usurel pe jos.

Daca tot am mers pe jos am putut examina un pic si drumul pe care ar fi trebuit sa coboram cu masina.

Drumul are o panta foarte accentuata, iar lucrarile de largire au dus la imprastierea sip e partea carosabila a unui praf fin :ceva intre nisip si argila care pe vreme uscata duce un pic la pierderea aderentei rotilor masinii iar pe vreme ploioasa cred ca duce la crearea unei “clise” care la fel duce la pierderea aderentei cauciucului masinii pe asfalt.

Dovezi stau multele urme de cauciuc ramase “amintire” pe asfalt pe aceasta portiune mai dificila de drum.

Ajunsi jos, la nivelul marii, fiind 2 terase, am optat in a manca la terasa din dreapta. Am ales aceasta terasa inca de cand plecasem de acasa :) De fapt aceasta terasa este si cea care detine ferma de midi ce se vede la cateva sute de metri in largul marii.

Daca pana acum ceva timp coborai pe drum chiar intre cele 2 terase si daca nu erai hotarat pe care sa o alegi, incercau fiecare din cei 2 reprezentanti ai teraselor sa te convinga a intra la el pe terasa.

Acum propietarul terasei din dreapta a recurs la un artificiu tare ingenios.

A realizat o intrare pietonala impozanta, chiar in zona unde drumul face o curba usoara la stanga si te-ar fi dus usor ocolit, la intrarile celor 2 terase.

Acum pe aceasta scurtatura larga si impozanta, care pare a fi chiar drumul principal, intri direct pe terasa din dreapta.

Foarte, foarte eficient!

Daca terasa noastra era plina cand am ajuns noi avand cred ca vreo 30-40 de mese, cealalta terasa, desi era mai cocheta, nu cred ca avea mai mult de 5-6 mese ocupate.

Cu greu am gasit o masa libera, cand am ajuns noi. Greu a venit o ospatarita sa debaraseze masa de farfuriile si oalele cu „muntii” de cochilii de midii. Tot atunci ne-a adus si cate un meniu, in limba romana, tiparit sub forma unui pliant.

Dar cel mai greu a fost sa vina sa ne ia comanda, cred ca a durat aproximativ. 45 minute de cand ne-a dat meniurile pana a venit sa ne ia si comanda.

Personal mult sub-dimensionat ca numar pentru perioadele varf. (week-end, dupa-amiaza):(

Cam dupa vreo ora de cand ne-am asezat la masa cred ca am reusit sa comadam si noi de mancare, iar dupa vreo 1h30’ sa si primim mancarea comandata.

Daca la capitolul servire:slab, foarte slab, la capitolul mancare pot spune ca a fost foarte bine din punctul nostru de vedere.

De la supa-crema de midii, midiile la tigaie picante, midii cu orez pana la midiile natur.

Bune, foarte bune! Macar a meritat asteptarea.

Asa ca la finalul mesei am refacut si noi „muntii” de cochilii de pe masa. =))

Daca la venire, cei 400-500m de mers pe jos au fost usor de parcurs, mai ales ca erau si la vale, la plecare nu a mai fost atat de usor: si la deal si cu burtile pline. =))

6. Stancariile de la Tyulenovo

Cea de-a treia tema principal de pe “agenda” excursiei noastre a fost de a ne abate si vizita superbul tarm stancos al Marii Negre din zona Tyulenovo.

Si pe acesta il mai vizitasem anul trecut la intoarcerea spre Bucuresti, de la Nisipurile de Aur, dar ce sa facem daca ne-a placut atat de tare? L-am mai vizitat inca o data!

Pentru a trece si pe Tyulenovo am hotarat a ne intoarce in tara pe la punctul de trecere a frontierei de la Vama Veche.

Aceasta varianta este un pic mai lunga avand cam 330km, existand si riscul de a fi blocaje in trafic in zona Eforie - Vama Veche.

Asa ca am plecat din Balcic spre Kavarna, acolo am urmat acelasi drum spre Capul Kaliakra pana la Balgarevo, iar de acolo in loc sa traversam localitatea inainte, spre Kaliakra, din centru localitatii am facut stanga spre Kamen Bryag si Tyulenovo.

De la Kamen Briag pana la Tyulenovo, dar si pana mai departe la Shabla se merge pe un drum secundar asfaltat, bunicel, chiar pe tarmul marii, la max. 400-500 de malul marii. Este o priveliste tare frumoasa. La un moment dat am parasit drumul asfaltat, intrand pe unul din multele drumuri de pamant ce strabat campul si ne-am apropiat de tarmul marii.

Am parcat masina si am coborat pe malul marii, pe aceasta “plaja” formata numai din stanca in care apa marii a sapat tot felul de grote, gauri creand niste formatiuni stancoase spectaculoase.

Este un piesaj salbatic si spectaculos in acelasi timp.

Fata de anul trecut cand noi am fost atunci singuri, singurei cat vedeam cu ochii pe acele stanci, acum era mult mai populat, erau grupuri de masini si de turisti, care la plaja, care facand sarituri in apa de pe stancile inalte. Este un loc indragit de iubitorii de scufundari prin cotloanele, prin pesterile subacvatice sapate de apa marii in stanca tarmului.

Se pare ca la cresterea numarului de turisti in aceasta zona atat de frumoasa au contribuit si televiziunile noastre care au promovat pe la inceputul verii, intens aceasta zona.

Noi am continuat apoi o buna portiune de drum, cu masina, pe un drum de pamant ce mergea pe chiar pe malul marii, pe langa aceste stanci atat de spectaculoase.

Dar bineinteles ca unii turisti romani se simt cel mai bine nu admirand aceste frumuseti, ci facand un mic “ gratarel”, chiar langa masina personala, un “gip” parcat la marginea drumeagului, iar doi tineri:”o ea” si “un el”, intorceau tacticosi bucatele pe gratar, iar gratarul era aparat de vantul ce adia pe malul marii, de o umbrela micuta de soare.

Mda, ce sa mai comentam!

Noi dupa ce am depasit acest cuplu iubitor de “gratar” am iesit inapoi in soseaua asfaltata de langa Tyulenovo, am continuat drumul pana la Shabla unde ne-a abatut un pic de la drum si am oprit pentru admira vechiul far de la Shabla. Acest far este cel mai vechi far de litoralul bulgaresc al Marii Negre. Are o inaltime de 32 de metri, dar din pacate nu se poate vizita si in interior.

Nu este deschis spre vizitare, zona este ingradita si o tablita atentioneaza ca este obiectiv militar in zona. Exista si o persoana ca pazeste acest obiectiv, pe care am intrebat-o daca se poate vizita totusi farul, cu toate ca citisem ca nu este vizitabil, dar am zis sa incerc. Am incercat degeaba.

Dupa admirat si fotografiat farul dar si marea, ne-am urcat in masina si am plecat spre casa multumiti de excursia noastra de 2 zile in zona Balcicului.

---

VIZUALIZĂRI: 9745 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI