Pașii Reginei

TIPĂREȘTE

Un obiectiv important al minivacanței în Bulgaria a fost și vizita Castelului Reginei Maria și a Grădinii Botanice din Balcic.

Încep prin a oferi câteva informații ”tehnice”. Locuri de parcare se găsesc în apropierea aleii ce coboară spre intrarea pe domeniu, atât într-o parcare mai mare, cât și pe marginea șoselei, pe locuri marcate și taxate. Prețul este de 2 leva/oră pentru autoturisme. Am primit și un bon de reducere de 10% la un restaurant din zonă, unde dacă făceai consumație primeai o reducere de 30% și la parcare. Taxatorii știau bine limba română; am obținut cu ușurință informații privind supermarketurile din zonă de la ei.

Coborând aleea înțesată de magazine, tarabe, restaurante ajungi la casele de bilete. Biletul de intrare la Grădina Botanică s-a scumpit... a urcat la 7 leva/persoană; cel pentru Castel costă 5 leva/persoană. Oricum se pare că unul fără celălalt nu se poate, așa că luați în calcul 12 leva/persoană. Dacă nu ați mai fost niciodată (cazul meu) vă spun că merită cu vârf și îndesat.

Alt sfat de început ar fi să vă printați de pe Internet o hartă cu traseul de urmat în interior, altfel veți bâjbîi pe alei și posibil să ratați puncte importante. Acordați-vă câte 1-2 minute pentru a citi diversele plăci informative (chiar dacă traducerea în limba română nu e perfectă) și a privi imaginile de epocă reproduse pe aceste panouri. De asemenea, cred că un pic mai în extrasezon e mai bine de vizitat, nu e aglomerație extremă.

Revenim! Aveam în gând mai multe texte și imagini citite/privite pe Internet înainte de călătorie. Totul este mult mai real, mai viu, mai pătrunzător în momentul în care treci pe sub poarta de intrare – Ghereta santinelei. Dintr-odată zumzăiala și gălăgia de pe aleea ce conduce spre intrare se estompează, iar după un minut dispare cu desăvârșire. Rămâne o liniște plăcută, pentru cei de la oraș, obișnuiți permanent cu zgomotu, l probabil chiar ”dureroasă” pentru urechi. Arcada de piatră a intrării te întâmpină cu o răcoare benefică în zilele toride iar combinația varului alb al etajului cu maro-ul cercevelelor gâdilă plăcut ochiul pregătindu-te pentru tot ceea ce va urma. Nișele din interiorul gangului erau cândva folosite de cele două santinele ce păzeau intrarea pe domeniu. Acum, aici o tânără îmbrăcată tradițional te întâmpină cu pâine și sare, prilej de a face o fotografie (bineînțeles, totul contracost: 10 leva/fotografia).

Pentru a respecta traseul ne îndreptăm imediat pe aleea din stânga spre o arcadă de piatră. Deja suntem întâmpinați de o serie de straturi de flori viu colorate. Am ajuns de fapt la Fântâna de argint. Foișorul de piatră pătrat, cu arce pe trei laturi, închise jos cu nelipsitele porți de fier forjat, adăpostește o fântână de marmură, pe fundul căreia se mai zărește oglinda de apă. Nu lipsește legenda bănuțului aruncat în apă pentru îndeplinirea unei dorințe, legendă omniprezentă la toate fântânile. Pe peretele întreg este plasată o frumoasă placă de faianță decorativă italienească reprezentând Fecioara cu Pruncul. O bancă din piatră, situată sub placă, îți poate oferi clipe de răgaz. Nu am mers decât 100 m dar deja simplitatea construcțiilor și amestecul de culori m-au cucerit.

Porțile metalice ale foișorului se deschid pentru a oferi o panoramă de vis. O esplanadă multicoloră se dezvăluie privirii, străjuită de conifere, al cărui capăt se încheie cu azuriul Mării Negre de la Balcic. Superb! - rămâi stană de piatră 1 minut neștiind unde să te uiți mai întâi: roșu, galben, alb, mov, vișiniu, portocaliu – adevărat Grădina lui Allah. Alei din lespezi de piatră adusă din Maroc împart culorile în pătrate mari. Străbați grădina, ușor, în liniște și la capăt, în ambele colțuri, găsești două bănci mari din lespezi de piatră. Apoi privirea îți e atrasă de vasele mari de lut, prezente în foarte multe locuri pe domeniu. Și alergi spre brâul de piatră pentru a vedea marea nemărginită. Culoarea apei din jurul digurilor de piatră e ireal de albastră, parcă nu e Marea Neagră!!!

Imediat în dreapta întâlnim Vila Săgeata albastră, vila de piatră a prințului Nicolae. Corpul masiv din piatră, etajul larg situat la înălțime, ferestrele ce dau spre mare, ușile sculptate din lemn masiv – cumpărate de la un castel din Orient impresionează vizitatorul de orice naționalitate. Două cruci mari de piatră întregesc peisajul umbros de lângă vilă.

Coborâm o serie de trepte către malul apei. Trecem prin Colțul ”Magnolia”, pe lângă o cădere de apă ce vine tocmai de lângă vila prințului Nicolae, cascadă ornată cu vase de lut cărămizii. Suntem deja pe aleea superioară cu trandafiri. La început de septembrie încă avem parte de o mulțime de trandafiri înfloriți.

Înconjurat de iederă se deschide în față un fel de foișor cu arcade pictate în interior cu motive florale albastre, albe și cărămizii. O muzică plăcută înconjoară construcția; o pisică leneșă se tolănește pe pietrele calde, atinse de razele blânde ale soarelui de septembrie. Ne aflăm în Templul apelor, construcție monumentală susținută de coloane zvelte. În mijloc un bazin de apă, ce reflectă albastrul cerului și arcadele de piatră, se alimentează prin trei guri de piatră, ce își varsă firele de apă într-un jgheab. Te așezi la masa de marmură, sub coloane și poți privi marea. Te întrebi dacă e vis ori realitate. Pașii Reginei Maria se aud încă ca un ecou al vremurilor de mult apuse.

După un moment liniștit prins în templu, fără alți vizitatori, am continuat periplul urcând ușor pe alee către Capela Stella Maris. Am înconjurat-o prin exterior, deoarece interiorul este în renovare. Am admirat capela construită în întregime din piatră, se pare după un model cipriot. Curtea capelei este completată de o fântână cu apă rece, deasupra căreia veghează Fecioara cu Pruncul. Ne odihnim 2 minute privind flăcările tremurânde ale lumânărilor aprinse la intrarea în capelă. Este locul unde inima Reginei Maria a poposit pentru o vreme, locul de care nu s-a despărțit nici după moarte.

Coborâm câteva trepte prin spatele bisericuței și ajungem la Grădina cu oglinda de apă cruciformă. Lanțuri groase înconjoară terasa pe care se află un bazin de apă sub formă de cruce; din nou, o cruce de piatră păzește terasa dintr-un colț. Aici pe peretele ce susține curtea Capelei Stella Maris se află singura inscripție în limba română de pe întreg domeniul regal. Din fericire nu am ratat-o. Iată ce spune textul: ”În amintirea lui Gaetan Denize cu al cărui credincios ajutor și râvnă am zidit aceste locuri. Marie. 14 Maiu 1930”. Acest personaj a fost secretarul particular al Reginei și a supravegheat o parte din lucrări.

Traseul în această parte a domeniului regal se încheie cu Izvorul sfânt. Un mic izvoraș, aflat pe aceste locuri înainte de construcția grădinilor, este plasat într-un foișor de piatră. Apa limpede, considerată tămăduitoare, se prelinge pe canale din piatră frumos amenajate spre Grădina Ghetsemani. Aflată în partea estică a domeniului această grădină găzduiește diverse specii rare de arbori și arbuști. Am vazut un copac cu fructe ciudate; e un colț de grădină foarte liniștit, umbros unde auzi doar tril de păsări și susur de apă pe canale.

Mergând pe lângă gardul exterior ce desparte domeniul de plajă, gard din piatră, frumos arcuit ajungi la Aleea valului albastru. Două porți de fier te despart de multitudinea de culori a trandafirilor frumos aranjați. Pe mijloc un canal de apă întrerupt din loc în loc de vase mari de lut completează pitorescul peisajului. Un miros suav de trandafiri plutește în aer; în stânga vedem prin arcadele deschise ale gardului de piatră marea; în dreapta trecem din nou pe lângă templul apelor – vedem acum complet îmbrăcămintea de iederă, verdele intens contrastând cu albul coloanelor. Observăm de la nivelul solului vila prințului Nicolae situată la înălțime și ne dăm seama din nou, dacă mai era cazul, de frumusețea locurilor.

Trecem printre două arcade de piatră și intrăm în Grădina ”Curtea englezească”. Din nou un bazin central plin cu apă sub formă de cruce încântă privirea; patru grupuri de nuferi în cele patru brațe ale crucii, conifere tunse în forme conice, un gard viu, pitic înconjoară locul, un mic izbuc de apă într-un colț animă atmosfera – chiar că e o atmosferă tipic englezească. Pe peretele gardului admirăm din nou un basorelief cu Fecioara cu Pruncul – este de fapt monumentul funerar al lui Jules Jannin, unul din arhitecții grădinilor de la Balcic.

Ieșim din spațiul sobru englezesc și pe sub copaci urcăm Puntea suspinelor. Podul de piatră traversează apa ce vine de la Cascadă și reproduce un vechi pod ce se afla pe drumul ce ducea la morile aflate un pic mai sus. Aici liniștea este spartă de prăvălirea spectaculoasă a apei. Pe mal se află clădirea uzinei electrice, azi magazin. Ajungem în partea vestică a domeniului, într-o zonă un pic mai aglomerată, unde se află majoritatea construcțiilor.

Ajungem lângă Vila ”Moara” și Vila ”Salon” – construcții vechi, cu destinație inițială de moară, păstrate și modernizate de către Regină pentru a primi oaspeți. Priviți cu atenție ușa monumentală a vilei Moara. Vila ”Magnolia” sau Casa de Oaspeți este și ea o veche moară, pragul ușii e făcut chiar dintr-o piatră de moară; azi găzduiește un restaurant, care în spate are o grădină de vară superbă mărginită de vechea roată de moară. De asemenea, aici se află și Restaurantul Korona, clădirea fiind vechea bucătărie a Palatului regal.

Suntem la nivelul plajei acum și ne continuăm drumul spre castel pe Aleea Vinului. Spalierii din lemn formează o boltă umbroasă cu un aspect de tunel. Trecem mai întâi pe lângă locuința croitoresei/modistei Reginei, clădire de piatră ce găzduiește azi un magazin de suveniruri. Vis a vis este Tronul Reginei Maria, un tron din marmură alături de care este și o măsuță din piatră cu frumoase decorațiuni. Brațele fotoliului terminate cu capete de lei au fost atinse de multe ori de mâinile Reginei, care prefera acest loc cu perspectivă largă către marea înspumată, dovadă fiind numeroasele fotografii ale Reginei efectuate aici.

Am ajuns în final la Castel. Combinația de stiluri, sobrietatea și bunul gust domină. Privim clădirea întinsă pe trei niveluri de jos... Statuia de marmură albă din colțul castelul – paznic peste vremuri. Un mic bazin cu apă în fața unei uși de lemn sculptată, iederă cățărătoare, balconul cu stâlpi de lemn, piatra zidurilor, turnul-minaret zvelt... elemente ce sar în ochi imediat.

Urcăm în castel. Accesul se face printr-un mic balcon de la etajul 1. Două ochiuri de sticlă colorată sparg albul pereților... gemulețele de la baie, aveam să aflăm mai târziu. Zidurile groase, șemineul și ușile masive de lemn mă conduc cu gândul la o culă oltenească. E posibil să fie vreo influență având în vedere că Regina Maria frecventa Cula de la Măldărăști. Intrăm în sala cea mare, utilizată și ca dormitor de către Regină. De altfel, încăperile păstrează obiecte și amenajări autentice din timpul Reginei. Un șemineu imens, un candelabru de același calibru, mobilă masivă, obiecte de metal, etc. O fereastră imensă, formată din trei ochiuri, oferă vedere spre mare – ferestrele au prevăzut un spațiu-băncuță pentru ca persoana care contemplă marea să stea cât mai comod. Ușile sculptate și pictate sunt adevărate opere de artă. Din sală se trece printr-o ușă îngustă în baie, prevăzută cu cadă și patru chiuvete de marmură frumos ornate. Se observă stilul turcesc al băii; apa caldă era furnizată de un cazan pe aburi cred. Micile ferestruici din sticlă colorată constituie un element de atracție. Pe o altă ușă îmbrăcată în ținte de fier se iese într-un fel de budoar micuț. Alte două camere de pe acest etaj găzduiesc colecția de icoane aduse dela Capela Stella Maris. Pe o scară în spirală se coboară în sala mare de la parter. Și aici un șemineu mare cu plită și un candelabru de lemn împodobesc camera. Pereții albi inspiră multă liniște. În altă cameră o sobă mare și două faianțe reprezentând pe Sf. Gheorghe omorând balaurul constituie elemente de atracție.

Ieșim din castel impresionați de stilul practic și sobru, de simplitatea și bunul gust ce răsar din toate ungherele. Ocolim clădirea și ajungem pe Aleea Secolelor. Un spațiu de asemenea fabulos, cu stâlpi de piatră ce susțin spaliere de lemn, cu o paletă impresionantă de flori. În centru un bloc de marmură cu diverse steme sculptate. Trandafiri cu miros parfumat îmbrăcau stâlpii. În capătul aleii, într-un colț se află Camera pentru fumat.

Urcând o serie de trepte, ne strecurăm prin diverse mici tuneluri înguste și tot urcăm, și urcăm de pe o terasă pe alta. Este labirintul cretan, așa-zisa Grădină ”Labirint”. Piatra necesară acestor terase este adusă chiar din Insula Creta. Spațiile dintre pietre sunt pline de plante; pe măsură ce urci ai o priveliște mai completă asupra Cuibului Liniștit. Trecând printr-o arcadă străjuită de porți metalice ajungi la capătul labirintului.

Pe ultima terasă se află Mormântul Reginei Maria, de fapt locul pregătit chiar de ea pentru totdeauna. O cruce mare de piatră marchează cavoul săpat în stâncă. Ar fi fost mereu în liniște, în adierea vântului și șoaptele mării.

Din nou urcăm până la Vila ”Guttman”. Aceeași arhitectură cumva tradițional bulgărească, aceeași combinație de alb, piatră, lemn și acoperiș de țiglă roșie. Este vila unuia dintre administratorii domeniului regal de la Balcic, și anume Carol Guttman. Se utilizează azi pentru cazarea turiștilor.

Pe sub copacii umbroși, urmărind peripețiileunei veverițe jucăușe ajungem în complexul format de Vila ”Suita”. O curte interioară înconjurată de un hol cu coloane, un bazin cu apă în mijloc, crini roșii și portocalii pe o latură, o muzică suavă răzbind din interior fac din acest complex un loc de poveste. Terasa din fața vilei, sprijinită pe arcade, are vedere către mare. Un copac mare de Gingko Biloba păzește un rând de trepte de piatră ce coboară direct la Cascadă.

În jurul Vilei Suita se află Grădina Prințesei Ileana și Grădina ”Craig”. Bazine cu apă curgătoare, nuferi, alei pavate cu dale de piatră, spaliere de lemn, sălcii plângătoare, cîteva chioșcuri de lemn, pe lângă diversele specii de flori, completează peisajul celor două grădini.

Vila Izbânda și Vila Cazarma se află în partea cea mai înaltă a domeniului. Arhitectura de lemn și piatră predomină; aici se află spații de cazare. Am încercat să găsesc și Vila Ciuperca, aflată la înălțimea cea mai mare, dar nu am reușit din cauza vegetației dense. Am văzut în schimb în acea latură un fel de camping cu căsuțe și o parcare mare.

Ne întoarcem spre Cascadă, trecem pe lângă o vegetație montană, stâncoasă, vedem chiar o punte de lemn ce traversează râul. Într-o mică piațetă, pe malul râului, lângă clădirea Administrației se află Statuia Sfântului Martin. O bancă de lemn, aflată chiar pe mal, sub un copac bătrân te îmbie la popas.

De aici nu am urcat pe alee către ieșire ci ne-am strecurat pe lângă clădirea Administrației și am urcat din nou la Vila Prințului Nicolae, și am trecut de Grădina lui Allah pe marginea dinspre mare. Se deschide o alee mare pavată cu dale de piatră străbătută central de un canal lat cu apă limpede, alee flancată de conifere înalte. După aceste conifere descoperim zona grădinii de cactuși. E o colecție impresionantă, unele exemplare au peste 80 de ani, lucru vizibil prin tulpina lemnoasă ce o au. Diverse specii se înalță spre cer ori se cuibăresc în solul arid; am văzut câțiva înfloriți chiar. În capătul aleii se află și sera cu alte sute de specii de cactuși și plante suculente. Colecția este impresionantă. Trecând printr-o pepinieră se termină periplul nostru într-o lume de vis.

O lume de vis ce trebuie văzută și simțită ca atare de orice român ajunge acolo. Mă bucur că bulgarii au ales să păstreze în bune condiții Domeniul Regal Balcic. De asemenea, Regina Maria merită toată admirația.

Mai multe cuvinte sunt de prisos...

---

VIZUALIZĂRI: 5391 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI