Am publicat pe AmFostAcolo, în decursul anilor,  un număr însemnat de cazuri de nerespectare a rezervărilor efectuate, unele în împrejurări “severe” – familii cu copii mici ajunse “la ceas de seară / noapte” în creierii munților – și care nu s-au mai putut caza. Discuțiile sunt interminabile, vina – aruncată de la unul la altul. “Adevărul” e, probabil, în majoritatea cazurilor undeva la mijloc. Vinovate sunt, de obicei, ambele părți implicate – atât turistul cât și hotelierul (vorbesc pe baza cazurilor punctuale analizate – nu intru în detalii, nu e subiectul acestui articol).

AmFostAcolo îşi asumă o sarcină dificilă, ce-mi pare cvasi-utopică în acest moment: educarea  / formarea / promovarea unui comportament mai responsabil în privinţa rezervărilor efectuate.  Mă refer mai sus mai ales la rezervările efectuate la pensiuni, vile şi alte unităţi hoteliere mici din România.

În condiţiile lipsei (momentane?)  unui sistem modern şi eficient de “sigilare” larg-răspândit (mă refer în principal la ansamblul carte de credit + sistemul de garantare aferent), AmFostAcolo recomandă ca rezervările să fie încheiate prin plata unui avans (şi prin agrearea condițiilor de anulare)

Ştiu prea bine că majoritatea covârşitoare a rezervărilor se fac doar pe simpla promisiune (de obicei doar verbală) – reciprocă, a turistului că va veni, a hotelierului că-i va “ţine rezervată” camera. E adevărat, în marea majoritate a cazurilor această promisiune este respectată, azi, în România. Dar “mâine”, când criza îşi va fi dat duhul şi revigorarea economică se va simţi şi în rezervările efectuate, la ce ne putem aştepta?

V-ar mira să auziţi că unii turişti rezervă (“pe vorbe”, bineînţeles) la 6-7 pensiuni diferite şi merg – în cel mai bun caz – doar la cea pe care “o alege grupul / nevasta”? – fără să anunţe anularea celorlalte rezervări, de multe ori?

Aceste practici nu-i afectează doar pe hotelieri, cum la prima vedere v-ar veni să credeţi – efectele lor se răsfrâng  şi asupra noastră, a turiştilor. Vor fi destule situaţii în care nu vom “prinde” o rezervare în toată staţiunea, deşi unele din camerele “blocate” la momentul rezervării vor rămâne, într-un final, goale.

Altfel ar sta lucrurile dacă rezervările ar fi făcute prin plata unui avans. Majoritatea cazurilor grave semnalate pe sait NU ar fi avut loc dacă rezervarea ar fi fost făcută cu plata unui  avans.

Intenţionezi  – şi eşti hotărât/ă – să petreci un weekend la pensiunea X? Contactează proprietarul (preferabil în scris – prin email – vezi mai jos), stabiliţi rezervarea ptr. nr dorit de camere, ce avans trebuie plătit, condiţiile de plată ale avansului (până când? în bancă? prin poştă? etc.), stabiliţi în plus, NEAPĂRAT, condiţiile de anulare  a rezervării (de exemplu: “avansul se restituie la anularea cu minim 7 zile înainte de cazare şi se pierde [parțial/integral] dacă anularea se face ulterior” – e doar un exemplu! aceste condiţii se pot negocia până se ajunge la un punct care să respecte interesele ambelor părţi!), trimiteţi bani şi atunci:

• – când ajungeţi acolo, camera (sau camerele) vă aşteaptă – doar pe voi — în caz contrar… proprietarul ajunge pe Lista Neagră AFA şi vai de fundul lui după aia :);
• – proprietarul este asigurat că veţi veni — în caz contrar,  se alege măcar cu avansul — şi se poate concentra pe alte priorităţi.

“Procedura” este  civilizată, decentă, NORMALĂ – şi se foloseşte în tot spectrul “turismului civilizat” – de turişti şi hotelieri cu mult mai mare experienţă turistică decât cele de la noi, din România.

Şi totuşi, “procedura” este respinsă – uneori cu îndârjire – atât de turişti cât şi de hotelierii “mici” (majoritatea covârşitoare, din fiecare categorie, în estimarea mea – poate mă înşel).

În opinia mea, factorii care duc la această “respingere” sunt

• ÎN CAZUL TURIŞTILOR: lipsa de timp, aversiunea pentru completarea sau îndeplinirea formalităților; comoditatea; dorința de a avea posibilitatea de a se răzgândi oricând, fără a fi “sancţionat” pentru asta (evitarea oricărei răspunderi), “jmecheria”, superficialitatea, prejudecăți diverse
• ÎN CAZUL HOTELIERILOR: teama de a pierde din clienți (“turiştii nu vor să plătească avans“, “concurența acceptă rezervări și fără avans“); preferința de a lucra “cu ca$h”, evitarea “înregistrării” plăților în orice evidențe accesibile terților (terților autorizați, bineînțeles – de exemplu Fiscul), superficialitatea.

În plus, unele cauze sunt obiective, precum

• lipsa unui sistem formalizat, automatizat și eficient de garantare a rezervărilor prin carte de debit/credit (fără blocarea banilor, de preferat) – precum cel folosit pe booking.com, de exemplu

–

Oameni buni – o rezervare este , în fapt, un cvasi-contract comercial, încheiat între două părți – fiecare  interesată!;  în cadrul acestui “contract”, fiecare parte are atât drepturi cât și responsabilități — și  proprietarul unității de cazare, dar și turistul!

Cum cele două părți semnatare nu se cunosc –  de obicei –  este absolut normal ca înțelegerea să prevadă UN AVANS, care să asigure fiecare parte că respectiva înțelegere va fi dusă la îndeplinire, cu respectarea obligațiilor asumate de către fiecare parte.

STIMAŢI TURIŞTI. E în interesul unui turist responsabil, civilizat şi calculat vizavi de posibilele riscuri la care îşi expune familia să încheie o înţelegere de rezervare care să prevadă plata unui AVANS plus condişiile de anulare a respectivei rezervări. Nu trataţi superficial problema – “lasă că merge ş-aşa, am rezervat pân-acuma doar verbal şi n-au fost probleme” — e ca şi cum ai spune (păstrând proporţiile) “nu port centura” (hai să presupunem că nu ar fi obligatorie prin lege) “pentru că niciodată nu mi s-a întâmplat să fie nevoie de ea”. Ce aveţi de pierdut? Timp şi – posibil – avansul, în cazuri de excepţie – e adevărat; sunt însă “costuri” absolut normale, ca în orice alt demers pe care îl întreprindeţi în mod interesat! “Vrei să ai confortul /avantajul X? Atunci e firesc să plăteşti pentru el!”

• contactaţi proprietarul / administratorul unei unităţi de cazare preferabil în scris – pe lângă faptul că aveţi un istoric clar şi uşor de consultat, puteţi oricând prezenta schimbul de mesaje ca dovadă (dacă e cazul);
• solicitaţi “sigilarea” înţelegerii prin plata unui avans;
• discutați și clarificați, fără echivoc, condițiile în care poate avea loc anularea (de exemplu “avansul se restituie dacă rezervarea este anunțată în scris cu minim 7 zile înainte de cazare”) și responsabilitățile ambelor părți în caz că una dintre ele nu respectă înțelegerea (ex: turistul pierde avansul dacă nu se prezintă – și nu a anunțat în scris anularea cu minim X zile înainte” și “hotelierul se obligă la penalități duble față de valoarea avansului” sau ” asigurară un sejur gratuit pentru dublul numărului de zile rezervate” – în caz că nu respectă rezervarea etc.);
• e preferabil să solicitaţi o factură proforma pe baza căreia să plătiţi avansul;
• trimiteţi banii doar printr-un sistem care să vă asigure un document sau chitanță doveditoare (prin depunere în cont bancar, prin poștă sau sistem de transmitere rapidă a banilor etc).

STIMAȚI HOTELIERI – vă invit să realizați că avantajele adoptării unui sistem de rezervări bazat pe plata unui avans sunt mai mari decât posibilele dezavantaje, Dovediți că – indiferent de practicile “vecinului care lucrează la negru” – sunteți adeptul unui mod de lucru modern, civilizat, decent. Veţi vedea că “pierderea” de care vă temeţi va fi depăşită net de câştigul viitor – sub toate aspectele lui, inclusiv financiar dar nu numai financiar!

———-

AmFostAcolo recomandă – şi nu impune, bine îneţeles – nimănui acest mod de lucru. Fiecare – atât fiecare turist, cât şi fiecare hotelier – va proceda cum crede că-i mai bine pentru el.

Dacă părțile care încheie înțelegerea se cunosc personal (sau prin prieteni comuni) – evident că se pot încheia rezervări și fără avans. Eu personal prefer însă întotdeauna să plătesc avans – chiar și în aceste cazuri. Așa mi se pare corect și civilizat.

IMPORTANT: AmFostAcolo va considera de acum încolo cazurile de nerespectare a rezervărilor efectuate exclusiv verbal (care nu pot fi dovedite prin documente –  mesaje email, chitanțe avans etc.) ca o vină comună a hotelierului și a turistului.

Începând cu 01.08.2013, plângerile referitoare la nerespectarea rezervărilor efectuate exclusiv “verbal” nu vor mai fi sprijinite de AmFostAcolo. Cazuri de acest gen nu vor mai fi tratate ca excepții de la regula “nu scrieți impresii (articole) de cazare decât dacă ați fost cazați efectiv acolo” – redarea acestor experiențe va putea fi făcută doar în cadrul ecourilor la un alt set de impresii din acea destinație (nu se mai acceptă publicarea lor sub forma de articole distincte).
[Dacă nu există alte review-uri din acea destinație – textul respectiv va fi amânat de la publicare până la apariția unui prim review din cadrul destinației respective]

[adăugat ulterior] IMPORTANT: începând cu septembrie 2016, se iau în considerare doar nerespectarea rezervărilor pentru care s-a plătit un avans.

* * *

Aș fi bucuros să aud părerile voastre despre această inițiativă AmFostAcolo. Atât ale turiștilor, cât și ale celor cu afaceri în domeniu. Voi cum procedați? În caz că nu ați adoptat încă un asemenea sistem, ați fi dispuși să treceți la rezervări efectuate (majoritar) cu plata unui avans?

Și încă ceva – un subiect de reflecție – discuție: În Bulgaria / Grecia / Austria / Cehia / șamd rezervările le facem cu plata unui avans (sau blocarea, chiar virtuală, a contravalorii unei / unor nopți de cazare). În România de ce nu le-am face astfel? Să fim noi românii mai serioși, mai “de cuvânt”, mai “de încredere” decât bulgarii / grecii / austriecii / cehii?