Clădirile ciudate ale Rotterdamului

TIPĂREȘTE

Rotterdamul cred că ţine să fie cel mai nonconformist oraş olandez (olandezii fiind, toţi, nişte nonconformişti). Şi ca să vă demonstrez că este aşa, celor care nu aţi ajuns încă pe-acolo, am să refac traseul prin cele mai pitoreşti locuri ale oraşului, însoţit de fotografiile atașate.

Am ajuns în Rotterdam dimineaţa devreme şi am parcat maşina într-o parcare subterană chiar în centru (asta pentru că programasem GPS-ul să mă ducă în "city center"), în Schouwburgerplein şi, încă de la ieşire, am fost surprinşi de aspectul locului (vedeţi primele fotografii). Piaţa în care ne aflam era "pardosită" cu lemn şi spre capătul opus din această pardoseală ţâşneau jeturi de apă. Pe o latură cu construcţii mai puţin înalte atârnă nişte "macarale", în fapt nişte braţe articulate hidropneumatice, care poartă proiectoare, pentru spectacolele care au loc aici. Este de fapt locul pentru "going out", pentru că aici se află şi mai multe săli de spectacole şi cinema.

Ceva mai încolo se află Gara Centrală, un complex Shoping Center, şi mai multe hoteluri amplasate în zgârie-nori. Am ales să ieşim din această piaţă prin strada comercială şi pietonală Zoutmanstraat, unde am remarcat sistemul de iluminare şi am ajuns exact în faţa Primăriei. Am continuat plimbarea pe Coolsingel spre intersecţia Hofplein, unde ne-am oprit la Centrul de Informaţii Turistice (sunt mai multe, dar oriunde, cei de acolo sunt gata să-ţi dea orice informaţie doreşti, îţi pun la dispoziţie gratuit hărţi ale oraşukui şi-ţi explică, în funcţie de timpul pe care îl ai la dispoziţie, ce poţi vedea). Peste drum, zona este dominată de Hollywood Music Hall.

Revenim pe Coolsingel, trecem de Primărie şi mergem mai departe, spre Beurs WTC Congress & Event Center, unde admirăm zona. Facem apoi la stânga, pe Hoogstraat, şi trecem prin zona comercială, unde constatăm cu oarecare surprindere că au şi ei magazine cu mărfuri chinezeşti la un euro. Mă opresc să cumpăr nişte baterii, pentru că uitasem să încarc acumulatorii aparatului de fotografiat. Mai târziu aveam să constat că un euro dai, nici atât nu face, pentru că bateriile respective s-au descărcat foarte repede. Noroc că am luat mai multe.

Continuăm pe Hoogstraat, până la Sint-Laurenskerk, o biserică foarte frumoasă, pusă însă în umbră de clădirile din jur (şi se mai construiesc încă). În apropiere, un loc de joacă pentru copii, cu chestii din acelea gonflabile (gratuit, nu cu bani, ca cele de pe la noi). În aceeaşi zonă larg deschisă, dăm peste o altă construcţie nonconformistă, este Biblioteca Centrală. Tot acolo, tot felul de locuinţe, care mai de care mai spectaculoase. De partea cealaltă, un pic mai departe, se construieşte de zor.

Şi, în sfârşit, ajungem la celebrele Kijk Kubus, care sunt apartamente ceva mai speciale, cumpărate sau închiriate la preţuri piperate. Zăbovim puţin în zonă, unde este şi o staţie de metrou, trecem apoi pe sub cuburi şi ajungem în port. Asta e un fel de-a spune, pentru că Rotterdamul are cel mai mare port din lume, iar noi ajunseserăm într-un colţişor al acestuia, pe marginea unuia dintre multele canale care îl compun. Admirăm vaporaşele ancorate la ţărm şi regretăm că nu avem mai mult timp, să vizităm în apropiere Muzeul Marinei.

Trebuie să spun că, până aici, am urmat, cu o oarecare aproximaţie, traseul recomandat de cei de la punctul de informaţii turistice, traseu de altfel marcat pe harta pe care aceştia ne-au dat-o.

Fac aici o mică digresiune. În legătură cu traseul, am constatat că tot mai multe oraşe care se respectă marchează pe harta turistică un traseu (sau mai multe) recomandat pentru un circuit pietonal care să cuprindă cele mai importante obiective de vizitat. În general, eu le-am urmat sfatul, pentru că, nu-i aşa, cine să ştie mai bine decât cei care locuiesc acolo, cum e mai bine?

Tot în această paranteză, recomand turiştilor pe cont propriu, mai ales când trec printr-un oraş unde nu intenţionează să stea mai mult de o zi şi, deci, nu au cazare la un hotel de acolo, să treacă de la început pe la un punct de informare turistică, de unde vor obţine informaţii utile şi nu vor risca să rateze din necunoaştere obiective pe care apoi, ajunşi acasă şi navigând pe Internet, să regrete că nu le-au vizitat. Măcar, dacă se întâmplă acest lucru (şi, cu siguranţă că se întâmplă, niciodată nu avem suficient timp), să o pună pe seama timpului limitat!

Cum spuneam, până aici am urmat traseul recomandat de pe harta Rotterdamului. Ne aflam, deci, în apropiere de Kijk Kubus, pe terasa restaurantului Stockholm, lângă restaurantul mexican Popocatepetl, la marginea golfuleţului Oude Haven. De aici, am făcut o abatere de la traseu, care continua, fără a trece pe la podul Willem, pe Wijnhaven şi Leuvenhaven, pentru a ajunge la intersecţia cu Willemskade, la capătul podului Erasmus.

Noi am trecut întâi să vedem mai de aproape Willemsbrug (vedeţi şi pozele făcute acolo) şi am luat-o apoi direct pe faleză, pe Boompjeskade. Şi nu am regretat. De-a lungul falezei este amenajat în aer liber Vlaagen Museum (Muzeul steagurilor), de fapt o succesiune de catarge pe care sunt arborate aproximativ 160 de steaguri ale ţărilor care sunt reprezentate în populaţia Rotterdamului. Evident, era şi drapelul românesc, ca şi cel al Moldovei.

La capătul falezei se află un obelisc ridicat în memoria cetăţenilor oraşului care şi-au pierdut viaţa în timpul celui de-al doilea război mondial. De aici, ajungem la podul Erasmus, cu arhitectura-i inconfundabilă. Zăbovim un pic prin zonă, pentru a admira operele de artă modernă stradală şi construcţiile impunătoare şi nonconformiste, dintre care, în mod deosebit, se remarcă Golden Tulip Rotterdam Centre, un hotel de 4 stele cu o arhitectură ce aminteşte de un turn de control al unui aeroport, sau de centrul de comandă al unui uriaş vapor. Vremea este splendidă, este soare, dar nu foarte cald.

Pornim apoi pe Westzeedijk, spre Euromast, unde trăim senzaţii de nedescris.

Traseul de întoarcere ne duce pe lângă Complexul Erasmus, care cuprinde Universitatea Erasmus, Erasmiaans Gymnasium (una dintre cele mai vechi şcoli din lume, fondată în 1328) şi Centrul Medical Erasmus. Urmează apoi Museumpark, în care se află un complex muzeal, alcătuit din Kunsthal Rotterdam (săli de expoziţii temporare), Museum Boijmans Van Beuningen (Muzeul de artă clasică şi modernă) şi Natuurhistorisch Museum. Tot aici se află Institutul Olandez de Arhitectură şi, bineînţeles, un restaurant, De Harmonie.

Ajungem, în sfârşit, după o zi minunată, dar obositoare, la parcarea din Schouwburgerplein. Deşi oboseala îşi spune cuvântul, mai avem ceva drum de făcut, pentru că, în drumul spre Bruxelles, am ales să ne oprim peste noapte undeva, la Hotel Heere (vi-l recomand), dintr-un sat, lângă Breda.

---

VIZUALIZĂRI: 3185 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI