Delft, un vis albastru olandez ce dainuie peste veacuri

TIPĂREȘTE

De la Rotterdam, am luat calea spre Amsterdam, dar nu inainte de a face un mic dar atat de interesant si de frumos popas intr-un loc cu totul si cu totul deosebit; in Delft.

Ati auzit de Delft??? Da? Nu? Va marturisesc ca nici eu n-am auzit pana sa fac acest circuit. Ei, dar daca veti citi randurile mele, precis va va interesa si poate pe unii chiar va va fascina un asemenea loc. De ce? Sa va povestesc.

La Delft am avut in program o vizita la fabrica de portelanuri. Dar pana sa ajungem acolo, am dat o raita pe cat de scurta, pe atat de interesanta si foarte placuta prin acest oras mititel ca suprafata, dar foarte frumos si mai ales deosebit. Am mers mai mult prin centru, care mi s-a parut superb. Oras autentic olandez, extrem de curat si de linistit. Pur si simplu, acesti oameni au o cu totul alta perceptie asupra vietii in general, sub toate aspectele. Au stiut sa-si pastreze si sa-si conserve atat de bine orasele, dar sa le si dezvolte si sa le modernizeze, astfel incat sa tina pasul si cu ultimele tendinte ale modei.

Delft se gaseste in sudul Olandei, destul de aproape de Rotterdam dar si de Amsterdam. Orasul are o lunga istorie destul de zbuciumata cu mari traditii de-a lungul vremurilor... Dar a cunoscut o mare inflorire prin dezvoltarea comertului, devenind cunoscut printr-un lucru mai deosebit si anume aceasta ceramica albastra unica in lume.

Aici, la Delft, orasul si in special centrul pe care l-am vazut tot din mersul masinii, este asemanator cu celelalte orase olandeze, la scara mica, bineinteles, avand in comun aceeasi curatenie dusa chiar pana la extrem, dar si linistea si calmul oamenilor de pe strazi. Apropos de strazi, si aici sunt multe stradute inguste, de o parte si de alta a lor cu case unite, lipite intre ele, unde predomina mai mult caramida rosie si curti in fata caselor, decorate cu multa verdeata si flori de toate felurile, o incantare, nu alta. Am trecut pe o strada mai mare care era despartita la mijloc de un canal nu prea lat, pe care am vazut ca se plimbau barcute cu turisti, probabil, iata, o alta incantare. Am descoperit frugal cu ochiul, mici cafenele cochete pe malul canalului acela sau pe strazile secundare, mai inguste. Sau cateva shop-uri elegante exact in tenta “made in Holland”. Oameni nu prea multi, cel putin la acea ora a amiezii. Am trecut pe langa Biserica Veche (Oude Kerk) sau Biserica Noua (Neuwe Kerk). Ambele au fost catolice cand s-au construit in sec 13, respectiv 14, ca apoi, datorita turnurii istorice, in aceasta parte a tarii puterea a fost preluata de catre protestanti iar astazi ambele sunt biserici protestante. Pacat ca nu am avut in program vizite la niciuna dintre acestea, pentru ca am fi avut ocazia de a vedea lucruri extrem de interesante... Numai in Biserica Veche sunt peste 400 morminte ale familiei regale dar foarte important este si mormantul marelui pictor olandez Veermer.

Orasul se mai bucura si de un muzeu de istorie, Het Prinsenhof dar si unul de arta, Veermercentrum, unde sunt multe opere ale pictorului Veermer. Aici se gaseste si o universitate, aproape de fabrica de ceramica, o cladire noua, moderna cu un adevarat campus.

Delft este mai cunoscut pentru acea fabrica de portelanuri si ceramica albastra, deosebita in lume si foarte pretioasa. Traditia acestei ceramici este legata de trecutul comercial al tarii, mai exact inca din vremea cand Olanda facea comert cu China. In timp, aceasta ceramica a devenit foarte cunoscuta si apreciata in Europa si astfel moda a inceput sa fie copiata si de artistii locali ai acelor vremuri. Marii mestesugari olandezi au profitat de ocazia de a se face si ei cunoscuti prin lucrarile lor si astfel in scurt timp roata valorilor a inceput incet-incet sa se schimbe. Si uite asa, diferite lucrari ale artistilor olandezi din Delft, au inceput sa fie cunoscute peste granitele tarii, ajungand prin sec 17 sa fie gasite in palatele maharajahilor. Obiectele din ceramica albastra dar si alba si mai tarziu din portelan fin au inceput sa cunoasca o mare dezvoltare pe mapamond, fiind cumparate tot mai mult de casele regale si de boierii vremurilor, crescandu-le astfel atat faima cat si valoarea.

Cred ca majoritatea turistilor ce vin in Olanda nu se gandesc ei sa faca neaparat o vizita la Delft. Iar daca vin aici pentru o scurta sedere, o fac mai mult pentru a vedea micul oras olandez, pentru cele 2 catedrale de care am pomenit mai sus. Si daca mai au ceva timp, turistii mai pot face si o scurta vizita la fabrica de portelanuri pentru a se delecta cu modele unicat de portelanuri albastre sau unii mai cu bani in traista sau pe cardul plastifiat sa cumpere chiar un suvenir de acolo. Ar fi si mare pacat sa ajungi pana la Delft si sa nu mergi la aceasta fabrica unica in Europa.

Ei, dar iata-ne si pe noi ajunsi la poarta fabricii si a magazinului de prezentare. Cladirea este mare, intinsa pe un spatiu generos, tot din caramida rosie, dispusa pe 2-3 nivele. Am platit pentru un bilet de grup cate 5 euro/pers. , copiii sub 12 ani avand gratuitate. Unii dintre turisti nu au vrut sa intre, pretinzand ca ar costa prea mult, dar numai ei stiu ce au pierdut.

Pentru programul de vizitare am facut o poza pe care o voi posta la review.

Am patruns astfel in imparatia ceramicii de albastru infinit... de frumos si fin. Dar inca nu am avut posibilitatea sa-l ating... Turul fabricii a durat doar 10 minute, dar suficient. Ca ghid am avut un olandez care vorbea o engleza “peltica”, mai mult nemteasca si nu cred ca cineva a reusit sa-l intelega mare lucru. Ne-a fost prezentat un scurt istoric al fabricii; ca aceasta a fost infiintata in anul 1635, iar portelanul de Delft se mai numeste si Des Fles iar in anul 1919 a primit denumirea de Royal Delft, primind aprecierea pentru calitatea produselor. Apoi ne-a spus ceva de niste factori de marca, ce reprezinta calitatea portelanului, care este inscriptionata pe fiecare obiect. In functie de acesta marca se dovedeste atat calitatea cat si originalitatea lui.

Sa fiu sincera nu m-a pasionat in mod special procesul tehnologic al acestui portelan. Dar am inteles ca obiectele se creeaza mai intai dintr-un lut alb, cu ajutorul unor matrite ce dau conturul modelului respectiv, se lasa la uscat cateva zile, se scot din acele matrite, lasandu-se iar cateva ore la uscat si apoi se ard in cuptoare electrice speciale la niste temperaturi foarte mari. In timpul arderii se topeste un fel de glazura de pe ele si obiectele devin astfel transparente. Se racesc apoi cam o zi intreaga, dupa care artistii, zic eu, desavarsiti, incep adevarata lor arta, pictarea modelelor pe care noi aveam sa le vedem in magazinul de prezentare. Eu de-abia asteptam sa ajung acolo...

Am inteles din prezentare ca sunt produse ce pot atinge sume exorbitante, chiar si de 10000 euro, tocmai pentru ca toate obiectele care poarta sigla Royal Delft sunt pictate in intregime numai manual. Dar se produc si obiecte in serie cum sunt multe din magazin si la preturi convenabile, de producator, asa ne-a imbiat ghidul nostru local.

Nu ne-a venit sa credem decat cand am intrat in magazinul de prezentare si de vanzare. Aici am asistat la adevaratul show al ceramicii si al portelanurilor de Delft. Un magazin mare, extrem de elegant, de rafinat si de curat, parca am intrat intr-un laborator medical; o curatenie desavarsita, obiectele de toate zilele, ca sa zic asa, majoritatea din ceramica, erau expuse la vedere si la atingerea noastra, a turistilor. Dar nici acestea nu erau chiar chilipiruri. Am vazut si chiar am pus mana pe modele superbe de mori de vant, simbolul olandez sau pe lalele, pe suporti de lumanari cu diferite modele si desene, de exceptie, de la preturi de 10-15 euro dar si pana la cateva sute de euro. Erau si servicii de cafea sau de ceai, solnite, multe, multe farfurii de decor, desenate cu diferite modele, in acel albastru inconfundabil. Ne-am luat un mic cos de la intrare si ne-am inceput adevarata plimbare in imperiul Royal Delft. Ne-am cumparat o moara minunata care chiar isi invartea paletele, apoi am luat doua ornamente micute de pus in brad, cam grele dar vedem noi cum/unde le vom pune, un suport superb, sub forma patrata, de pus lumanarele (avea deja o lumanare pusa) pt diferite ocazii si niste saboti mititei stil magnet, pe care acum ii privesc cu drag de pe frigiderul din bucatarie. Am lasat bani aici, nu gluma, dar nu mi-a parut rau sub niciun chip. Cine stie cand/daca voi mai ajunge in Delft, in acest loc cu totul deosebit din Olanda... Asemenea suveniruri eu cred ca merita, decat o carpa de la cine stie ce magazin de fite…parerea mea.

Piesele de mare rezistenta si frumusete dar si unicate, cred eu, erau in vitrine bine securizate; vaze mai mari sau mai mici, din portelan, cu modele de adevarat vis frumos, nu numai ca model de vaza in sine, dar si modelul desenat, fie inflorat mai mult sau mai simplu, sau cu alte modele: de peisaje, mori de vant, portrete pe farfurii, minunate opere de arta autentica... Voi atasa poze sa va incante si voua privirea. Vor grai mai bine decat mine, cu siguranta.

Dar am vazut o vitrina in care erau portelanuri albe, extrem de fine, cu modele felurite, tot adevarate bijuterii. Si am aflat ca si acestea sunt portelanuri si ceramici autentice Delft deosebit de valoroase, intrucat s-a diversificat mult procesul tehnologic de fabricatie, cel albastru ramanand totusi baza si simbolul albastru de Delft.

Dupa ce am lasat destui bani la casa, am plecat fericite ca aducem cu noi acasa ceva minunat, ceva autentic din frumoasa Olanda.

Va recomand cu toata caldura dar si interesul o vizita la Fabrica de Portelanuri de la Delft, este un loc special, fascinant mai ales pentru pasionatii de arta, dar cred eu ca nu numai. Si de curiozitate eu zic ca merita un “bagat nasul” acolo…Dar si “bagatul mainii” in buzunar si usurarea lui cu cativa zeci (sau sute…fiecare cum are) de euro. Si asta merita cu prisosinta…:).

Si v-am povestit cate ceva despre deosebitul Deft, doar pentru ca precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!! Va multumesc pentru ca m-ati citit.

Cu mult drag pentru voi, in speranta ca v-am fost de folos,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 9314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI