Muzeul Louwman din Haga sau istorie şi artă la volan

TIPĂREȘTE

La vreo doi kilometri de gara din Haga, pe o şosea lungă şi aerisită, călătorul va remarca o clădire de forma unui hangar, ceva între tradițional şi modern, având pe frontispiciu scris mare "Louwman Museum". Totul a pornit în 1934 ca o colecție dedicată automobilului şi a devenit în 1969 "Muzeul Național al Automobilului" amplasat în Leidsechendam. În 2010, în noul sediu din Haga, inaugurat de Regina Beatrix, se redenumeşte "Muzeul Louwman", după numele familiei de colecționari. La prima vedere ar părea o hală dedicată pasionaților de maşini, cu nişte rable de pe timpul lui Pazvante de pe care cade tabla. Total greşit. În realitate este vorba de un uriaş muzeu care prezintă peste 200 de vehicule într-o stare excelentă (marea majoritate), un muzeu care îmbină istoria automobilului cu frumusețea artei designului, un muzeu care te farmecă cu poveşti ale unor maşini faimoase sau care au aparținut unor oameni faimoşi. Recunosc că am venit puțin sceptic, cu atât mai mult cu cât şofatul şi automobilul nu sunt hobby-uri pentru mine. Am fost impresionat de ce am găsit, am petrecut vreo două ore acolo şi cu regret pot spune că mă grăbeam.

Aşezate în spatele unor geamuri protectoare şi ferite de violența luminii unor reflectoare sunt prezentate multe veritabile piese de colecție, precum Peugeot Type 6, realizat în 1894 cu un motor cu doi cilindri, De Dion-Bouton unul dintre cele mai vechi vehicule motorizate din lume (1887), Buffum (1895) prima maşină cu patru cilindri construită vreodată. Altele sunt oarecum îngrămădite, având alături şi motociclete, dar toate cu notițe cuprinzând informații utile şi (sau) interesante. Regal Model NC Colonial Coupe iese în evidență nu doar prin culoarea "galben canar" ci şi prin şasiul montat sub nivelul osiilor, coborându-i-se centrul de greutate. Ford-ul V8, nu a fost o noutate spectaculoasă, dar s-a vândut bine în America datorită fiabilității şi a prețului redus şi a ajutat firma sa supraviețuiască recesiunii din anii '30. Harley Davidson este cea mai veche motocicletă care încă mai este produsă, devenind o legendă şi avându-şi fani fideli de-a lungul timpului. Muzeul deține un exemplar din 1915, dotat cu un motor de 750 cc.

Primul automobil achiziționat, cu care a început colecția, este un Dodge Type 30, fabricat în noiembrie 1914, luna în care frații John şi Horace Dodge au pornit producția de maşini. Darracq la începutul anilor 1900 era maşina obişnuită, cu motorul de 8 CP amplasat în față şi cu două locuri. În 1904 se vindea în 1600 de exemplare, adică o zecime din producția de automobile a Frantei, reprezentând un adevărat succes. Şi totuşi fondatorul fabricii, Alexandre Darracq n-a învățat niciodată să conducă şi nici nu-i plăcea să meargă cu maşina. Mai mult, în 1912 renunță la afacere şi investeşte într-un cazinou.

Cei de vârsta mea îşi amintesc uriaşul camion Tatra, un veritabil simbol al forței, dar mai puțini cunosc automobilul Tatra 87, fabricat după război. Văzându-l în fotografie veți avea o uşoară senzație de deja vu, şi într-adevăr cam seamănă cu Volkswagen Beetle. Istoria ne lămureşte cum că forma aerodinamică a fost opera inginerului austriac Hans Ledwinka, director tehnic la Tatra înainte de al doilea război mondial. Însa Ledwinka era şi coleg apropiat cu Ferdinand Porsche. Lansarea Beetle-ului a fost urmată de acuzații de copiere a design-ului, dar războiul a întrerupt procesul aflat pe rol. Ulterior Volkswagen a admis o influență din partea Tatrei. Tardiv.

La loc de cinste stă un Humber Pullman, maşina personală a prim-ministrului britanic sir Winston Churchill. Pe lângă o uriaşă scrumieră interiorul era dotat cu radio, o noutate în vreme, precum şi cu sistem de încălzire. Astfel de maşini au fost produse în anii războiului pentru oficialități civile şi militare, căci ofereau luxul unui Rolls-Royce, dar erau mai reduse ca dimensiuni. Şi mareşalul Montgomery a avut un Humber, dar de la el muzeul deține o motocicletă Sunbeam S7 500 cc. Motocicleta a fost în posesia lui "Monty" până prin 1962. La Louwman sunt păstrate chiar şi actele originale de proprietate ale mareşalului.

Una dintre maşinile pe care probabil le-am văzut mulți dintre noi este un sobru Lincoln Continental, de culoare neagră, participant la turnarea celebrului film "Naşul" din 1972. Mai precis este limizina pe care o avea Santino "Sonny" Corleone (rol interpretat de James Caan), fiul naşului mafiot Don Vito Corleone, atunci când este prins în ambuscadă şi împuşcat. Desigur în scena cu mitralierea maşinii Lincoln-ul a fost înlocuit astfel că acum este tot în perfectă formă şi poate fi admirat în Muzeul Louwman. Tot de pe platourile de filmare de la Hollywood vine un DeSoto (3,9 litri, 6 cilindri, 109 CP), un adevărat taxi american, acel "yellow cab" pe care l-am întâlnit în multe filme. Acest DeSoto, marca disparută de pe piață prin anii '60, a fost participant în filmele "Naşul" si "Hoții" (1977). Dar mai faimos este un Aston Martin BD5, cu o putere de 282 CP, aparținand lui James Bond / Sean Connory în pelicula "Goldeneye", "îmbunătățit" cu două mitraliere Browning, dispozitiv de creat perdea de fum, geamuri antiglonț, sistem de navigatie şi radar şi, cel mai interesant, scaun ejectabil pentru pasagerul nedorit.

Elvis Presley, "the King of Rock & Roll", iubea maşinile Cadillac deținând în timp aproximativ o sută. Unele, cu ar fi cel roşu sau cel roz, au devenit faimoase. Aici se găseşte unul dintre aceste Cadillac-uri, un model având motorul de 8,2 litri, 8 cilindri şi 190 CP, cu care Regele ajungea la 190 km/oră. Strălucitoare, epatantă, uriaşă, această maşină pare a simboliza materializarea "visului american".

La polul opus, un exponat extrem de rar, poate unic, cu tabla ondulată şi geamurile sparte, este o străveche Toyoda AA (3,3 litri, 6 cilindri, 62 CP). Nu am scris numele greşit, căci este vorba de străbunica actualelor Toyota, produsă între 1936 şi 1943. Găsirea unui astfel de exemplar original părea din start o misiune imposibilă, chiar şi muzeul fabricii Toyota expunând o copie. Până la urmă, în 2008, o adevărată Toyoda AA a fost descoperită lângă Vladivostok, în extremitatea estică a Rusiei, deținută de un fermier siberian, şi probabil luată ca pradă de război. A durat şapte luni pentru obținerea aprobării de cumpărare de la Ministerul Culturii din Rusia şi transportarea în Olanda, via Moscova. Un scurt filmuleț pe un televizor derulează odiseea unui automobil vechi, uzat, însa unicat.

Istoria povesteşte despre Ferruccio Lamborghini, un fabricant de tractoare, care s-a apucat de construit automobile de lux pentru a-l concura pe Enzo Ferrari. Primul model, Lamborghini 350 GT, cu un motor cu 12 cilindri, 3,5 litri, putând dezvolta o viteză de 240 km/oră, a fost lansat în 1964, doar 120 de exemplare fiind produse. Unul dintre acestea se află la Muzeul Louwman.

Silueta aerodinamică a Jaguar-ului XKSS se trage de la transformarea modelului de curse într-o versiune "de stradă", pentru circulația pe drumurile publice, în 1956. Din nefericire o parte a fabricii din Coventry a fost distrusă într-un incendiu, multe automobile căzând pradă flăcărilor. Pe piață au ajuns doar 16 exemplare, unul fiind achiziționat de Steve McQueen, un împătimit al volanului. Şi tot de numele actorului Steve McQueen este legat unul dintre cele mai originale vehicule "off-road", "Baja Boot Buggy". Dotată cu un şasiu imaginat şi construit de NASA şi cu un motor Chevrolet V8 "Baja Boot", pilotată de McQueen, a participat de mai multe ori la cursa de 1000 de mile din peninsula mexicană Baja California, o cursa infernală desfăşurată într-o zonă deşertică.

Nu lipsesc nici maşini care au aparținut capetelor încoronate. Un Ferrari 37 Superfast, proiectat de Pininfarina, de culoare verde, a fost proprietatea prințului Bernhard al Olandei. Prieten bun şi client fidel al lui Enzo Ferrari el a cerut înlocuirea motorului de 5,0 litri cu unul mai mic, de 4,0 litri, şi a culorii, preferința sa fiind verdele Pinto. Automobilul Mercedes-Benz al ultimului împărat German, Wilhelm al II-lea, cel care şi-a petrecut ultimii ani în exil la Huis Doorn, în Olanda, este mai special. Datorită blindajului montat şi a şasiului şi suspensiilor întărite greutatea ajunge la aproape trei tone. Mai interesant este sistemul cu butoane prin care împăratul transmitea indicații şoferului: repede - încet - stop - dreapta - stânga - întoarce - acasă.

Restul, până la peste 200, sunt tot felul de automobile cu nume arhicunoscute, Bugatti, Ferrari, Maserati, Porsche, maşini participante la raliuri şi curse de formula 1, vehicule militare şi ale poliției. Un scurt intermezzo în turul prin muzeu ne face cunoştiință cu un pictor devotat sportului auto, Frederick Gordon Crosby, prin tablourile pe care muzeul le deține. Nici cafeneau nu face notă discordantă, decorul evocând perioada romantică a automobilismului, cu prăvălii, terase şi un atelier mecanic. Nu trebuie să fii şofer înfocat pentru a vizita acest muzeu. Sunt necesare doar pasiunea pentru frumos şi dorința de cunoaştere.

Să aveți un drum bun în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1319 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI