Maison du Roi, Muzeul Orașului Bruxelles

TIPĂREȘTE

Nu am avut mult timp dedicat splendidei Grand Place și nici nu am deviat pe străduțele-i laterale cu iz medieval și vitrine încărcate cu dantele, dar am preferat totuși o scurtă vizită la Muzeul Orașului Bruxelles, aflat pe latura sa nord-estică, vis-a-vis de Hotel de Ville.

Remarcabila clădire ce găzduiește acest muzeu este Maison du Roi (Casa Regelui).

Construcția, la origini a fost o Hală pentru pâine. La începutul sec. al XIV-lea hala a fost recondiționată, amenajată și compartimentată pentru a locui Ducele de Brabant care, în orgoliul său nemăsurat a ținut morțiș să fie o locație în apropierea Hotel de Ville. Casa a trecut apoi în posesia Regelui Carol al V-lea al Spaniei (Carol Quintul).

Destul de avariată la bombardamentul din 1695, a fost restaurată și achiziționată de administrația orașului la 1860. Maison du Roi a fost complet refăcută în 1873, în stilul arhitectonic al sec. al XVI-lea, când i-au fost adăugate ornamentele, decorațiunile și sculpturile. Două din acestea, pe arcada centrală sunt ale Mariei de Burgundia și a fiul său, Regele Carol Quintul. Restul, diverși suverani burgunzi, personaje ce reprezintă ghildele și eroi ai armelor. Primarul Charles Buls, a cărui statuie am văzut-o în apropiere, a decis înființarea unui muzeu al orașului, muzeu inaugurat la 1887, cel care există și azi.

Muzeul cuprinde de fapt două secții. Una dedicată istoriei orașului și alta garderobei lui Manneken Pis, despre care nu am amintit nimic, pentru simplul fapt că nu l-am văzut.

Un ticket de intrate în oct. 2018 costa 8 euro. Seniorii peste 65 ani și grupurile organizate (min. 8 persoane), plătesc câte 6 euro. Studenții și elevii plătesc 4 euro, iar tinerii sub 18 ani, gratuit. Noi ne-am încadrat la seniori și asta numai prezentând actul de identitate, respectiv buletinul. Dar cel mai convingător document, rămâne totuși, părul alb!

După ce am pitit bagajele într-un seif, (bagaj însemnând un rucsăcel) am primit pliantul muzeului și explicații în sensul de a ne descurca singuri pe traseu.

La parter sunt expuse tablouri și lucrări pictate de diverși artiști (precum Bruegel cel tânăr), opere și colecții care prezintă istoria dezvoltării orașului, ocupațiile locuitorilor, organizarea breslelor, viața de zi cu zi a acestora. Tot aici sunt expuse statuile ce ornau fațada Hotel de Ville și Profeții de pe arcada portalului.

Urcăm la etaj pe o scară monumentală luminată de frumoase vitralii lucrate în centrele formate și specializate încă din timpul domniei lui Carol Quintul. În fiecare ochi de geam este redată coroana imperială și denumirea ținuturilor cucerite de împărat

La etaj sunt expuse machete ale orașului în diferite perioade istorice, cu zidurile sale de incintă. Cea mai veche imagine a orașului este prezentată într-o machetă ce-l înfățișează așa cum era el, în sec al XIII-lea. Un plan, din 1575 arată cum, în cartierul de est se amenajase un canal ce urma să lege orașul de mare, inclusiv machetele corăbiilor cu pânze. O altă machetă, din sec. al XVII-lea arată clădirile deja bine conturate ale pieții și Hotel de Ville într-o imagine înrămată ce prezintă piața într-o zi de târg.

Tot aici sunt expuse piese de orfevrărie bruxelleză din sec XVIII-XIX, cu influiențe franceze neogotice, rococo și art nouveau. Sunt la modă sculpturile, statuietele, bijuteriile, obiectele bisericești, realizate deja sub nume cunoscute. Materialele folosite sunt aurul, argintul, porțelanul, marmora, sticla etc. Acestea sunt exemple de artă decorativă bruxelleză.

Altă încăpere este destinată vestitelor tapiserii de Flandra. Secolele XV-XVIII, au constituit perioada de glorie a acestei industrii, ce culminează cu realizările vestitelor centre de la Tournai și Arras. Dezvoltarea lor a fost favorizată de noile materiale folosite, precum mătasea, firul de aur și argint sau implicarea marilor pictori care produceau ”cartoanele”, atât de necesare la realizarea imenselor asa-zise ”perdele” la modă în lumea nobilă. Ele aveau atât efect artistic, dar și practic, de camuflare a zidurilor reci din marile castele.

Mergem apoi să vizităm garderoba manechinului care, periodic este înveșmântat cu haine din diverse zone ale globului. Sunt expuse peste 700 de costume miniaturale confecționate începând cu sec. al XVIII-lea.

Din când în când, prin ferestrele larg deschise, privim spre Grand Place. Sub un soare de început de octombrie, pe o vreme incredibil de frumoasă, piața se animă, lumea se adună, forfota se accentuează. Ca mijloace de transport, nu au acces decât birjele pentru tururile ghidate (de birjar, bineînțeles!)

La orice oră din zi, Grand Place este vie. O părăsim pe aceiași rue de la Colline, tulind-o în direcția gară (Central Station). Aveam tren la ora 17.35, în direcția Bruges-Ostende și biletul de călătorie tur/retur pentru seniori=6.50 euro, cu valabilitate pentru data de întoarcere, adică peste patru zile.

Noi am călătorit pe cont propriu, de capul nostru, nefiind legate de niciun grup, de niciun program impus. Dacă trenurile ar fi circulat mai des și nu din oră în oră, mai ”priponeam caii” la Muzeul Victor Horta, sau Notre Dame de la Sablon, văzută în 2015, despre care voi tasta când se va deschide ”sertarul” acela magic, așa cum bine spune, mama Michi!

Dacă veți ajunge în Grand Place, puteți alege și o vizită la Musee de la Brasserie, unde vă veți alege și cu o bere.

---

VIZUALIZĂRI: 828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI