Pe urmele lui Thyl Ulenspiegel: Bruges, intre legende si realitate (I)

TIPĂREȘTE

"Îl duceau pe Ulenspiegel să-l boteze; şi deodată o ploaie cu găleata îi făcu ciuculete. Aşa fu botezat el întâia oară." (Fragment din Legenda şi întâmplările vitejeşti, vesele şi glorioase ale lui Till Ulenspiegel şi Lamme Goedzak în ţinuturile Flandrei şi aiurea.)

Am primit si eu botezul Flandrei, intr-o zi cu ploaie marunta, din februarie, cand am poposit in Bruges si de acolo am tras o fuga pana la Damme, locul de nastere al lui Till. O calatorie tarzie, in care am incercat sa ma apropii de tinuturile prin care ratacea Ulenspiegel (bufnita din oglinda), un fel de Păcală al Flandrei, alături de bunul său prieten, mancaciosul Lamme. Si cum altfel putea sa fie, avand parte, la fiecare pas, de atatea bunataturi.

S-a scris mult si frumos pe AFA despre Bruges. Am lasat ultimul, articolul despre Bruges, din periplul meu din luna februarie prin Belgia, tocmai fiindca ma gandeam ca nu mai are rost sa mai scriu si eu, fiindca „a curs multa cerneala virtuala”, cum frumos spunea cineva, tot pe AFA. Dar astazi, am revazut pozele din calatoria mea si daca scriu, ma ajuta si pe mine sa-mi reamintesc si sa-mi fixez amintirile si impresiile traite in urma cu trei saptamani.

Am ajuns in Bruges, venind din Bruxelles cu trenul: 15,60 euros biletul dus – intors, beneficiind de reducerea de 50% care se aplica la sfarsit de saptamana. Calatoria a durat 1h 52 min. Trenul a mai oprit in Gant. Data viitoare, ma voi duce direct la Bruges, de la aeroportul Charleroi.

De la gara din Bruges, am luat o harta a orasului, cu explicatii in limbile neerlandeza, franceza, germana, engleza, spaniola si italiana. Nu aveam instalata aplicatia Xplore Bruges pe telefonul mobil: xplorebruges.be Harta continea si cateva repere si informatii legate de cele mai vizitate 10 obiective sau locuri.

Am mers mai mult de capul meu, orientandu-ma dupa turnurile pe care le vedeam itindu-se peste acoperisuri. De la gara, am ajuns imediat la rau. Lumea s-a oprit sa faca poze. Unii au luat autobuzul, altii trasura, altii, ca mine, au mers pe jos. Am luat-o pe strada Boeveriestraat, plina de casute joase, bine intretinute, facute in anii 1800. Pe la parterul caselor cateva magazinase cu vrajitoare. In limba spaniola, numele orasului este Brujas (Vrajitoare). Nu am inteles de ce, atata vreme cat numele orasului vine din norvegiana veche: Bryggia, si inseamna pod, punte sau debarcader.

Am ajuns la Oud Sint-Janshospitaal, un vechi spital, transformat in muzeu. Intr-unul din corpurile complexului, era o expozitie temporara Pablo Picasso. Muzeul adaposteste colectii importante de pictura, in special ale pictorului Hans Memling. Mai pot fi vizitate Farmacia, precum si colectia de instrumente medicale.

Am iesit din curtea muzeului direct in Mariastraat. In piata din fata Bisericii Notre Dame (Onze- Lieve- Vrouwekerk (Musée de l'Église Notre-Dame) erau cateva grupuri organizate. Eu m-am alaturat unui grup de spanioli. Astfel, am aflat ca turnul bisericii, inalt de 115,5 m, este al doilea edificiu din caramida, ca inaltime, din lume. In interiorul bisericii se afla capodopera realizata in marmura de catre Michelangelo, „Fecioara si pruncul”. Tot aici, se afla mormantul lui Carol Temerarul (secolul XVI), precum si a fiicei sale, Marie de Bourgogne. De retinut ca biserica este in renovare, si nu se poate vizita, decat partial.

M-am luat dupa grup, invers decat ar fi fost traseul clasic, adica spre Grande Place. Am intrat pe o straduta foarte ingusta, si am ajuns intr-o piateta unde ghidul s-a oprit si ne-a aratat cele mai vechi case din Bruges. Trecand pe langa statuia unui cal inaripat inhamat la o trasura, am ajuns la Huisbrouwerij De Halve Maan, berarie, fabrica de bere, muzeu, apartinand unei vechi familii, aflata la a 6-a generatie. Aici se organizeaza vizite ghidate, iar la sfarsit, in pretul biletului, ti se ofera un pahar de bere blonda nefiltrata „Brugse Zot”, facuta din 6 sortimente de malt. (9 euros, biletul; vizita dureaza 45 de minute). halvemaan.be/fr/brouwerijbezoek

Brugse Zot inseamna „Fou de Bruges”, adica Nebun din Bruges. Legenda spune ca Maximilian al Austriei, casatorit cu Marie de Bourgogne, devine regentul tinuturilor, dupa neasteptata moarte a sotiei sale (1492). Marie de Bourgogne, inmormantata la Biserica Notre Dame, era foarte iubita de supusii sai. Acestia nu au incetat sa o planga si nu erau multumiti de Maximilien, care le impunea reguli stricte si impozite enorme pentru a-si finanta razboaiele. Astfel, cand Maximilian a facut o vizita princiara in Bruges, locuitorii cetatii s-au revoltat si l-au luat prizonier, inchizandu-l timp de 4 luni. Atunci cand a fost eliberat, ca sa se razbune, Maximilian ar fi interzis targurile si balciurile anuale. Ca sa-i mai inmoaie inima, ei au organizat o mare sarbatoare in cinstea lui, prilej cu care ar fi cerut permisiunea de-a construi un azil pentru alienatii mintal. La care Maximilian ar fi raspuns: „Dar inchideti portile orasului si astfel veti avea deja propriul azil de nebuni!”. De-atunci, Arlechinul este asociat cu imaginea orasului si cu nebunia.

Ne-am continuat drumul, trecand pe langa o fantana, in Wijngaards-plaats, unde opreau trasurile, ca sa adape caii, vizavi de o „Dantelarie”. Am luat-o la dreapta, am trecut peste un pod si am impins o poarta care ne-a lasat sa intram in Béguinage (Begijnhof). In jurul unui parc format din copaci printre care susura un fir de apa, se aflau aliniate casele albe care candva au gazduit comuitatea de „Béguine”. „Beguinele” erau niste femei celibatare sau vaduve, apartinand unei comunitati religioase laice, sub un ordin monastic, insa fara sa fi depus juramantul. Traiau din vanzarea dantelelor si organizau diverse activitati in scop caritabil.

Alaturi de aceasta frumoasa enclava, se afla le „Lac d'Amour” (Minnewater). Legenda spune ca a fost odata, un tânăr şi o tânără, indragostiti nebuneste. La fel ca si in cazul lui Romeo şi Julieta, dragostea lor era imposibila. Vazand ca totul era potrivnic iubirii lor, ei au decis să-si pună capăt vietii, aruncandu-se in apele adanci si negre ale lacului. Uniti pentru totdeaun, dar într-o altă lume, unii susţin că ei pot fi vazuti si astazi, bantuind apele reci si negre ale lacului. Se mai spune ca dacă vrem sa ni se implineasca o dorinta, este suficient sa aruncam o moneda in apele lacului si aceasta dorinta se va indeplini.

Acest lac, precum si numeroasele canale ale orasului, sunt populate de lebede, lebada fiind unul dintre simbolurile orasului Bruges. Se spune ca pe vremea cand Maximilian era prizonier al localnicilor si era inchis in Craenenburg House, cladire situata in Grande Place, acestia au organizat o petrecere mare si l-au obligat pe Maximilian să asiste la decapitarea prietenului sau loial, Pieter Lanchals. Sufletul prietenului sau s-ar fi reincarnat intr-o lebada (Lanc hals, traducandu-se „gat lung”), si de atunci lebedele bantuie orasul Bruges. Alta legenda spune ca, suparat pe locuitorii din Bruges ca i-ar fi ucis prietenul, Maximilian le-ar fi dat pedeapsa „sa creasca pentru totdeauna lebede in tinutul lor”.

Mi-am continuat periplul singura, si, trecand pe langa vitrine vesel colorate, magazine si magazinase, am ajuns la Cathédrale Saint-Sauveur (Sfantul Salvator), cea mai veche biserica din Bruges. M-am refugiat de ploaie, admirand tapiseriile, picturile, orga si mormintele din Evul Mediu. Interiorul mi s-a parut cam sumbru, desi peretii erau vopsiti in alb.

De-aici, m-am indreptat spre Grotte Markt unde era Festivalul Berii, si unde am poposit un pic mai mult. Apoi, am plecat spre Damme, unde se poate ajunge cu barca, cu autobuzul sau cu bicicleta. Dar despre Festivalul Berii din Bruges, despre Damme si despre continuarea periplului prin Bruges, am sa va scriu alta data.

---

VIZUALIZĂRI: 2817 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI