Muzeul în aer liber al Olandei sau muzeul olandezului simplu

TIPĂREȘTE

Terminând de vizitat zona veche a Arnhem-ului (vezi impresii) mă avânt spre un muzeu pe care l-am ocolit până acum. Deoarece este în afara oraşului, sau la marginea lui, depinde cum vezi harta. Muzeul în aer liber al Olandei este practic un parc mare (44 ha), plin cu case şi ferme din diferite perioade istorice şi zone ale Olandei. Cum eu l-am vizitat la începutul lui noiembrie, toate clădirile erau închise, dar puteai să te plimbi în voie printre ele şi să-ți satisfaci curiozitatea uitându-te pe geamurile lor. Era sâmbată după-amiază şi ploua mărunt şi era totuşi multă lume. Mă întreb cum este primăvara, când vremea este însorită. Şi nu-i de mirare câtă lume vine, dacă mă gândesc că în 1987, când guvernul olandez a vrut să-l închidă, după 75 de ani de funcționare, o mulțime de olandezi i-au trecut pragul, făcând executivul să revină asupra măsurii.

M-am plimbat cu aparatul foto în mână timp de două ore. Am pornit spre Amsterdam, reprezentat de clădiri de pe Westerstraat, din cartierul evreiesc. În față un afişier cilindric, cum aveam şi noi pe vremuri, alături de un vechi automobil olandez DAF. Case mai mari şi mai mici, construite în sec. al XVIII-lea, adăpostind magazine, o cafenea, un oficiu poştal, o pensiune turcească, locuințe ale muncitorilor, întortocheata Alee a olarilor. Erau multe astfel de străduțe în Amsterdam, dar el se extinde, se modernizează, schimbându-şi fața an de an, zi de zi. Oraşul Amsterdam a dat această bucațică de moştenire culturală muzeului atunci când nu a mai putut-o păstra.

Am trecut spre sectorul rural. Casa unei ferme din Kadoelen, provincia Overijssel, construită pe la 1800 şi relocată în 1942, este tipul de casă care a apărul la începutul sec. al XIX-lea. Este împărțită în două, spațiul de locuit cu un dormitor, care este şi bucătarie, şi spațiul destinat activităților zilnice. Proprietarii se ocupau în special cu creşterea vitelor.

Următoarea casă, tot de pe la 1800, este din Staphorst, şi a fost adusă în 1950. Tot de la o fermă de animale, care avea şi o maşinărie de bătut untul, acționată de cal, semn că producerea brânzeturilor era o ocupație importantă. Astfel că alături de locuință era şopronul pentru fân. Când am trecut pe lângă el, am văzut că era populat de nişte căprițe. Am crezut că-s împăiate, dar nu, erau cât se poate de veritabile. Ajung şi la o casă din Giethoorn, aşezată pe malul unui canal, având o barcă în apropiere. Proprietarul care a ridicat-o în 1832, era un om bogat, cu multe hectare de pământ, păşuni, lacuri. Iar o parte din bani îi făcea din unt, miere de albine şi pescuit. Casa servea deasemenea pentru depozitat fânul şi mă întreb de ce uşile erau atât de mici şi de ce ținea fânul în casă când avea atâtea păşuni. Mai mult, în Giethoorn nu se circulă decât cu barca, că nu prea sunt străzi. Am fost acolo şi am văzut.

Alături este conacul unui moşier din Oud-Beijerland, construit în jurul anului 1560, mărit apoi în 1617. Inițial a fost amplasat pe un polder din regiunea Hoeksche Waard şi a avut ataşat şi un şopron. Astăzi aici este amenajat restaurantul muzeului. Lânga el se poate vedea aşa-numita "grădina nod". Efectul vizual de nod este realizat prin tunderea gardului viu la diferite înălțimi.

Bineînteles am găsit şi o moară de vânt care acționa un ferăstrău apt să taie buştenii, obținând scânduri. Este construită la începutul sec. al XVII-lea, în apropiere de Dordrecht. Acest tip de moară de vânt a fost foarte întrebuințat în Ţările de Jos, dacă ne gândim doar la câte corăbii aveau olandezii. Astăzi se mai găsesc în Olanda doar cinci astfel de mori.

Casa la care ajung apoi s-a aflat în Hoogmade, şi a fost clădită în 1600. Cumpărată de fostul secretar de stat Cees van Leeuwen a fost extinsă şi transformată într-o locuință luxoasă. Dar construcția liniei pentru trenurile de mare viteză între Amsterdam şi Paris a făcut ca ea să-şi schimbe locul şi să ajungă în 2004 în muzeul din Arnhem. Trec pe podul dublu basculant fost peste Amstel, o construcție tipic olandeză, şi ajung la casele din Zaan. Casa Honig, din 1686, aparținând unui prosper om de afaceri, brutăria, care are un cuptor demodat, pe bază de lemne, şi adăpostul pentru căruțe.

Şi dacă am vorbit de căruțe să trecem şi la transporturi. În curtea gării din Tiel, până în 2003, a fost garajul firmei de transporturi "Van Gend en Loos", care timp de două sute de ani a asigurat tranzitul a diferite mărfuri ca fructe, produse metalice, echipament electric, animale, atât pentru firme, cât şi pentru persoane obişnuite. În 2007, garajul a fost relocat în muzeu. Diferitele faze ale evoluției clădirii se pot vedea după diferența de culoare a materialelor folosite. Din Arnhem a fost adus depoul de tramvaie, dar nu adus propriu-zis, ci reconstruit după documente, fotografii şi descrieri ale foştilor angajați, originalul fiind distrus în septembrie 1944. Din 1996 tramvaiele sunt operaționale, iar muzeul are o linie lungă de 1700 metri, care ocoleşte parcul.

"Măgarul nătărău" este simbolul dezvoltarii Olandei după război. El este de fapt sonda petrolieră a cărei siluetă a fost atât de familiară olandezilor. Cea din muzeu a venit din Rotterdam, unde a fost instalată în 1957. În 1943, căutând petrol, Compania Petroliera Olandeza a descoperit zăcământul de la Schoonebeek, iar petrolul a devenit principala sursă de energie până prin anii '60, când a început exploatarea masivă a gazelor naturale.

Poate că în zilele noastre olandezii nu mai sunt un popor religios (mă refer la olandezii care au şi bunicii născuți în Olanda), dar aici în muzeu biserica nu a fost uitată. Frumoasă prin simplitate, căci asta au vrut protestanții, biserica reformată din 's Heerenhoek, construită în 1672, se înalță cu un aer senin într-un colț mărginaş al muzeului.

Chiar dacă muzeul însuşi este un parc, el are totuşi propria grădină. Aici plantele au fost aranjate în patru grupe în funcție de modul de folosire: medicinale, culinare, industriale (pentru vopsit) şi magice. Deasemenea a fost reconstruită grădina unei mănăstiri medievale, Reichenau, din sudul Germaniei, din anul 827.

Cum olandezilor le place să iasă la o bere sau la o cafea, organizatorii muzeului s-au gândit şi la asta. Hanul De Hanekamp a fost clădit în jurul anului 1750, la marginea oraşului Zwolle, dar pentru muzeu a fost reconstruit aşa cum arăta în 1840, însă fără grajduri. În acest han au stat negustori şi fermieri veniți pentru târgurile de vite din Zwolle şi nu puține afaceri au fost încheiate la mesele lui. Din păcate este noiembrie şi restaurantul este închis, astfel că n-am avut ocazia să gust clătitele lor. La acelaşi capitol se înscrie cafeneaua de la o fermă din Budel. Această fermă a fost construită la începutul sec. al XVIII-lea şi dacă la început s-a ocupat doar de animale, din anul 1900 au deschis o micuță cafenea, un simplu, dar eficient mod de a-şi mări veniturile.

Pentru generații de olandezi, petrecerea vacanțelor sau a sfârşiturilor de săptămână într-un camping, la aer curat, a reprezentat mai mult decât un hobby, a fost şi este un mod de viață. Şi pot să spun că în multe țări am văzut în campinguri olandezi. În muzeul din Arnhem acest tip boem de locuința este reprezentat, din 2012, de rulota familiei Van der Werf. Rob si Karin au amplasat-o în Nunspeet, în 1988, şi acolo şi-au petrecut timpul liber, de la începutul primăverii şi până toamna târziu, alături de copii, fără mari cheltuieli şi fără să călătorească departe de casă. Olandezii mai avuți şi-au permis totuşi ceva mai mult, o casă de vacanță. Faimosul arhitect olandez Gerrit Rietveld a conceput, în 1951, la Markelo, şase cabane de vacanța identice. Acestea permiteau o vacanță sănătoasă la țară. Dar cu trecerea anilor lipsa de confort a făcut ca închiriatul lor să devină mai dificil. Una dintre aceste căsuțe a poposit în 2007 la Arnhem.

Desigur un olandez adevărat va percepe toate aceste exponate diferit de mine, un simplu turist român. Cu atât mai mult cu cât eu am rămas mai departe un băiat de la oraş, care s-a simțit stingherit chiar şi la Muzeul satului din Bucureşti, pentru că nu cunoaşte viața la țară decât din cărți. Când veți veni la Arnhem nu uitați de Nederlands Openluchtmuseum, care este Muzeul olandezului simplu.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 2689 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI