Pe urmele lui Rubens la Anvers

TIPĂREȘTE

Ma uit pe biletul de tren pe care scrie Antwerpen, eu pronunt ca frantuzul Anvers, familionul ma corecteaza..., am plecat din GHENT ( vezi impresii), orasul manusii de argint, si am ajuns intr-o gara nemaipomenita, parca sunt in lumea lui Harry Potter, e o cladire neo-baroca, pe 4 niveluri. o gara ce seamana cu o catedrala, avand un dom impresionant.

Bogatia orasului Anvers, incepe de la Gara Centrala, chiar si plimbarea pe peroane sub grandioasa cupola de metal si sticla, e o experienta unica.

Cu o cheie imaginara deschid usa orasului, sub tic -tacul ceasului neiertator, infipt pe frontispiciul cladirii vechi din secolul trecut, si-mi spun in sine, ca arta flamanda incepe chiar din gara.

Trec de prima surpriza, dupa un window-shopping rapid prin cele 30 de magazine cu diamante din incinta garii.

Ok, suntem in strada ca trei muschetari, fara cai si spade, dar poate ar fi mai romantic sa inchiriem o sareta trasa de cai, sa simt ca am intrat in Evul Mediu.

Dar, avem noroc, am pasit cu dreptul si stupoare... umbrela e zadarnica, e vara, si soarele zgarcit prin aceste tinuturi, cade direct pe crestetul meu infierbantat cand trecem prin cartierul cu diamante... nu vad pe nimeni ca le ia cu asalt, nu trepidez in fata vitrinelor, ma amuz cand vad perciunii negustorilor si vazand zerourile de langa un inelus delicat, ce-mi ia mintile, imi vizualizez un portofel urias, adanc, adanc, fetelor, caci am ajuns doar in orasul colosului numit BRABO, conform unei legende locale, de care locuitorii sunt foarte atasati.

Sa nu credeti ca am fugarit prin Anvers, caci vai, nu eram de capul meu, ci cu familionul, am vazut doar ce-au vrut ei sa vada in ritmul lor obisnuit, de vacanta si relaxare.

Intentia mea de a-mi rupe talpile prin mai multe obiective, mi-a fost repede curmata, dupa doua ore de mers pietonal...

Dar suntem in orasul lui Rubens, unde esti maestre, unde te ascunzi... e ca in tabla de sah, nu am inca un ghid, il vanez in primul chiosc...

Am plecat deci la vanatoare de ,,capodopere'', directia piata centrala, si travesam celebrul bulevard MEIR, cea mai renumita strada comerciala a orasului, cu o arhitectura istorica bogata. Pe Meir, pun dioptriile usoare in ,,ralenti','Azzaro, Swarowski, Lacoste, Sony, ... nu mai vreau... stop cadru... ne asezam pe o banca si rontai un biscuite local, sub forma de mana, umplut cu migdale.

Continuam plimbarea si remarc dantelariile in piatra ale cladirilor, intrebandu-ma la tot pasul ce artizani priceputi, au ridicat un oras cu atatea fete si atatea chei, ... ca pe o tabla de sah, nu stiu ce lovituri de ,,maestru''ma asteapta pe fiecare strada-sunt multe minunatii arhitehtonice si, parca simt duhul lui Rubens in apropiere.

Observ un semn stradal ce duce spre o strada laterala, WAPPER, strada lui Rubens, ... punct ochit, punct lovit, mai tarziu maestre e prea de dimineata pentru familion, astia sunt satui de cata arta si pictura au la Amsterdam...

Am apoi o intalnire simpatica cu Bravo, uriasul, intr-o cofetarie, de unde mai cumpar niste biscuiti de ciocolata, sub forma de mana, o specialitate locala numita, Antwerpen handje, adica micile maini din Anvers.

Ajungem in GROTE MARKT, inima orasului, construita dupa acelasi tipic ca si cea din Bruxelles. Insa cladirile nu sunt cele originale, caci o mare parte din ele au ars in 1576. Casele au fost reconstruite in stil flamand renascentist si renovate apoi in secolul al 19 -lea, dar valoarea lor arhitecturala este remarcabila.

Desigur, punctul de atractie e chiar Primaria (STADHUIS), o cladire formidabila, a carei constructie a fost finalizata de arhitectul Cornelius Floris de Vriendt.

Dar unde e primarul? O fi ascuns in superba cladire si cu binoclu se uita probabil la Brabo, sa vada daca mai tasneste apa si statuia nu s-a oprit din plans...

Cladirea primariei e o atractie magnetica, mi s-a parut un edificiu rafinat. La parter sunt 45 de usi, nu stiu precis , nu le-am numarat, ce erau destinate pravaliilor.

La mijloc sunt doua statui ,,Justitia ''si ,,Prudenta '', alaturi de armele Ducatului de Brabant si blazonul regelui Spaniei Filip al II lea.

Deasupra se vede o statuie a Madonei, pusa de iezuiti la sfarsitul secolului al 16-lea, pentru a da o replica statuii lui Brabo, pe care o considerau pagana.

Inapoi in piata mare, ne ducem spre BRABO, o fantana realizata de Jef Lambeau in 1887, a carei tematica se bazeaza pe o legenda:

,,Pe vremuri imemoriale pe malul raului Scheldt, locuia un gigant, numit Droon Antigoon, care cerea marinarilor o plata pentru a-i lasa sa treaca mai departe. Daca nu plateau, le taia cate o mana. La un moment dat, un soldat roman, pe nume Silvius Brabo, a reusit sa-l ucida, si taindu-i mana, a aruncat-o in rau''.

De aici si semnificatia numelui orasului -hand, mana, si werpen, a arunca.

Astfel mana a devenit un simbol al orasului.

Acest colos de piatra se afla chiar sub obrazul primariei, si apa nu cade intr-un bazin, ci se strecoara printr-un canal colector subteran.

Statuia e ca un ,,clocot'', plina de personalitate, e un mic ambasador al orasului flamand. M-am distrat vazand cativa copii, ce incercau sa se catere pe ea ca pe un tobogan.

Am batut si eu in geamul uriasului, cu intentia de a-i strange mana, dar era prea sus.

Sa mergem din nou la vanatoare de comori, prin piata foarte animata, cu magazine, cafenele, bistrouri elegante. Ajungem in piata mica vecina HANDSCHOENMARKT, adica Piata Manusilor, unde se ridica marea Catedrala.,

ONZE-LIEVE-VROUW, cea mai mare din Belgia, cu o suprafata de un hectar.

Catedrala construita intre 1352-1584, are distinctie, maretie, si sub cupola ei se afla, ca pe o tipsie de argint, podoabe de pret.

Razele soarelui stau priponite pe turnul inalt, tantos si dornic de nemurire. Nu are inca nevoie de toiag, judecand dupa mareea de turisti ce vin in asalt.

Catedrala ne absoarbe si pe noi, ca intr-un aspirator turistic, si caut cu privirea capodoperele lui Rubens.

Unde esti pictore... am venit de departe sa te admir... ,,sunt aici, veniti si ma admirati, cu respect si cu extaz, dar platiti o mica taxa, aici eu sunt ,,uriasul''.

Tripticul ,,Coborarea de pe Cruce '', din partea dreapta a transeptului ,,Inaltarea''sau ,,Ridicarea Crucii'', fac ca acest lacas sa fie unul din cele mai valoroase din Europa.

Ma las prinsa de vraja catedralei, un clopot suna in urechi, ma uit cu atentie la Rubens si ma inalt pe varfuri sa-i vorbesc in limba mea-totul e croit sa te ameteasca, si impune respect.

Turnul inalt de 123 de m e si el ,,drept, ca un strigat, frumos ca un catarg si luminos ca o lumanare '', dupa cum il lauda un poet flamand.

Interiorul catedralei are 7 nave, si e populat de o padure de coloane, are 117 m si e larga de 65 m in transept.

Dar timpul e limitat si in interiorul rece, vad ca intra o doamna cu un catelus in brate, cucoana ramane in extaz si e imbatata de admiratie si eu de parfumul ei. Dar, cutu-cutu face ham-ham, tulbura linistea serenisima din catedrala si indiferent la capodoperele din lacas, latra si cere voie afara -nu pot sa nu zambesc... un alt stol de pasari americane, galagioase, intra inauntru... noi iesim afara si ne oprim sa ascultam un concert portughez, al unor tinere domnisoare.

In partea de sud, in GROENPLAATS, vad statuia lui Rubens, nu departe de o statie de tramvaie.

Cetatenii orasului au adus un omagiu geniului lui Rubens, ridicandu-i o statuie in bronz, recunoscandu-i astfel gloria si suprematia sa de print al pictorilor flamanzi.

De sus maestrul supravegheaza orasul. cu o privire expresiva... astept insa sa ma invite la el acasa in Wapper.

O luam apoi spre directia apei si ne indreptam spre STEENPLEIN, pentru a ajunge la Steen, un castel facut si refacut de-a lungul vremii, ce provine din fortificatiile construite in jurul orasului in secolul al 13-lea.

La intrare se afla LANGE WAPPER, sculptata in 1963, ce reprezinta un personaj legendar, un fel de sperietoare locala, cu care erau terorizati copii si betivii.

In secolul al 16 -lea, Steen a fost o inchisoare, apoi in 1862, aici s-a aflat Muzeul Arheologic. Din 1952 castelul gazduieste Muzeul National al Navigatiei.

Din acest punct turistic, ne reintoarcem spre centrul orasului. Intentia mea era sa ajug si la Biserica Sfantului Pavel, sa vad ,,Flagelarea si Adorarea Pastorilor '', de Rubens, dar colegii mei rude primare, erau cam obositi si ne-am dus la o terasa.

Apoi, cu ochii dupa turle am ajuns pe Lange Nieuvestraat, la ST JACOBSKERK, o biserica inzestrata de Rubens, Jordaens, Van Dyck, unde am admirat colectii de piese din aur si arama. In Capela Rubens se afla cripta marelui pictor, el insusi fiind reprezentat, sub chipul Sfantului Gheorghe, intr-o pictura alaturata acesteia, impreuna cu prima si a doua sotie.

Pe un alt traseu, tot pe urmele lui Rubens am ajuns pe Wolstraat pana la Hendrik Conscienceplein, unde se afla BISERICA CAROLUS BORROMEUS, o biserica baroca, construita de iezuiti intre 1615-1621. Aici Rubens a avut un rol important in decorarea fatadei , turlei si a interiorului. Cele 39 de tablouri pictate de el pe tavan, au ars in incendiul din 1718. Au scapat altarul principal si Capela Mariei

In incheiere as dori sa fac un popas mai lung, in drumul de intoarcere spre gara.

De pe bulevardul Meir, am luat-o spre strada Wapper si am mers sa vizitez repede casa lui Rubens.

Uitandu-ma din exterior, mi-a fost imposibil sa nu ma duca gandul la pictura, la culoare, la adjectivul ,,rubensian'', si la formele rubiconde ale doamnelor.

Am sperat sa intru in casa lui Rubens si am chemat in gand, duhul lui.

La o terasa, vad lume asezata in fata cladirii cu steaguri, ce aminteste ca acolo a trait ,,fiul orasului''.

O mica piateta, cu o sculptura moderna ce reprezinta alta maini, prefateaza intrarea in spectaculoasa lui casa si gradina.

,,Aceasta casa va trezi uimirea strainilor si admiratia calatorilor''. a scris despre ea un functionar al orasului.

RUBENS SI CASA SA DIN ANVERS

Intors din Italia Rubens revine in Anvers, unde are ambitia de a ridica o casa proprie, ca un palat. In 1610, se casatoreste cu Isabella de Brabant, de numai 18 ani si cumpara o casa si un teren pe strada Wapper. Aici el va locui si va trai din 1616 pana in 1640. In 1626, dupa moartea sotiei, el se dedica operei sae. Dupa 4 ani de vaduvie se recasatoreste cu Helen Fourmet, de 16 ani. Cele 19 portrete ale ei, sunt dovada noii sale iubiri.

In casa de pe Wapper pictorul a trait cu familia sa, a pictat ,a iubit si a murit, bolnav de guta.

In fata casei se afla un pavilion de sticla, cu o librarie si o casa de bilete.

Aceasta casa e deci unul din proiectele arhitecurale ale bogatului pictor.

Cele doua aripi ale pavilionului sunt legate de un portic, atelierul e in stil baroc si sala de arta e absolut remarcabila.

Am intrat in atelier si parca am simtit intr-un colt umbra marelui artist; mi-am adus aminte si de alte case de pictori pe care le-am vizitat, Rembrandt, Picasso, El Greco.

Am vazut sala de arta, atelierul, si gradina unde el isi plimba ilustrii oaspeti.

In sufragerie, autoportretul artistului cu palarie si cu o alura eleganta, te saluta.

Piesele de mobilier sunt uimitoare, dar ma asteptam ca in salon sa vad mai multe panze ale pictorului.

Chiar daca nu esti fan al muzeelor, merita sa vezi aceasta casa si mai ales gradina, ce-ti umple ochii de frumos, m-am plimbat si am incercat sa-i diger operele, dar fiecare ia din tablouri ce intelege.

La moartea sa, casa a fost vanduta, dar orasul a cumparat-o in 1937, si dupa restaurare a fost deschisa publicului. in 1946.

Gradina a fost refacuta in stil renascentist si pentru elementele decorative, cum ar fi fantana, usile de lemn sau pergola, arhitectul gradinar s-a inspirat din tablourile lui Rubens.

Gradina e de inspiratie clasica si multe din florile ce se afla pe alei, erau si pe vremea pictorului, garoafa de exemplu. Aceasta gradina m-a incantat si in curte se vede fatada baroca a atelierului, cu busturi de filosofi si evocari mitologice.

M-am uitat si la vizitatori, la tabloul uman ce se nastea sub ochiul lui Rubens... am intrat cu un grup de americani, de doamne cu forme rubiconde, ce pareau ca striga artistului sa le picteze.

Alti europeni tocau metru cu metru fiecare tablou, cu ghidul in mana sau cu casti audio, altii plecau rapid si pentru cei 8 euro erau cam dezamagiti. Dar

gardienii nu se grabeau, atenti sa nu faci poze cu blitzul, ei se uitau la ceas, sa vada cat mai au de indurat sub teroarea frumusetii.

Am iesit din casa artistului si afara la terasa ma astepta familionul plictisit, si dornic sa mergem spre restaurant si apoi la gara.

Oboseala invinge, dar am plecat din Anvers, incantata, as mai fi stat, dar ceasul de pe frontispiciul Garii Centrale, era neindurator.

---

VIZUALIZĂRI: 4683 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI