Amsterdam – atrasă de lumina felinarelor roșii

TIPĂREȘTE

A doua oară când vizitez Amsterdam, iar spre deosebire de acum 3 ani, am găsit un oraș în reconstrucție, cu șantiere mari și lucrări în fața gării centrale, chiar și în Red District, ceea ce mi-au întunecat oarecum perspectiva asupra orașului. Amsterdam, oraș vechi cu o istorie bogată, complet diferit de Rotterdam. Oraș pe canale, cu locuințe plutitoare, foarte aglomerat și plin de turiști de toate națiile. Am lăsat bagajele la aeroportul Schiphol și cu 7,5 euro am luat un bilet dus-întors cu trenul spre Amsterdam, aflat la 15-20 minute distanță de mers. În aeroport, cutia de bagaje, mărimea XL, era 10 euro și au încăput tot ce aveam noi, trei persoane.

Cum am coborât în Gara Centrală, am urmărit mulțimea de oameni care se îndrepta în aceeași direcție, spre centrul orașului. Deci, primul tips: urmează gloata, nu o să dai greș (cel puțin în primă fază). În Amsterdam harta orașului se plătește dar noi aveam una luată gratuit din Rotterdam. Biroul turistic era chiar vizavi de gară dar coada era imensă așa că ne-am lipsit. Noi aveam la dispoziție doar vreo 7 ore, iar city card în Amsterdam costă 39 euro pentru o zi, 49 euro pentru două și 59 euro pentru trei zile. Deși pare scump, este avantajos din perspectiva faptului că nu plătești intrarea la muzee (care variază între 4 și 15 euro), nici la transportul public (7 euro pe zi), nici la croaziera pe canal cu Blue Both Company sau Holland International Canal Cruises (în jur de 12 euro), plus ai reduceri la restaurante sau parcări. Am luat-o pe jos, spre Dam Square (renumit loc public central), la nici 10 min de mers pe jos de gară și, când să mă bucur de arhitectura locului, ce să vezi? În plină piață era un bâlci ambulant, cu roată, ciocan, traseul groazei etc., care te împiedicau să poți face poze ca lumea împrejurimilor. Am încercat și eu roata (7 euro, ciocanul, 8 euro) și i-am iertat pe cei care au avut idea parcului de distracții, pentru că, din roată, se vedea orașul, ca dintr-un turn înalt, așa că mi-am mai potolit setea de a vedea totul de la înălțime. Cu trei ani înainte vizitasem muzeul figurilor de ceară, aflat chiar în Dam Square, mereu cu o coadă mare la intrare, mai ieftin ca în Londra sau Paris, până în 20 Euro (un kitch, după opinia mea). După o plimbare de o oră pe străduțele Amsterdamului, ne-am întors aproape de gară unde am luat o ambarcațiune pentru o croazieră de o oră. Trebuie spus că în Amsterdam centrele turistice sunt la fiecare 50-100 m, de unde poți cumpăra carduri sau bilete pentru toate atracțiile din oraș. Croaziera era 10 euro la centre, dar la casieria debarcaderului costa 8,5 euro. Neașteptat, dar înainte de pornire, o lebădă s-a apropiat de fereastra mea, foarte prietenoasă și obișnuită să primească mâncare de la turiști. Eu, în schimb, nu eram pregătită. Croaziera și-a meritat banii, am redescoperit casele plutitoare dar și clădirile lor lipite, construite într-un stil unic. Explicațiile erau în 4 limbi, flamadă, engleză, franceză și germană. Nu erau ore de plecare programate anticipat ci, în funcție de momentul în care se umplea de turiști, se dădea startul. În timpul deplasării, un băiat se plimba cu sucuri, cafea, dulciuri, bere, contracost. Țin să remarc măiestria cu care sunt conduse aceste ambarcațiuni, care virează și întorc pe canalele înguste, fără să dea greș.

După croazieră ne-a luat foamea și cred că ne-a trebui o oră până să ne hotărâm unde să mâncăm. Este plin de restaurante, foarte multe argentiene, chinezești (au străzi întregi cu restaurante chinezești) și am ales, exact ca acum 3 ani, un restaurant argentinian unde cu 18 euro am servit coaste de porc cu cartofi și sos, foarte gustoase și o bere mare, Heineken.

După care, ne-am separat unii de alții pentru că eu sunt o fată de provincie, curioasă dar rușinoasă să arăt colegilor interesul pentru Red District, insuficient satisfăcut cu ocazia ultimei vizite. Așa că, ușurel, timp de 3 ore, m-am învârtit singură în celebrul cartier, plin de coffeshop-uri și cafenele, sexshop-uri, magazine de suveniruri, englezi, francezi, spanioli, asiatici dar și români. În coffeshopuri erau și femei, cele mai multe foarte tinere care fumau de zor, învăluite în ceață. Spre seară, felinarele roșii aprinse atrăgeau valuri de turiști care se călcau în picioare, pe străduțele înguste. Încă o dată: urmează gloata, ea te va duce, invariabil, în toate locurile pe care ai fi vrut să le vezi. Este inedit să vezi lumea curioasă, trecând de la un geam la altul, pentru a vedea femeile fatale. Da de unde, cele mai urâte prostituate pe care le-am văzut vreodată adunate la un loc. Nu cred că am văzut 10 fete arătând foarte bine, tot atâtea cu un corp frumos dar fața ca o mască, grase, slabe, negre, albe, tinere și mai trecute, travestiți, un amalgam de scursori umane. Probabil că știți dar acolo nu se fac poze, sunt strict interzise și te poți trezi cu aparatul făcut praf de peștii lor. Draperiile trase sunt semnul că sunt ocupate, apoi se fâțâie prin geam atrăgând clienții, în costume de baie. Sinceră să fiu, doar pe câteva le-am văzut mai fâșnețe, deschizând ușa, mai hotărâte în agățarea bărbaților, restul, doar se unduiau și mai făceau câte un semn cu mâna. Unele afișau o mină plictisită, asemănătoare ospătarilor de la noi, altele priveau potențialii clienți cu un look voit atotcunoscător, care ascundea, probabil, probleme emoționale. Întâmplător am asistat și la o negociere, se pare că se practică, prețul era de 50 euro/număr și se băgaseră doi băieței iar ea întreba de zor dacă vor amândoi odată și părea că mai lasă la 70-80 euro. Se perindau, pe la fiecare geam, grupuri întregi de tineri deja aburiți de droguri, dornici de aventuri extreme dar și simpli turiști, ca mine, măcinați de o curiozitate morbidă pentru lucruri firești într-o prezentare grotescă. Eu nu o să comentez, doar că arătările pe care le-am văzut acolo nu-mi inspirau nici o siguranță cu privire la sănătatea vreunei zone a corpului lor, indiferent de mijloacele de protecție folosite. Mi-a plăcut fața unor tipe care-și pierdeau zâmbetul când mă vedeau sau afișau grimase de dezgust cu gândul că, credeau ele, aș fi fost interesată de o partidă. Și dacă aș fi fost interesată ce, banii mei nu erau buni? Multe vorbeau la telefon, fumau sau discutau între ele. Am observat câteva cămăruțe în care se vedeau, pe lângă pat, un fel de panoplie de jucării sexuale și alte acareturi la care eu nu mă pricep. Foarte interesantă vizitarea acestei zone, ca experiență de viață! Și, mai ales, surprinzător că cea mai faimoasă biserică din Amsterdam, De Oude Kerk, se află chiar acolo, în inima unui loc plin de droguri și de femei ușoare, ca un semn că toate acestea, deși proscrise de mulți, există și fac parte din ființa umană, cu nevoile ei multe și controversate.

După acestă vizită la pas, m-am îndreptat din nou spre Gara Centrală, amețită de mirosurile și imaginile care mi s-au perindat, în căutarea unor suveniruri pentru ai mei. Am cumpărat brânză Gouda, cu 8 euro roata și alte diverse obiecte, fără să găsesc o ambarcațiune pentru băiețelul meu. Una peste alta, Amsterdam este o destinație obligatorie pentru orice muritor care poate, vrea și este capabil să și primească mai mult decât poate duce!

---

VIZUALIZĂRI: 5477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI