Minsk - Minsk – orașul care îți produce o IMPRESIE puternică

TIPĂREȘTE

Sinceră să fiu când am acceptat să merg la Minsk nu știam mai nimic despre acest oraș, doar că e capitala unei republici din fosta URSS și mai auzisem și despre politicile destul de naționaliste și comuniste ale puterii actuale. Tocmai apartenența la MARELE URS dar și imaginea de dictator a președintelui m-au determinat să îmi fac bine temele atât în legătură cu modalitatea de a intra în Belarus cât și despre posibilele probleme pe care le-aș întâmpina. De pe internet am aflat că cetățenii ce ajung în Belarus din țările UE nu mai au nevoie de viză pentru șederile de mai puțin de 30 zile dacă intrarea în țară se face prin aeroportul din Minsk - deci norocul meu că nu trebuia să mai umblu aiurea și prin București pentru viză. Tot pe internet am citit și despre importanța asigurării medicale pe care trebuie să o ai la intrarea în țară. Eu mi-am făcut asigurarea în România, dar se poate face și pe aeroportul din Minsk, la un ghișeu deschis special pentru acest lucru. Eu nu am avut astfel nici o problemă la intrarea în Belarus; partenerul meu de călătorii a fost interogat mai mult la vamă, pe aeroport, pentru că avea pașaport temporar (și la intrarea și la ieșirea din țară).

Din păcate, de pe nici un aeroport din România nu este nici un zbor direct spre Aeroportul din Minsk, așa că drumul a durat mult și la dus și la întoarcere - a fost cel mai neplăcut aspect al călătoriei. Am ajuns noaptea în Minsk (escală prin Viena). De la aeroport am mers spre oraș (distanța de 40 km) cu transportul public local - un maxi taxi modern, cu un șofer care nu vorbea limba engleză dar își dădea silința să înțeleagă unde vrem să ajungem.

Minsk este un oraș impresionant din mai multe punctele de vedere – te impresionează curățenia, te impresionează lărgimea bulevardelor și a trotuarelor, te impresionează arhitectura comunistă, te impresionează numărul mare de parcuri și suprafața mare a acestora, te impresionează cât de multe panouri cu informații în limba engleză destinate turiștilor găsești în zona centrală. Eu am petrecut în Minsk doar trei zile dar au fost destule ca să producă o impresie puternică asupra mea.

Cel mai bun mod de a călători prin Minsk, ca turist, este metroul – cele două linii de metrou leagă zonele cu cele mai importante obiective turistice. Biletul costă 0.65 ruble, adică 1,30 lei (rubla belarusă este mai puternică decât leul românesc).

Un oraș atât de curat ca Minskul nu prea am mai văzut –pe străzi nu sunt gunoaie (rar mai vezi câte un muc de țigară rătăcit pe trotuar) deși vânzătorii ambulanți își desfășoara marfa pe trotuar în multe locuri din zonele mai puțin centrale (în Iași după ce vânzătorii ambulanți pleacă de la piața Chirilă zici că au trecut hunii pe acolo). Fațadele clădirilor, indiferent de stilul arhitectural sau de perioada în care au fost construite, sunt renovate, restaurate, făcute să arate ca noi. Străzile largi, asemenea trotuarelor, dau impresia de maiestuozitate și fac orașul foarte aerisit. Am remarcat că era destul de puțină lume pe stradă în timpul săptămânii; în weekend, în schimb, totul s-a animat. Este destul de sigur să circuli și noaptea prin oraș.

Orașul îți oferă multe parcuri mari și bine întreținute – precum Gorki, Parcul Victoriei, Trinity Hill, Janky Kupaly, Chelyuschintsev. Toate au o peisagistică deosebită și unele au intrări amenajate cu coloane, în buna tradiție rusească. Râul Svislach și canalele acestuia traversează majoritatea parcurilor. Am petrecut o oră și în Grădina Botanică care ocupă o suprafață destul de mare și în care se găsește un lac cu o mică insulă. În Minsk – cel puțin în centrul orașului – găsești locuri în care să te relaxezi în aer liber și să îți petreci timpul admirând natura.

Arhitectura orașului este comunistă fără drept de apel, dar modul în care sunt întreținute clădirile face ca totul să fie mai ușor de înghițit. Eu una nu sunt fană a arhitecturii comuniste, din contra îmi oripilează privirea, dar există și unele clădiri precum Porțile orașului Minsk (vis-a-vis de gara principală) pe care nu ai cum să nu le admiri -pot spune că porțile Minskului sunt clădirile care mi-au plăcut cel mai mult din oraș. În zona centrală clădirile masive, cu fațade mai cochete sau mai sobre mi-au amintit de Viena. Un aer de capitală care se respectă, caracterizează bulevardul principal. Trotuarele sunt toate pavate cu piatră. Se construiește și acolo în stil contemporan, clădiri din sticlă fiind vizibile în diverse locuri din oraș. Dar oricât s-ar construi spațiul dintre clădiri este mare, este aerisit în continuare.

Clădirea teatrului mare și cea a Filarmonicii din Minsk sunt cele mai bune exemplu de epic fail arhitectural. Pot să spun că nu am văzut în viața mea clădire mai urâtă decât clădirea Filarmonicii. Deprimantă mi s-a părut zona piața Lenin – statuia lui Lenin plasată în fața unei clădiri ce arată ca un bloc comunist și care este de fapt clădirea Guvernului. Piața Lenin este pur și simplu o piață delimitată de clădiri care îți omoară spiritul prin urâțenia lor (cred că asta le era și menirea).

O mică parte din orașul vechi se mai păstrează și este amenajată în zona Trinity Hill și a Insulii Lacrimilor (cu monumentul închinat soldaților belaruși morți în Afganistan), parte veche ce are aspect de orășel medieval din Transilvania.

Dacă sunteți obișnuiți cu mâncarea popoarelor din fosta URSS atunci nu veți găsi deosebiri de mâncarea din Ucraina sau Republica Moldova – deci mâncare gustoasă – soleancă, borș, compot, salate, pește în șubă, diverse chiftele din carne sau din cartofi, carne în aluat... Produsele locale domină în magazine. Politica protecționistă a statului și naționalizarea masivă sunt vizibile peste tot. M-a surprins și faptul că este un oraș destul de scump – prețurile la mâncare sunt comparabile cu cele de la noi – fie restaurant sau magazin. Recomand dulciurile locale – sunt celebre în toată fosta URSS și nu degeaba.

Ieftine sunt cosmeticele produse local – unele chiar bunicele (bineînțeles că mi-am uitat șamponul acasă și mi-am cumpărat unul acolo – 5 lei în banii noștri – încă mai am păr pe cap și nu am făcut nici mătreață de la el). Salariile din Belarus sunt mici – m-a șocat anunțul de angajare la un restaurant în care se specificau și salarille – cam 1000 de lei de ai noștri.

Expoziția Muzeului Național de Istorie și Cultură nu m-a impresionat deloc, am rămas chiar dezamăgită –o expoziție despre fauna Belarusului amenajată prin anii 70 și o alta săracă în artefacte reflectând istoria țării.

Despre hotelul în care am stat pot să zic că arată ca un cămin de nefamiliști, cu mobilă veche dar foarte curat. Cu internet foarte încet. Internetul slab a fost motivul pentru care mi-am cumpărat o cartelă de telefon cu internet nelimitat – 40 lei.

Cu o zi înainte de a pleca din Minsk am făcut comandă pe internet de un taxi care să ne ducă noaptea, la ora 2 la aeroport. Comanda făcută online a funcționat, deci în privința asta Minskul este un oraș occidental.

Din punctul meu de vedere, Minskul este un oraș care merită vizitat – este ușor ca tursit și foarte ușor dacă mai rupi și puțină rusă – dar te descurci și cu limba engleză. Te vei întoarce acasă plăcut impresionat. Am observat că foarte mulți tineri vorbesc engleza foarte bine și sunt dispuși să te ajute cu informații – sunt destul de deschiși și amabili cu turiștii. Oamenii mai în vârstă (40+) care lucrează în domeniul Horeca sunt mai reticenți și nu foarte amabili – probabil o tară URSS.

---

VIZUALIZĂRI: 1730 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI