Trei zile la Viena, în perioada Tîrgurilor de Crăciun

TIPĂREȘTE

Viena – ce mișto că e aproape!

Propun acest slogan „informal” pentru capitala austriacă, o destinație preferată de români și datorită apropierii și accesului lesnicios, pe lîngă multe alte calități și farmece. Sigur, nu avem norocul Budapestei, de a fi la 2 ore și ceva pe șosea, să putem da oricînd o fugă la un concert sau chiar numai la cină, dar nici prea departe nu sîntem.

Din acest motiv, în cele ce urmează nu vreau să fac un ghid al atracțiilor Vienei. E mult prea cunoscută și comentată ca să pot veni cu ceva nou, s-a vorbit mult despre palatele și muzeele ei, piețe și parcuri, monumente și biserici. Vreau doar să sugerez un mod de a petrece 3 zile tihnite, presărate cu lungi popasuri prin piețele de Crăciun.

În 2009 am hotărît să petrecem Ziua Națională la Viena! Nu sună prea patriotic, dar văzuserăm în cîțiva ani parada militară de pe Kiseleff, așa că acum am vrut să profităm de minivacanța de 1 Decembrie și să vedem cum arată Viena împodobită de sărbătoare.

Zis și făcut! Am rezervat la un hotel drag nouă, la care mai fuseserăm cazați de cîteva ori, inclusiv în luna de miere, și despre care găsiți relatări aici vezi impresii

Am plecat la drum numai cu ideea de a ne relaxa cîteva zile. Nu aveam ținte, nu urma să vizităm ceva în mod special, doar să ne plimbăm și să ne îmbăiem în atmosfera orașului.

Viena are oricum un farmec aristocratic, e probabil ultimul mare oraș european unde vezi doamne în blănuri elegante, cu mănuși și pălărie, însoțite de domni cu baston, ținînd în lesă un caniche sau ceva asemănător. E un oraș unde oamenii merg la teatru și operă și baluri îmbrăcați elegant. Dar cînd începe să se împodobească de Crăciun, devine de-a dreptul un oraș de basm. Primele semne că se apropie luna cadourilor apar prin vitrinele magazinelor încă de la începutul lui noiembrie. Acum mai bine de 10 ani, am petrecut 3 zile din luna de miere în oraș, în prima decadă a lui noiembrie, și deja, cel puțin magazinele de suveniruri și delicatese, de ciocolată sau ceai, vindeau produse decorate ca pentru Crăciun și își decoraseră și vitrinele.

Orașul se împodobește festiv respectîndu-și blazonul. Noblesse oblige! Nu cumpără primăria niscaiva ghirlande și le atîrnă haotic de stîlpi. Nu. Sînt podoabe elegante, unele proiectate de artiști sau designeri cunoscuți, instalate după un plan gîndit, bine ticluit. Fiind un excelent mijloc de marketing, împodobirea centrului este finanțată mai ales de magazinele din zonă (dar și de primărie), iar podoabele sînt instalate cît mai devreme și ținute cît mai mult (binișor în ianuarie). Unele devin embleme și în afara țării: anul trecut, ca o mișcare de marketing turistic și întărire a prieteniei între orașe, cîteva candelabre asemănătoare cu cele de pe Graben au fost instalate de către oficiul pentru turism al Vienei tocmai pe Lipscaniul bucureștean, și aprinse în cadrul unei festivități udate cu mult glühwein.

Iată prin ce manevre insidioase caută acest oraș să atragă turiștii și să se mențină în afara curentelor de idei moderne, fals socialist-ecologice, amenințînd să îi fure Parisului porecla de oraș al luminilor (și fără să facă risipă totuși – se folosesc LED-uri pentru consum redus și emisie mică de căldură). Lasă că e bine, să mai existe și locuri de basm!

Un alt lucru minunat la Viena este că sînt multe, foarte multe piețe de Crăciun, unele cu specificul lor aparte. Despre aceasta nu pot face un ghid detaliat, pentru că nu le-am văzut pe toate. Mă refer la ponturi: unde e cel mai bun punci, sau vin fiert, unde cele mai ieftine sau cele mai frumoase lumînări de ceară de albine sau mănuși de lînă etc. Nu cunosc amănunte din astea, dar sigur se găsesc destule cronici pe net. Uitați de pildă, ca punct de plecare, cîteva informații în românește, și cîteva adrese de piețe de Crăciun (nu toate) Wien Info Aici mai multe informații, inclusiv site-uri oficiale ale diverselor piețe Viena 4 u

Noi ne-am mulțumit cu vizitarea celor de care „ne-am împiedicat”, care ne-au ieșit în drum în plimbările prin oraș. Nu strică însă o minimă informare prealabilă, în cazul în care sînteți interesați de ceva anume (unele piețe sînt axate pe anumite produse, altele sînt generaliste).

Totuși una anume trebuie văzută, fiind cea mai mare, mai turistică și cea mai celebră: fără îndoială, cea „oficială”, din fața primăriei. Primăria este împodobită festiv, ca un gigantic adventskalender, iluminată feeric, iar în părculețul din fața ei, care servește la felurite manifestări de-a lungul anului, se înșiră căsuțe de lemn cu de toate: podoabe de Crăciun din sticlă migălos pictată, animăluțe alcătuite manual din paie și conuri de brad, miere și produse apicole, lumînări parfumate, articole croșetate din lînă, felurite gustări: cartofi rösti cu diverse sosuri, cîrnați, pîine cu untură și boia, dulciuri: alune glazurate, ciocolată de casă, lebkuchen (turtă dulce – unele în formă de inimă se pot agăța de gît – atenție că au diverse mesaje în germană, întrebați ce înseamnă), stollen (un soi de chec cu fructe confiate), jeleuri, migdale prăjite și băuturi: bere, vinuri fierte, punciuri de toate felurile, ciocolată caldă, ceaiuri, cafele și tot soiul de șnapsuri. În afară de magazine, au loc și evenimente, cum ar fi citirea de povești pentru copii (în germană) în niște căsuțe special amenajate, sau concerte de colinde.

Partea proastă este că tîrgurile de Crăciun se închid pe 24 decembrie. În privința asta, în țară avem un avantaj: prin București sau Sibiu țin mai mult, să prindă tot sezonul de vacanță, măcar pînă pe 3 ianuarie.

Totuși, piața din fața primăriei, Rathausplatz, și parcul alăturat (Rathauspark), oferă surprize și după revelion, în celelalte luni de iarnă. De la finele lui ianuarie, pînă la început de martie, acolo se amenajează un patinoar de vis Patinoarul Primăriei/Wiener Eistraum (Vis de gheață vienez) este în fiecare an altfel proiectat, dar cîteva trăsături sînt comune de la an la an: în afara spațiilor largi pentru patinat, se amenajează și cîteva alei prin parc, astfel încît te poți plimba prin parc pe patine, pe alei, pe sub copaci, printre bănci și statui. Există și un patinoar pentru curling, închirieri patine, tonete cu băutură și gustări (aceleași tipice de iarnă ca la Crăciun), iar suprafața dintre patinoare este podită cu lemn, ca să poți circula pe patine.

Poposind de cîteva ori, în ianuarie, în drum spre pîrtiile tiroleze, în Viena, ne-am bucurat de atmosfera acestei lumi a gheții. Într-un an am ajuns însă la doar cîteva zile după revelion. Nu ne informaserăm cu privire la program, ne-am dus direct la Primărie și am găsit o atmosferă dezolantă: un șantier! Se desființa tîrgul de Crăciun și începea amenajarea patinoarului. Era și zi liberă națională, 6 ianuarie, totul închis în afară de cîteva restaurante. Deci, aveți grijă cînd alegeți perioada de vizitare a Vienei dacă vreți să patinați pe aleile Parcului Primăriei.

Dar să revin la tîrguri, despre care spuneam că sînt multe prin oraș. Singurul la care am mers țintit a fost cel de la primărie. De altfel și hotelul este bine amplasat, aproape de primărie, astfel că de acolo am și făcut cumpărăturile, putînd apoi să le ducem repede la hotel. Am cumpărat cîteva podoabe de brad, decorațiuni pentru casă și celebrele căni pentru vin fiert, despre care am vorbit și înalte povestiri despre tîrguri de Crăciun.

De la hotel spre centru, spre piața Sf. Ștefan (Stephansplatz), pe traseul plimbării noastre de seară, drumul trece prin alte 2 piețe unde se amenajează tîrguri de Crăciun: Freyung și Am Hof.

Freyung este o mică piață încîntătoare, celebră pentru palatele din zonă, străjuită de mănăstirea benedictină Schottenstift. Dacă piața de Crăciun de la primărie este evident turistică, populară, aglomerată, cu „de toate”, piața din Freyung este exact opusul: cîteva tonete cu mîncare și băuturi tradiționale, alte cîteva cu artizanat, delicatese austriece bio- și eco- (brînzeturi de pildă), liniște, lumină slabă (te poți rătăci de grup), tihnă. Experiența este de neuitat, mai ales dacă, înainte, asiști cîteva minute la slujba din mănăstirea alăturată. Piața de Crăciun este apoi ca o prelungire a slujbei, a atmosferei de pace și bucurie lăuntrică, așezată, nezgomotoasă, din biserică. Cel puțin așa am regăsit-o noi, pe înserate. Dacă aș vota, asta ar fi piața preferată dintre toate cele văzute, cu aerul ei oarecum misterios, vorbele șoptite și lumina slabă.

Mai departe ajungem la Am Hof, unde tîrgul de Crăciun este centrat pe artă, artizanat și antichități. Găsim aici ceramică, olărit, bijuterii, lumînări, împletituri de lînă, lemn cioplit sau pirogravat etc.

Peste încă niște minute, pătrundem pe celebrul Graben, iluminat de nu mai puțin celebrele sale candelabre. Aici, în centru, nu sînt amenajate tîrguri de Crăciun, dar sînt destule cîrciumi, despre care voi povesti mai încolo.

În drumurile noastre, am trecut și pe la piața de Crăciun de pe Mariahilferstrasse, de lîngă biserica Mariahilf (pe lîngă stația de metrou Neubaugasse – cînd am mers la acvariu), și am admirat din tramvai bradul din fața Schönbrunn-ului, unde este amenajat, bineînțeles, un alt tîrg de sezon, care e deschis pînă pe 26 decembrie, și care este foarte atractiv pentru copii, avînd felurite activități cum ar fi demonstrații sau ateliere, în care participă și cei mici, de meșteșugărit sau copt turtă dulce și fursecuri.

Tot Viena poate fi locul de unde să luați un cadou deosebit partenerului sau cuiva drag: pe străzile din centru, mai ales pe Kärntnerstrasse, găsiți magazine celebre, cu istoric, de unde puteți cumpăra o eșarfă sau o cravată elegantă, din materiale fine, de la croitori de lux. O mică atenție, scumpă (de aia e și bine să fie mică, să nu dezechilibreze bugetul), cu blazon, pentru partener, un părinte sau un mentor.

Am cumpărat destule, hai să vedem acum și cîte ceva. Noi, fiind cu copiii, am mers în prima zi, evident, la Zoo Schönbrunn Grădina nu mai are nevoie de laude, se cunosc superlativele. La momentul vizitei noastre, am găsit o nouă atracție, inaugurată de curînd: o pasarelă suspendată, deasupra zonei de pădure, la înălțimea copacilor, de unde am avut priveliști frumoase și asupra palatului și orașului în general. În rest... mai mult am fost atenți împrejur noi, cei mari, copiii preferînd să se joace și să alerge.

În altă zi am urcat în Donauturm Nu pot spune că a fost o alegere extraordinară pentru dimineața respectivă. Ne-a costat cam mult timp, iar vizibilitatea nu era excelentă. Vara presupun că este mai frumos, parcul de la poale e populat, trenulețul funcționează. Acum am pierdut foarte mult timp cu drumul. De la stația de metrou se ia un autobuz. Era weekend. Autobuzul urma să vină peste vreo oră, așa că am luat un taxi (nici din astea nu era decît unul, ne trebuiau două, a chemat șoferul un coleg etc.), cu care am făcut 5 minute. Puteam să fi mers pe jos, dacă vremea ar fi fost mai prietenoasă. La plecare, am zăbovit la o bere la cafeneaua de la poale. (Apropo de cafenele, este un restaurant și sus, în turn, cu podea care se rotește, încît îți defilează tot orizontul prin faţa ochilor. Teoretic, aici trebuie rezervare). Am fi putut să chemăm un taxi, dar am ales să luăm autobuzul. În stație, vedem pe orar că venea abia în 20 de minute. Noroc că ne-a atenționat șoferul care circula în sens opus că e singur pe traseu, și să îl luăm pe el ca să nu așteptăm în frig. Așa că am urcat, am mers pînă la capătul opus direcției care ne interesa (care era tot lîngă o stație de metrou – U6), apoi am ajuns într-un final la metroul 1 (U1).

Am dat o raită și prin Prater. Roata mare (unde e organizată, sub numele de Panorama, și o interesantă expoziție cu diorame, miniaturi ale Praterului sau Vienei în diverse perioade ale istoriei), prînz, apoi comédii. Eroare! Trebuia să nu fi mîncat înainte, ci după. Amator cum sînt de comédii amețitoare, care te învîrt și dau peste cap, am suferit nițel după niște curse în Break Dance și Extasy - Atractii Prater Copiii s-au rotit într-un carusel de epocă, cu muzică și luminițe specifice. Praterul învie oarecum în decembrie, altminteri, în lunile reci, cum ar fi noiembrie, e mai degrabă pustiu și majoritatea atracţiilor sînt închise.

În plimbarea prin oraș am intrat și în Casa Fluturilor - Schmetterlinghaus interesantă în sine, atent amenajată, numai că dependentă de sezon. Probabil în alte perioade sînt mulți fluturi, acum întîlneai o singură specie. Pesemne depinde de perioada cînd ies din pupă.

Într-o seară am vizitat și Acvariul (casa mărilor) / Haus des Meeres În primul rînd, clădirea în sine este o atracție, fiind un Flakturm, un soi de cazemată antiaeriană construită de naziști. Priveliștea de pe terasă merită ea însăși o vizită, fiind vorba de o clădire înaltă situată în centru. Ba chiar aș spune că e cea mai la îndemînă priveliște de sus a Vienei, din cîteva motive: este situată în centru și oferă o panoramă a acoperișurilor din oraș (față de Donauturm, care oferă vizibilitate la 80 km, dar tocmai centrul Vienei nu se vede bine, fiind un mic detaliu undeva jos, departe) și are lift (față de turnul catedralei, care este tot în centru, dar unde se urcă pe scări). Și vizitarea expoziției începe tot de sus, pînă unde se ia liftul, coborîndu-se apoi pe scări printre acvarii și terarii diverse. La un moment dat, ajungem în zona crocodililor și țestoaselor, unde este pus la punct și un ecosistem pentru furnici, o colonie, cu niște tuburi transparente pentru comunicație între zonele de hrănire, prin care circulau, la vedere, neobositele insecte. Țestoase, păsări și crocodili completează atracțiile, ca și niște simpatice maimuțe miniaturale – tamarini, care zburdă în semi-libertate pe niște stînci artificiale sau urmăresc curioase, de la o distanță sigură, forfota vizitatorilor.

Nu ar strica pe final să ne ocupăm și de stomace. În Viena e greu să mori de foame, restaurante, pub-uri, cafenele, snack-baruri sau dughene cu cîrnați sînt la tot pasul.

În grădina zoologică am luat prînzul în pavilionul central Kaiserpavilion, un restaurant frumos decorat, unde au, printre altele, o foarte gustoasă supă clară de vită, cu tăiței sau găluște, excelentă pentru copii. La momentul vizitei noastre, restaurantul declarase „luna dovleacului”, aveau cîteva specialități „bostănești”, așa că am mîncat o cremă de dovleac, cu ulei de dovleac și semințe de dovleac prăjite, memorabilă.

De altfel, în întreg zoo sînt vreo 5 sau 6 locuri unde se poate mînca, ceea ce indică un excelent management turistic. Alături de magazinul de suveniruri, programele pentru copii și abonamentele de sezon, toate fiind instrumente care transformă această grădină zoologică într-un loc de plimbare și de petrecere a timpului liber, pentru mari și mici, în tot cursul anului. Cînd am fost acolo vara am mai mîncat și la berărie (Biergarten), unde se găsesc mai degrabă minuturi, gen grătare, chicken nuggets cu ketchup și chestii similare. Un succint ghid al bufetelor din zoo găsiți aici Info Zoo Vienna

La poalele roții mari din Prater este un cafe-restaurant cu preparate vieneze, unde puteți lua de pildă un Tafelspitz, vită fiartă cu hrean. Tot prin Prater sînt localuri tradiționale, unde găsești ciolan de porc.

De amintit și că Roata Mare ofera cină sau prînz în cabine special amenajate (chiar în timpul „cursei” am văzut cum se aranja o masă în una din cabine), ca și alte evenimente pe care le puteți găsi pe site

Lîngă primărie, un local căutat și aglomerat este Cafe Einstein.

În zona centrală de shopping, pe o străduță laterală, paralelă cu Kärntnerstrasse, Ballgasse, am mîncat la Zum Alten Blumenstock, o cremă de usturoi foarte bună. În rest, mîncarea era OK, fără ceva deosebit. Șefa de acolo vorbește românește (dacă o mai fi aceeași).

O soluție rapidă de potolit foamea pe Graben, la doi pași de catedrală, este cafe&grill Chattanooga, amenajat ca un vagon de tren american, cu gustări gen cevapcici (mititei), costițe, fasole, crochete de pui și alte fingerfood, udate din belșug cu bere.

Nu omiteți crîșmele orientate pe bunătăți de porc din Grinzing, unele cu lăutari, altele fără, la care ajunge direct tramvaiul 38, care are stație chiar lîngă Hotel Regina.

Că veni vorba de Regina, la restaurantul hotelului, Roth, puteți lua un meniu vienez: șnițel (de vițel), salată de cartofi (Wiener Schnitzel vom Kalb mit Erdäpfel-Vogerlsalat – pe englezește Veal Escalope) și prăjitura KaiserFranz Josef (Kaiser Franz Josef Torte), un simbol al restaurantului, care se găsește numai aici (și la celelalte hoteluri din rețea), și care se vinde și ca suvenir, în frumoase cutii de lemn.

Un desert mai faimos decît cel de mai sus este prăjitura Sacher (Sachertorte), care se găsește la Hotel Sacher și prin alte locuri.

Apropo de cafenele și ceainării, sînt pe toate străzile, și pot fi un prilej de încălzire și îndulcire.

Am uitat să pomenesc celebrul local al șnițelului – Figlmüller, cu două restaurante în centru. Ideal ar fi să rezervați figlmueller.at/en

După toate astea, mai rămîne să împachetăm cu grijă globurile de sticlă cumpărate de la tarabe și să sperăm că ajungem acasă cu toate bagajele întregi.

Vă urez poftă bună, cumpărături voioase, vizită plăcută și Crăciun Fericit!

Apropo de sărbători, zilele astea se desfășoară, în multe din locurile despre care vorbesc mai sus, tîrguri de Paști. Avantajul este că poți fi prezent chiar și de Paști în Viena, fără să pierzi Paștele de acasă. Iar în perioada asta poți combina și cu cîteva zile de schi.

Cum ziceam:

Viena – ce mișto că e aproape!

---

VIZUALIZĂRI: 4517 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI