Pensiunea Lucinel. O zi la pas prin Viena.

TIPĂREȘTE

O fericita intimplare din viata mea, despre care nu vreau sa dau prea multe amanunte pentru a nu se interpreta a lauda, mi-au purtat pasii spre capitala Austriei pentru prima oara in viata mea, spun prima oara pentru ca o sa revin acolo de cite ori voi mai avea posibilitatea.

Ca de fiecare data cind calatoresc in locuri noi fac o temeinica documentare pe toate siteurile pentru a nu avea probleme s-au situatii neprevazute pe care le poti evita daca esti bine informat. Dupa ce am reactualizat hartile Gps-ului si am facut rost si de o harta a Vienei am inceput sa caut cazare la hotelurile si pensiunile din Viena si din imprejurimi.

Pentru ca atunci cind calatoresti spre o destinatie necunoscuta exista acea mica teama de necunoscut la sugestia unor prieteni am ales pensiunea Lucinel, undeva la 15 km de Viena in localitate Maria Ellend. Toate reviewurile despre aceasta destinatie erau pozitive si ce era cel mai important aceasta pensiune se adreseaza numai turistilor romani. Ce puteam spera mai mult decit o cazare intr-o locatie la 1000km de tara unde toti turistii sint romani ca dealtfel si propietarul domnul Lucian Asandi, un om cu suflet de roman si o meticulozitate si corectitudine tipic nemteasca.

Dupa ce am inceput pe net schimbul de mesaje pentru rezervarea camerei, am ales o camera tripla la pretul de 59e pe noapte. Domnul Lucian m-a asigurat ca voi avea tot sprijinul si ajutorul sau indiferent ce problema voi avea in Viena, telefonul dinsului este deschis zi si noapte ca sa poata fi apelat daca ai probleme.

Dupa ce am stabilit toate aceste detalii am plecat dimineata in jurul orei 4 din Pitesti, drum asupra caruia nu o sa insist prea mult si dupa aproximativ 7 ore am ajuns in vama Nadlac. Drumul prin Romania este groaznic, coloane de tiruri si zeci de km de linie continua fac din acest drum un calvar pentru totii soferii. Cum am intrat in Ungaria i-am dat sms domnului Lucian pentru a mai confirma inca o data rezervarea asa cum stabileste de fapt cu totii clientii.

Pentru cei care calatoresc pentru prima data pe acest traseu le spun ca trebuie sa isi achizitioneze vigneta 14e pentru 10 zile in Ungaria si 8,50e trei zile pentru Austria.

In Ungaria dupa ce treci de Mako, drumul se simplifica pentru ca am mers numai pe autostrazi pina la Viena. Dupa drumul de cosmar pina la Nadlac, acum totul mi se parea ireal de simplu si frumos si involuntar am inceput sa fredonez 'Vreau o tara ca afara". Peisajele foarte frumoase, circulatia civilizata m-au acaparat intru totul si aproape nici nu am realizat ce repede am parcurs cei 400 si ceva de kilometri pina la granita cu Austria. La primul peco dupa intrarea in aceasta tara am achizitionat vigneta pentru Austria si am lipit-o pe parbriz sus in partea stinga. Am continuat drumul pe autobanda spre Viena si dupa 40 de km. am parasit-o pe exitul Fischamend care ne-a scos pe un drum paralel cu autostrada si am mers pe acest drum 5-6 km si am ajuns in localitatea Maria Ellend, unde pe strada Landstrasse la nr 53 se afla pensiunea Lucinel.

Am fost asteptati la poarta chiar de domnul Lucian care ne-a poftit in salon unde pe masa frumos aranjata ne asteptau sucuri si prajituri iar mie mi-a oferit un paharel de palinca sa ciocnim si sa ne bucuram de cunostinta.

Pensiunea arata exact ca in pagina de prezentare a acestei locatii, camere mari si spatioase, curte pentru parcarea masinii, un salon deosebit cu semineu unde ardeau in permanenta 2-3 lemne, terasa exterioara, loc de joaca pentru copii, televiziune prin cablu fara posturi romanesti si internet wireles.

Totul arata cum nu se poate de bine iar prima mea vizita in Viena a inceput cu dreptul. In momentul cind am sosit la pensiune eram singurii turisti iar domnul Lucian a spus ca pleaca si va reveni la miezul noptii cind urma sa mai soseasca o familie de turisti.

Pentru ca era seara, vremea foarte urita am decis sa nu mai plecam in Viena, asa ca am servit masa si am hotarit sa ne odihnim dupa acest drum de circa 1000 km.

Dimineata am fost intimpinati de domnul Lucian care ne-a pregatit un mic dejun copios si in acelasi timp delicios. A facut asta personal, angajata care se ocupa permanent de pensiune era plecata pentru citeva zile in tara. Ma gindeam daca si la noi in tara ditamai patronul cu 3 pensiuni, 2 hoteluri si aproape 100 de angajati ar veni sa serveasca masa unor turisti pentru 60 de euro, sa le spele vasele si sa faca curat in camere. Nu cred ca asa ceva ar fi posibil in Romania si aici se vede diferenta de mentalitate, cultul muncii si de ce nu reteta pentru a reusi in viata.

Dupa ce am servit micul dejun, domnul Lucian mi-a verificat gps-ul sa vada daca corespunde pentru Viena si apoi a explicat cum sta treaba cu locurile de parcare. Poti parca gratuit pe orice strada unde nu exista indicatorul oprirea interzisa. Cind apare acest indicator sub el se afla o placuta pe care scrie ANFANG si unde se termina restrictia acelasi indicator cu placuta ENDE. Deci in Viena nu parcati masina intre ANFANG si ENDE si nu o sa aveti probleme. Dupa ce am fost lamurit de domnul Lucian in legatura cu parcarea si circulatia pe strazile Vienei, mi-a oferit o schita cu centrul vechi si cu obiectivele turistice din acea zona urmind ca eu sa vizitez cit de mult pot din ele.

Cu inima cit un purice am pornit prima oara spre un cartier un pic mai departe de centru pentru a rezolva problema a carui fapt datorez aceasta vizita in Viena. Dupa aproximativ 40 de minute am ajuns la destinatie si dupa aceasta timp de 2 ore am rezolvat problemele calatoriei mele. Am setat navigatia pe stada Belaria si in fata cafenelei cu acelasi nume am parcat masina. Ceasul arata 11si jumatate.

Cit demult poti vizita din acest oras intr-o jumatate de zi? Putin, extraordinar de putin, si avind in mina harta domnului Lucian prima oprire Parlamentul. O cladire impunatoare cu un frumos grup statuar in fata lui unde am facut citeva fotografii. Asa cum stabilisem cu domnul Lucian, am hotarit sa vad cit mai multe obiective dupa harta dinsului si sa evit a vizita muzee, pentru ca in putinul timp pe care il aveam nu puteam vizita mai mult de 2 s-au chiar 3 muzee. Asa ca dupa ce am vazut Parlamentul am mai mers citeva sute de metri si am ajuns in fata Primariei unde se afla un imens patinoar. Cladirea superba, si aproape tot ce vad ma incinta doar sintem in capitala unui fost imperiu. Urmeaza apoi la rind biserica Votiva cu ale ei turle inegrite de vreme si totusi atit de impunatoare. Traversam stada si ne intoarcem inapoi citeva sute de metri si ne aflam in fata teatrului Burg. Urmeaza apoi statuia imparatesei Sisi, templul lui Tezeu si pasim in cartierul muzeelor. Numai aici cred ca am fi avut nevoie de cel putin o zi pentru a vizita toate aceste obiective turistice. Admiram statuia Mariei Tereza, intram prin poarta palatului Hofburg si ne aflam in fata noului palat cu acelasi nume. Cita maretie si cita frumusete descopar la fiecare pas care fac din acest oras una dintre cele mai atragatoare destinatii turistice din Europa. Ajungem apoi in fata muzeului Sisi si de acolo intram pe o strada plina cu magazine de firma si intr-o mica piateta se inalta Coloana ciumei, un grup statuar care pe mine m-a impresionat. Vedem biserica Sf Petru si ne indreptam spre ultimele obiective de pe mica noastra harta data de domnul Lucian. Mai vedem catedrala Sf Stefan, bursa si opera de stat din Viena unde punem punct mini excursiei noastre. Este ora 18 si din cer incepe sa cada o ploaie care ne impiedica sa mai zabovim in centrul acestui oras.

Cuvintele palesc in fata frumusetilor pe care le-am vazut, sufletul simte o mare bucurie iar gindurile noastre se indreapta spre perioada cind o sa revenim, sa zabovim mai mult si sa sa vizitam toate aceste minunatii. Astazi ne-am multumit doar sa le vedem. As fi vrut sa ajungem la Prater si Schonbrunn dar cit poti oare sa faci in citeva ore intr-un oras cu atitea frumuseti.

Am revenit la pensiune si am constat ca acum era plina de turisti cu care am impartasit mici impresii despre Viena. Dimineata am servit micul dejun pregatit tot de domnul Lucian, am achitat costul cazari 120 de euro, am primit rest cei 2 euro, notiunea de lasati s-au pastrati restul nu se regaseste in mentalitatea germana si am primit din partea dinsului o sticla cu vin sa ciocnim un pahar in sanatatea sa cind o sa ajungem in tara. Toti clientii domniei sale primesc aceasta sticla cu vin.

Multumim domnule Lucian pentru ospitalitatea dvs, multumim Viena pentru frumusetile cu care ne-ai incintat privirea. Am sa revin oricind cu placere in aceasta locatie si acest oras.

La revedere Viena, bun gasit Romania.

---

VIZUALIZĂRI: 5214 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI