A doua si a treia zi de calatorie: Gyor - Szalzburg - Strassbourg

TIPĂREȘTE

Desi mi-am dorit sa scriu un jurnal de calatorie in timp real, acest lucru s-a dovedit foarte greu de dus la capat in bune conditii, in primul rand pentru ca este prima data cand ma despart de laptopul meu drag, dar si pentru ca am vrut sa vedem si sa facem cat mai multe lucruri in putinul timp pe care l-am avut la dispozitie in fiecare dintre numeroasele destinatii din cele doua saptamani de concediu. Seara eram de obicei mult prea obosita sa ma mai pot chinui sa scriu pe tableta si oricum am observat ca am facut greseli de scriere din cauza tastaturii touch si a programului de autocorectare.

Asa ca, acum cand am inceput sa deapan amintiri, ma aflu deja acasa, pricopsita cu o raceala teribila, despre care va voi scrie la timpul potrivit, pentru ca vreau totusi sa pastrez ordinea cronologica. In cea mai mare parte, cele doua saptamani au fost o experienta deosebita, astfel incat, dupa 5000 km parcursi, drumul de la Gyor la Szalzburg mi se pare departe in trecut si estompat de alte amintiri mai recente si mai deosebite.

Am ramas la Gyor peste noapte tocmai pentru a avea un drum mai scurt pana la Szalzburg a doua zi, dar daca as mai face drumul o data, desi cazarea din Gyor a fost, asa cum deja v-am descris, ireprosabila, as alege sa merg mai departe. Ieri, pe drumul de intoarcere de la Melk, s-a dovedit ca inca mai pot face 1000 km/zi fara nici o problema. In felul acesta as fi avut chiar mai mult timp pentru Szalzburg, un oras pentru care o zi si jumatate nu este de ajuns.

Neavand micul dejun inclus la Baross Apartman, am putut pleca devreme. Un alt motiv a fost parcarea gratuita care era valabila doar pana la 8.00 dimineata. Cei care ati calatorit frecvent in Ungaria stiti ca majoritatea parcarilor, chiar si in Budapesta, sunt gratuite in weekend, dupa ora 18.00 pana dimineata. Am avut de facut un drum de doar 430 km, asa ca in jur de ora 13.30 am ajuns fara peripetii in Szalburg. Nu stiu ce informatii noi v-as putea da despre acest drum care este atat de frecvent facut de multi romani. Pot doar sa va spun ca, din pacate, spre deosebire de Ungaria, pentru Austria nu poti cumpara vigneta online, deci va trebui sa faceti o scurta oprire la prima benzinarie pe dreapta, imediat ce iesiti din "vama" pentru a va cumpara vigneta. Costul este mai mult decat accesibil (8 Euro) pentru zece zile. Este agasant insa faptul ca nu ai posibilitatea sa cumperi vigneta pentru o luna, asa cum am facut pentru Ungaria, pentru ca la sfarsitul calatoriei am trecut din nou prin Austria, exact a doua zi dupa ce expirase prima vigneta. A trebuit deci sa luam doua vignete, una la dus, una la intors. Un alt lucru care poate sa fie o informatie utila cand treceti prin vama si este aglomerat, incercati sa stati la randul din dreapta pentru ca de cele mai multe ori, asa cum s-a intamplat si de data asta, cand se aglomereaza foarte tare mai deschid un ghiseu sau doua, iar randul din dreapta se redistribuie. Asa am reusit sa trecem noi asteptand doar cateva minute, in situatia in care randul era de 20-30 masini la primele ghisee! De data aceasta am avut noroc si ca nu erau lucrari pe autostrada si am mers fara intarzieri sau opriri neplacute.

Chiar inainte de a intra in Szalzburg ne-am oprit pentru masa de pranz, tot picnic, in rest singurele opriri au fost cele "de urgenta". Pentru cei care circula pentru prima data in Austria cu masina, poate ar fi interesant de mentionat ca daca doriti o oprire "de urgenta", in conditii civilizate si fara sa platiti 0.70-1.00 Euro, trebuie sa urmariti iesirile "Rastplaz" cu statii ASFINAG, compania care administreaza autostrazile din Austria.

Desi foarte multi se plang de politia din Austria, eu pot sa va spun ca nici la dus nici la intors nu am vazut picior de politist, iar camerele fixe sunt presemnalizate. Singurii politisti de trafic pe care i-am vazut, au fost o data in Elvetia, la un accident si o data in Ungaria (la intors), cu radarul mobil. Ceva emotii am pentru Austria, pentru ca la un moment dat, desi fusesem avertizata ca urmeaza radar, vorbind am uitat si am franat in ultimul moment. Cred ca eram cu 3-4 km peste viteza legala. O prietena mi-a spus ca ea s-a trezit cu amenda austriaca la Administratia Financiara si nu a avut incotro, a trebuit sa plateasca echivalentul a 50 Euro, desi nu are habar unde a fost acel radar.

Pentru a gasi Haus am Moos, despre care am scris deja, am avut nevoie de Waze (minunat prieten la drum! Stiati ca se poate folosi si off line?), iar cand am ajuns am fost destul de deceptionati, pensiunea fiind in planul doi de la strada, iar in prim plan fiind un santier cu schele pentru a noua pensiune. Nimic idilic, asa cum ne imaginam noi din poze!

Oricum, dupa ce ne-am cazat, am luat o harta a Szalzburgului de la receptie si am plecat in "recunoastere". A doua zi urma sa vizitam Cuibul Vulturului, aveam deja bilete rezervate, dar am vrut sa stim exact cum ajungem la locul de imbarcare in autocar pentru a preveni o ratacire in traficul intens de dimineata.

Am parcat masina intr-o parcare acoperita aproape de centru (Altstadt Garagen) si am mers pe jos pana in Mirabell Platz, de unde a doua zi urma sa plecam spre Cuibul Vulturului. Dupa ce am verificat ora de plecare, locul si existenta rezervarii, iar apoi am gasit o parcare chiar langa locul de imbarcare (Mirabell Congres Garagen), ne-am relaxat si am folosit restul dupa amiezii pentru o vizita scurta a orasului. Desi Szalzburgul este un oras de marime considerabila, centru vechi se poate cunoaste usor, mergand la pas.

Sunt convinsa ca sunt multi care pot descrie orasul in mult mai multe detalii, avand mai mult timp la dispozitie sau vizitandu-l de mai multe ori, eu vreau doar sa descriu perceptia mea si primele mele impresii, pentru ca in mod cert vom reveni! Pentru mine, Szalzburg este un oras al muzicii, este Mozart, este Herbert Von Karajan. Cred ca data viitoare vom merge la un concert. Proprietarul Haus am Moos ne-a spus ca el are foarte multi turisti din Romania, majoritatea stomatologi care vin sa cumpere echipamente medicale pentru cabinetele lor, dar si multi care vin la diverse concerte ale lui Andre Rieu sau altele.

Pe oriunde te-ar duce pasii in centrul vechi al orasului, nu poti sa nu fii atras de fortareata care domina orasul de pe varful unei coline, Hohensalzburg Castle, unul dintre cele mai mari castele din Europa. Intr-o zi va trebui sa ne intoarcem sa ii vizitam interioarele, deocamdata a trebuit sa ne multumim doar cu o plimbare in jurul lui. Nu am putut decat sa avem o privire minunata de ansamblu a orasului si sa luam o cina pe fuga pe una din terase, pentru ca deja era aproape de ora inchiderii cand am ajuns noi sus cu funicularul. La coborare am mai avut timp sa intram in Catedrala Szalzburgului, fiind si acolo ultimii care am iesit pe usa inainte de a se incuia catedrala.

A doua zi dimineata am ajuns la timp in Mirabell Platz si am plecat catre Cuibul Vulturului. Pentru mine care sunt tot timpul la volan a fost o experienta inedita. In sfarsit am avut si eu timp sa admir peisajul, de altfel incredibil de frumos. Din pacate ziua nu a tinut cu noi. A fost singura zi ploioasa din tot sejurul, cu exceptia unor mici averse in Paris, nesemnificative nici cantitativ, nici ca timp. De altfel la Cuibul Vulturului am avut prima ”victima” – Cristi a racit si timp de trei zile s-a chinuit cu o tuse urata, curs nasul, lacrimat, tot tacamul. desi stiam ce ne asteapta pentru ca verificasem predictiile meteorologice, nu am luat umbrela cu noi.

Cu cateva saptamani inainte de a pleca in concediu am avut niste turisti din Spania care ne-au spus ca de la noi pleaca in vizita la fiul lor in Germania. Am avut o surpriza fantastica la Berchtesgaden cand ne-am dat jos din autocar pentru a ne sui in autobuzul special care te duce Kehlsteinhaus (Cuibul Vulturului), sa ne intalnim cu perechea care fusese la noi, cu cei doi fii ai lor si cu nora. Pe fata ei (si pe a mea, de altfel) a fost o explozie de surpriza si bucurie si ne-am imbratisat de parca eram doua prietene vechi.

Acum, se cuvine o precizare. Desi se viziteaza cu plecare din Szalzburg, Cuibul Vulturului nu este in Austria ci in Germania. De altfel vizitarea organizata se poate face fie cu plecare din Szalzburg, asa cum am facut noi, ceea ce include si transportul cu autocarul Szalzburg-Berchtesgaden si costa 55 Euro/persoana (Panorama Tours), fie direct din Berchtesgaden printr-o companie privata Eagle’s Nest Historical Tours pentru acelasi pret, ceea ce mie mi s-a parut mult mai scump pentru ca la pretul vizitei ar fi trebuit sa adaug si pretul transportului cu propria masina (70 km dus intors) si parcarea ei.

Pe de alta parte, daca timpul este cel mai important, trebuie stiut ca traseul Panorama Tours include la intoarcere o oprire de o ora in Berchtesgaden (pentru masa de pranz a soferului), ceea ce in mod normal nu ar fi o problema pentru ca oraselul este foarte frumos, numai ca noi am facut acest tur pe 3 octombrie care este sarbatoare nationala in Germania (unirea Germaniei de Vest cu cea de Est), motiv pentru care totul era inchis, cu exceptia catorva restaurante. Asa ca, desi luasem masa de pranz la Cuibul Vulturului, a trebuit sa intram intr-un restaurant ca nu aveam ce face. Asa mi-am iesit eu din dieta normala, comandand, ce poti sa comanzi decat un desert? M-am intors oricum acasa cu 1.8 kg in plus!

As vrea sa fac cateva precizari despre Cuibul Vulturului, pentru ca am vazut foarte multe informatii eronate sau cel putin confuze. Cuibul Vulturului NU a fost resedinta lui Hitler. De altfel el nici nu este prevazut cu dormitoare, bai, etc... asa cum ar fi normal intr-o resedinta. Cabana a fost doar un loc in care ii placea lui Hitler sa mearga dupa-amiaza si sa isi bea ceaiul si unde a avut cateva intalniri politice si/sau sociale.

Casa lui (Berghof) a fost in Obersalzberg, la jumatatea distantei dintre Berchtesgaden si varful Kehlstein unde este construita cabana. Pentru ca Hitler facea excursii zilnice pe munte s-a construit aceasta cabana, dar nu cadou de ziua lui de nastere cand a implinit 50 ani. Acesta este un alt mit. Singurul lucru adevarat in aceasta afirmatie este ca Hitler avea intr-adevar 50 ani cand s-a construit cabana.

Spre deosebire de Kehlsteinhaus care a scapat bombardamentului aliatilor pentru ca era o zi cetoasa si nu au putut sa repereze cabana, casa lui, Berghof, a fost bombardata si distrusa in totalitate.

Tot de o zi cetoasa si ploioasa am avut parte si noi, dar asta nu ne-a impiedicat sa urcam pana la cel mai inalt punct al varfului muntos, desi nu aveam umbrela. Cand am iesit din cabana sa suim treptele spre cruce, l-am intrebat pe Cristi daca are curaj sa fuga cu mine prin ploaie pana acolo. Langa usa era un ospatar care fuma (in prezent cabana este un restaurant privat) si nu mica mi-a fost mirarea cand ospatarul a zambit si a zis ”Pai ce sa faca omul, isi urmeaza nevasta!”.

Impreuna cu vizitarea Cuibului Vulturului (excursie de jumatate de zi) se poate face si vizitarea salinei (excursie combinata de o zi!). Noi am optat pentru excursia de jumatate de zi pentru ca seara trebuia sa ajungem in Alsacia la Strassbourg. La ora 14.00 (punct), nemteste, asa cum era planificat, am fost inapoi in Szalzbourg, ne-am luat masina si... din nou la drum.

Am facut un pic peste 500 km pana la urmatoarea noastra cazare, Cote Vignes in Marlenheim, langa Strassbourg, chiar la inceputul Drumului Vinului, urmatoarea noastra aventura.

---

VIZUALIZĂRI: 3168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI