Kühtai, Austria (Tirol) - un loc unde nu te cauta nimeni

TIPĂREȘTE

Kühtai este unul din acele locuri in care te simti intr-adevar in concediu, in care nu vrei sa ai telefon, in care nu vrei sa ai laptop si nu vrei sa te gasesca nimeni pentru ca simti ca ai tot si nu duci lipsa de nimic. E o statiune mica ce hiberneaza vara si se trezeste la viata doar iarna. Sunt multe magazine de echipamente de ski si snowboard, de cumparat si inchiriat dar sunt toate inchise. Pensiunile si hotelurile sunt deschise dar parca sunt in amorteala.

In scurtul meu sejur in Austria am avut norocul sa gasesc unul din acele locuri in care mi-as putea petrece cu mare placere tot restul vietii. Era ultima zi de Innsbruck card si am ales sa mergem la Drei-Seen-Bahn, unul din telescaunele ce ne-ar fi dus la cea mai mare altitudine: 2450 metri. Am plecat devreme pentru ca aveam un drum de aproximativ 60 kilometri. Am iesit de pe autostrada si am inceput sa urcam spre munte la inceput usor, apoi din ce in ce mai greu si serpuit. Am mai trecut print-un sat frumos de 10-20 de casute de vis, cu oameni ce bat recorduri de longevitate, am mai urcat putin si simteam ca suntem aproape... Am mai mers cam 5 minute si am ajuns sus.

Am parcat masina si ne-am imbracat putin mai bine si hai la Drei-Seen-Bahn. Mergem la casa de bilete cu cardurile, platim o garantie de 2 euro de persoana pentru cardurile pe care ni le-au dat acolo si ne pregatim de imbarcare. Drei-Seen-Bahn este un telescaun cu 4 locuri si are si un fel de protectie pentru ploaie si vant. Nu era insa cazul pentru ca era foarte frumos si senin.

Plecam usor spre 2450 m. Telescaunul are un traseu foarte frumos desupra unor izvoare si a unei vegetatii pitice, tipic alpina. Merge lin si poti face o multime de poze. Din loc in loc poti admira animalele specifice zonei, oi, vaci si cai de-o frumusete rara. In partea dreapta se poate vedea un drum serpuit ce duce pana pe un alt varf, iar in stanga e micuta statiune Kühtai cu cateva pensiuni si hoteluri intr-o liniste deplina, parca asteptand turistii de iarna. Destinatia finala inca nu se vede, fiind desupra norilor. Facem poze si inaintam cu o usoara teama. In sfarsit intram in nori si cateva picaturi ne introduc in atmosfera specifica.

Nu trece mult si iesim din nori. O panta foarte abrupta se desfasura exact in fata noastra. Adrenalina creste pentru ca nu mai vedem nici un pilon de sustinere la telescaun. Ne linistim sa nu mai facem balans, facem liniste, tragem adanc aer in piept si simtim adrenalina la cote maxime. Am inghetat de frica... telescaunul urca usor, chiar foarte usor si parca nu mai ajunge la capat. Cu totii am uitat de poze si de tot. Priveam numai in fata. In sfarsit se vede capatul. Trecem de ultimul pilon si ne asteapta un domn sa ne ajute la coborare. Cu zambetul pe buze, opreste circuitul pentru cateva secunde, coboram si multumim.

Facem cativa pasi pentru a admira peisajul in liniste si a face poze. In fata gasim un indicator spre principalele trasee ce se pot face de aici. Sunt descrise detaliat si in pliantul ce-l primiti de la plecare. Unul din cele mai interesante trasee este catre varful Sulzkogel de 3016 metri. Se merge pe creasta muntilor pe un traseu nu foarte usor dar nici extraordinar de greu. Este un traseu de aproximativ 2 ore dar este recomandat sa aveti un echipament minim adecvat. Nefiind potrivit echipati renuntam, cu toate ca ar fi meritat sa ajungem pana la cota 3016.

In dreapta noastra gasim un lac foarte frumos de munte cu o apa limpede ca oglinda. Conform hartii, exista un lac mult mai mare ce se poate admira facand traseul catre Sulzkogel. Ne multumim cu cel pe care il avem si facem cat mai multe poze. Putin mai sus se vede si o pata de zapada parca fiind pusa acolo pentru a mai demonstra inca o data ca suntem foarte sus.

Ne mai uitam imprejur... eram doar noi si varfurile ce ne inconjoara. Era o liniste deplina, un aer curat cum rar mai gasim si parca ne simteam de parca ne-am fi nascut din nou... ma intreb cum ar fi fost la 3016 m... Sper sa ma intorc si sa fac acel traseu pentru ca i-am ramas datornic.

Mergem inapoi spre telescaun pentru a cobora. Ne astepta acelasi domn dornic sa mai schimbe cateva vorbe cu cineva. O trimitem pe vorbitoarea noastra de limba germana sa intrebe care e cel mai inalt munte pe care il putem vedea. Ne zice el ca nu-i nici unul peste 3000 de metri. A zis ca cel de 3016 metri se vede dupa ce trecem de cei din apropiere. Se duce si aduce o harta si incepe sa ne explice si sa ne arate. Ne intreaba de unde suntem si ii spunem ca suntem din Romania. Ne zice ca avem si noi munti frumosi insa ceva mai impaduriti decat la ei. Se duce iar si ne aduce niste stikere cu Kühtai (ca cel cu vaca pe care scrie 3016... de pe site-ul statiunii click aici). Ii multumim si ne pregatim de coborare pentru ca mai aveam de vizitat Oberperfuss si multe alte obiective interesante in Innsbruck, despre care am sa va zic in impresiile viitoare.

Coboram aceeasi panta ce-ti taie respiratia insa de data aceasta cu mintea la ce-am vazut si ce-am lasat in urma... nici nu ne-am dat seama cat de repede am coborat. Am multumit si ni s-a multumit, de asemenea! Am predat cardurile si am plecat spre o noua locatie... spre o alta minunatie a Alpilor.

Informatii pentru cei ce doresc sa ajunga acolo sa vada cu ochii lor ceea ce eu n-am putut descrie in cuvinte:

Innsbruck - Kühtai - 36.5 kilometri cu masina (e posibil sa fie si autobuz dar cred ca face destul de mult pentru ca e mult de urcat)

Pretul la Drei-Seen-Bahn = 10.5 euro dus-intors

Program: 09.00 - 16.30.

Garantie 2 euro de persoana, bani pe care ii primiti inapoi cand coborati si predati cardurile dar trebuie sa-i aveti la voi.

Pe ruta Innsbruck - Kühtai se poate face oprire si la Oberperfuss. Recomand sa le bifati pe amandoua daca mergeti in zona respectiva.

Un minim de echipament pentru cei ce vor sa mearga la cota 3016.

In asteptarea unor alte impresii de acolo... va multumesc c-ati citit pana aici!

---

VIZUALIZĂRI: 4040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI